Nicu Covaci, bun venit la microfonul Europei Libere...
Nicu Covaci: „Bine v-am găsit!”
Europa Liberă: Aș vrea să ne spui cum l-ai cunoscut pe Cornel Chiriac și ce a însemnat Cornel Chiriac pentru vestita trupă rock Phoenix.
Nicu Covaci: „Ce-a însemnat pentru noi? Existența noastră! Noi am fost recunoscuți pe plan național de-abia după ce ne-a descoperit Cornel Chiriac, să zicem așa. Noi nu știam de Cornel Chiriac. Într-o... când a fost asta? În '68, la Iași, la Festivalul Național Studențesc de Artă, unde concurau diferite brigăzi artistice și trupe studențești, am luat și noi parte, alături de Mondial și de Roșu și Negru, și eram impresionați de la bun început ce bine erau pregătiți Mondialii și Roșu și Negru.
Și, în sfârșit, a venit și ziua noastră. Noi am venit pregătiți cu câteva compoziții orchestrate mai amplu, cu orchestră simfonică, și ne uitam în juriu. În mijlocul sălii exista o masă lungă unde stăteau tot felul de domni foarte importanți. În mijloc era un domn cu bărbuță care bătea tactul, așa, la piesele care îi plăceau. Și ne-am dat seama că e un tip important, dar încă nu știam cine este. L-am văzut aplaudând și la Mondial și la Roșu și Negru.
Când noi am cântat n-am putut să-l vedem, pentru că era întuneric în sală, iar în zilele în care au început să se împartă premiile eram și noi pe-acolo și speram la un premiu, pentru că știam că am fost bine pregătiți, dar eram impresionați, cum am spus, de calitatea celorlalți.
Și s-a acordat... premiul trei s-a acordat formației Mondial... Zic: „Na băieți, să vedem...” Premiul doi s-a acordat formației Roșu și Negru. Zic: „Băieți, putem să împachetăm, plecăm acasă”. Premiul întâi nu se acordă și Marele Premiu se acordă formației Phoenix. Ei, și-atunci a trebuit să ieșim pe scenă să mai cântăm câteva piese și l-am văzut pe Cornel Chiriac sărind pe masa juriului și dansând pe masă. Deci, după aceea a venit pe scenă, ne-a îmbrățișat și s-a legat o prietenie extraordinară între noi și el.”
VIDEO: La minutul 11:30 al „Integralei Phoenix (I) - anii 1960: Vremuri”), realizată de Doru Ionescu la TVR, poate fi văzută o filmare cu formația Phoenix al cărei scenariu a fost scris de Cornel Chiriac. Trupa fusese invitată în studiourile TVR după Marele Premiu de la Iași:
„Sigur că prietenia a fost mai strânsă între el și Moni - Moni Bordeianu - solistul nostru de atunci, care era... deci având spatele susținut de trupă, el mergea la înaintare, era pus la înaintare. Era un mare show-man, un talent nativ, avea și o voce specifică, arăta și bine și era - cum să spun? - idolul generației '60. Și s-a legat o prietenie foarte strânsă... Cornel ne-a ușurat și primele contracte cu Radio, cu Televiziunea, cu Electrecordul, și a devenit producătorul nostru - deci „producer”.
Europa Liberă: La un moment dat Moni Bordeianu a părăsit țara. Ce s-a întâmplat după aceea?
Nicu Covaci: „Asta s-a întâmplat ceva mai târziu. Moni a plecat în '70...”
Europa Liberă: Deci după Cornel?
Nicu Covaci: „Ce spui?”
Europa Liberă: După Cornel...
Nicu Covaci: „După Cornel, păi asta voiam să povestesc. Cornel a vrut să ne aducă - era ambiția lui - în Festivalul de la Brașov. Îți imaginezi că acest festival are o vechime de câțiva zeci de ani, nici nu mai știu câți, și n-am fost nici o dată invitați să cântăm la Brașov. Niciodată. O dată, domnul Moroșanu mi-a spus - l-am întâlnit la Cannes - „Nicu, da' voi trebuie să apăreți la Brașov, anul ăsta, categoric. Mă suni și...”. Nici vorbă... Deci noi nu avem ce să căutăm acolo - de fapt nici nu avem ce să căutăm. Este un festival de pop libidinos și cu care nu vreau să am nimic de-a face. Așa...
Ei, dar în acel an, deci în '69, Cornel avea ambiția să ne bage în acel festival. Eram trecuți și pe listele acelea cu repetiții, deci în program... Și eram în program, clar, trebuia să apărem. Ne-au chemat la București și ne-au ținut la Hotel Nord, la Gara de Nord, o săptămână, făcându-ne vizionări, zi de zi, tot felul de inspectori de la Cultură și de la Securitate. Stăteam în hotelul ăla și turbam și... începuse deja festivalul și, la un moment dat, Cornel ne-a spus: „Măi băieți, să știți că nu o să intrați. Mă duc eu acolo să văd ce se întâmplă”. Și ne-a lăsat în București... El s-a dus la Brașov și... ca să auzim, după câteva zile, că Cornel a plecat din țară. Singurul lucru care l-a luat cu el au fost benzile noastre, deci benzile cu Phoenix. Ăsta a fost bagajul lui. El a plecat la Brașov, acolo s-a certat cu organizatorii... Deci în '69 Cornel a întins-o, a ajuns la Munchen, unde a făcut acea teribilă emisiune... Și avea benzile produse de el: multe piese care, din cauza cenzurii, n-au apărut la Electrecord pe disc, el le avea înregistrate. Ceea ce am reușit să repar astăzi sunt acele benzi produse cu Cornel Chiriac împreună - au apărut pe CD-ul cu Phoenix „Vremuri - anii '60”.
