Negociatorii moldoveni în frunte cu vicepremierul Andrei Spînu au fost lăudați de mulți experți pentru ceea ce se consideră o reușită în negocierile recente cu concernul rus de stat Gazprom. Un nou contract de import al gazelor încheiat la sfârșitul lunii octombrie pe o perioadă de cinci ani prevede un preț sub cel de piață din momentul actual. Dar formula de stabilire a prețului rămâne secretă. Guvernul moldovean s-a mai angajat să amâne o reformă promisă Uniunii Europene. Reforma ar trebui să ducă la separarea producătorului de gaze, Gazprom, de transportator, care este astăzi tot Gazprom, prin intermediul Moldovagaz. Dar totul se amână până când i se achită Gazpromului o datorie moldoveană încă incertă... Despre posibile capcane ale înțelegerilor Chișinăului cu Moscova, discutăm cu experta Aura Săbăduș, de la Independent Commodity Inteligence Services, un serviciu de analiză a informațiilor de pe piață energetică europeană.
Aura Săbăduș: „Din punctul de vedere al prețului, desigur că este binevenit faptul că Moldova are o cantitate sigură de gaze, mai ales acum că vine iarna. Deci, acesta este un lucru în salvarea Moldovei, însă, din câte înțeleg, Moldova trebuie să semneze două contracte – unul pentru restructurarea datoriilor și celălalt este un contract interguvernamental. În ceea ce privește restructurarea datoriilor, din câte înțeleg, Gazprom-ul a condiționat aprobarea acestei separări a operațiunilor de transmisie de restructurarea datoriilor. Acesta este un punct forte foarte sensibil care cu siguranță va fi cercetat și de care se vor ocupa atât cei din guvern, cât și cei de la Moldovagaz și probabil că înțeleg foarte bine importanța lui, pentru că, dacă continuă aceste datorii și dacă nu există progrese în ceea ce privește restructurarea datoriilor, atunci se vor tergiversa lucrurile și în ceea ce privește separarea operațiunilor de transmisie și, deci, aplicarea reglementărilor europene.
Rusia ar putea să reitereze situația Tiraspoltransgaz...
Acesta este numărul unu, numărul doi - și asta mi-e și mai teamă decât de numărul unu - este faptul că în aceste discuții interguvernamentale, din câte înțeleg, Rusia ar putea să reitereze situația Tiraspoltransgaz. Îmi aduc aminte, când era vorba despre advandealing, se punea problema separării și, eventual, a unei înființări a unei companii de transmisie de gaze în Transnistria. Așa ceva ar fi ambiguu și suspicios din punctul de vedere al legilor internaționale, pentru că, oferind un statut independent unei astfel de companii, practic ar însemna legitimarea acestei companii și legitimarea chiar a Transnistriei, deși la nivel internațional, bineînțeles, nu este recunoscută. Deci, dacă se aduce în discuție această problemă și Gazprom va cere aprobarea unei licențe din partea ANRE Moldova de operator independent pentru Tiraspoltransgaz, atunci nu vor exista mari probleme politice din câte văd eu. Pentru Gazprom, sigur asta ar fi ideal, pentru că în felul acesta ar colabora direct cu cei din Transnistria, nu ar trebui să treacă prin umbrela Moldovagaz, dar, din punctul de vedere al Moldovei în sine, eu nu cred că asta este ceva încurajator. Deci, ar trebui foarte multă atenție, foarte multă supraveghere din partea mass-media și din partea observatorilor ca nu cumva această poveste să denatureze în ceva care este de scară foarte mare și depășește cu mult sfera pieței de gaze.”
Europa Liberă: Cuvântul „concesie” Dvs. l-ați folosi în contextul acestei povești cu criza gazelor și cum a fost ea aplanată?