Europa Liberă: Nicu Covaci, vreau să te întreb, ce s-a întâmplat după plecarea lui Cornel Chiriac și până la plecarea voastră din 1977, dacă nu mă înșel...
Nicu Covaci: Așa... Un an după ce a plecat Chiriac, a plecat și Moni Bordeianu în Statele Unite, cu familia, și am rămas, deci, fără solist vocal. A fost o perioadă de căutări... În '71 am decis că trebuie să schimbăm stilul și m-a ajutat foarte mult Ioji Kappl, pe care l-am cunoscut atuncea și am creat acest nou stil de sinteză folclorică, cu care suntem mândri și astăzi să-l propagăm. Și până prin '76, deci, am avut - cum să spun - un succes crescând datorită popularității pieselor noastre. Moni ajunsese la Munchen, a stat o vreme la Cornel și a încercat... A făcut chiar și niște înregistrări.
Cornel l-a ajutat în continuare, însă Moni neavând spatele asigurat - deci lipsind formația - s-a cam... s-a pierdut, s-a retras din scena muzicală. A plecat pe urmă mai departe în State și nu l-am văzut până în '77, când am ajuns și noi în Germania, fără solist vocal, și atuncea l-am chemat și a lăsat totul și a venit în Germania la noi. Deci noi în '77 am vrut să continuăm cu Moni... lucru care nu s-a putut. Mă rog... În volumul al doilea al cărții pe care o scriu acuma, deci continui cu volumul doi, vor fi detalii. Dar Cornel Chiriac - cum să spun - îl simțeam aproape tot timpul, până în momentul acela tragic...
Europa Liberă: '75...
Nicu Covaci: Da...
Europa Liberă: Poate ar fi interesant pentru ascultătorii noștri să afle cum a plecat trupa Phoenix în 1977.
Nicu Covaci: De fapt, plecarea noastră este conținutul primelor capitole din volumul doi al cărții. Dar pot să vă schițez. În '76 noi am fost interziși. Nu: în '74 am fost interziși pentru ultima oară, definitiv, și practic nu noi, ci toate instituțiile de artă din România au primit o telegramă, o circulară, că nu mai au voie să colaboreze cu Phoenix. Deci noi eram terminați. Am cântat încă doi ani, până în '76, ilegal, urmăriți de Poliție, de Armată, de... vai de capul nostru. Și în '76 am spus „Băieți, nu se mai poate, eu plec”. Și am renunțat la cetățenie... am făcut cut un scandal îngrozitor. Am renunțat la cetățenia română: am spus „Dar eu nu sunt român. Dacă așa vă purtați cu oamenii de artă, eu nu mai vreau să fiu român”.
Și după scurt timp am primit un pașaport - „one-way ticket” - scria doar „Valabil 30 de zile” și un singur cuvânt: Amsterdam. Am plecat... Și atunci a fost năpraznicul cutremur din '77, când m-am întors în primăvară cu un camion cu ajutoare și i-am întâlnit din nou pe băieți, am făcut câteva concerte și, în final, eu mi-am strâns echipamentul - deci aveam la ora aceea o instalație foarte mare de instrumente, de echipament de scenă, multe boxe, multe amplificatoare, și am spus că vreau să le iau cu mine în Germania, pentru că voi avea nevoie de ele. În ultima zi, i-am chemat pe băieți la mine să vină să împart banii de la turneu și băieții au venit. Singurul care n-a venit la împărțirea banilor a fost Baniciu, care îmi ceruse banii înainte și n-am vrut să-i dau ca să-l constrâng să vină la întâlnire. Dar nu și nu, că-s banii lui, că nu știu ce... Mă rog... i-am dat banii, zic „Dar nu uita, vino mâine la mine că am ceva pentru voi” și pregătisem niște damigene de vin, niște... mă rog, chestii...
Am stat și am chefuit toată ziua, iar seara la o anumită oră am spus: „Băieți, plecăm”. Și... mă rog, nu intru în detalii, băieții au sărit în orice caz să telefoneze acasă, să li se facă bagaje... Am rupt telefonul din perete. Zic: „Așa cum sunteți”. Deci, în maieuri au plecat și în jeanși. I-am băgat în boxele de Marshall, aveam la ora aceea tipul de Marshall mai mare, deci erau cu zece centimetri mai mari boxele, găsisem o poziție de yoga anumită, în care se putea, într-adevăr, sta în boxă, și i-am luat în camion și aproape de graniță (pe la Turnu Severin am trecut atuncea) i-am băgat în boxe, am înșurubat și am trecut peste cea mai bine păzită graniță românească.
Ne-au ținut vreo trei ore și jumătate la vamă, în fel și chip ne-au... m-au scuturat în toate felurile, dar am rezistat și până la urmă mi-au dat drumul fără să deschidă boxele, fără să... Deci a trebuit să descarc o parte din aparataj, să... Ce să zic... ne-au controlat, dar la un moment dat s-au săturat. Camionul era plin și nu bănuiau că am curajul să fac ceea ce am făcut.
Europa Liberă: Nicu Covaci, bănuiesc că ceva din această dorință de libertate, acest spirit al libertății care v-a mânat să părăsiți România se datorează și lui Cornel Chiriac.
Nicu Covaci: Absolut... Absolut... Adică noi ne-am identificat cu idealurile lui de la bun început și el a simțit acest lucru și la noi, de aceea s-a sudat această prietenie.
Europa Liberă: Nicu Covaci, îți mulțumesc foarte mult pentru aceste cuvinte și să ascultăm în continuare o emisiune prezentată de Cornel Chiriac.
Nicu Covaci: Sănătate. Salut!
Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, transmitem acum un amplu fragment din emisiunea Metronom, difuzată la 18 ianuarie 1975.