Aura Săbăduș: „Voi decide să-l folosesc sau nu în momentul în care am mai multe detalii despre ce se va discuta în apropierea semnării acordului interguvernamental. Atunci voi putea să-mi dau seama dacă, într-adevăr, guvernul moldovean a făcut concesii și să-mi dau seama de dimensiunea acestor concesii. Sigur că putem spune, într-o oarecare măsură, că au cedat Rusiei sau au acceptat să întârzie această separare a operațiunilor de transmisie, să zicem că asta ar fi fost o concesie făcută Rusiei, într-adevăr, dar, potrivit declarațiilor oficiale, dacă totul se rezolvă până la 1 mai 2022 și datoria este restructurată, atunci poate că, într-adevăr, Moldova va continua pe calea implementării legilor europene. Dar pentru mine și mai important de atât este ceea ce se va discuta în vederea semnării acordului interguvernamental și mă întreb de ce trebuie semnat un astfel de acord interguvernamental. În Europa, din câte țin minte, sunt interzise astfel de acorduri, nu se mai fac acorduri interguvernamentale.”
Europa Liberă: Am putea concluziona că autoritățile de la Chișinău ar fi acordat prea multă atenție prețului general al gazelor în detrimentul aspectelor structurale ale acordului? Cum vi se pare?
Aura Săbăduș: „Cred că au fost presați să dea atenție prețului și volumelor, pentru că în momentul de față prețurile pe piața de gaze europeană este foarte mare, după cum știți, și desigur ar fi mers să mai cumpere, să zicem, Moldova încă vreo câteva zile gaze pe piața spot, așa cum a făcut-o la finele lunii octombrie, dar poate n-ar fi fost sustenabil s-o facă pe tot parcursul iernii, mai ales în condițiile în care Moldovagaz deja are niște datorii foarte mari față de Gazprom și, din câte înțeleg, era destul de dificil să obțină un credit imediat din partea băncilor europene și toată procedura ar fi durat, cel puțin, câteva săptămâni până când Moldova ar fi obținut acest credit și ar fi putut să facă față, să cumpere gaze de pe piața spot. Deci, revenind la întrebarea Dvs., ar fi fost greu, poate nu imposibil, dar ar fi fost greu și ar fi pus Moldova într-o situație foarte dificilă. Și eu îi înțeleg pe cei din guvern și pe dl Ceban, că a insistat și a cerut acest preț, însă părerea mea este că anul viitor, dacă vor scădea prețurile și dacă, într-adevăr, prețurile se vor diminua față de anul acesta, atunci Moldova trebuie să considere foarte serios posibilitatea unei înmagazinări de gaze, să cumpere gaze pe piața spot de gaze adiționale sau chiar să cumuleze cele ce vin din Rusia, să le trimită ori în Ucraina, ori în România pentru înmagazinare, să se asigure în viitor că vor avea acces la astfel de volume și vor reduce riscul politic care ar putea să apară în viitor.”
Moldova trebuie să considere foarte serios posibilitatea unei înmagazinări de gaze...
Europa Liberă: Partenerii vestici ai Republicii Moldova au dat dovadă de o solidaritate exemplară în această criză, s-au mobilizat și fonduri, s-au mobilizat țările care au putut să ajute cu anumite cantități de gaze, dar, iată, despre această decizie a Chișinăului de a amâna reformele la Moldovagaz, care e un lucru-cheie atunci când vorbim de lipsa concurenței pe piața energetică, cum credeți Uniunea Europeană cu ce ochi privește această decizie?
Aura Săbăduș: „Eu într-o oarecare măsură înțeleg acest lucru și îmi dau seama că Moldova a fost într-o situație deosebit de dificilă, însă cred că în viitor este cazul ca Uniunea Europeană să rămână încă foarte implicată în Moldova, să monitorizeze situația, să ajute Moldova prin forurile la îndemână, mă refer la Comunitatea Energiei, care au fost foarte activi și au susținut și Moldova, și Ucraina în ultimii ani și să rămână în continuare foarte atașați Moldovei și să ajute Moldova să continue reforma acolo unde se poate. Înțeleg că acum este amânată această separare a operațiunilor de transmisie, dar acolo unde se poate, unde pot fi aplicate legile europene și unde se poate încuraja concurența, de ce nu să continue s-o facă? Și faptul că am văzut acum pentru prima oară niște cumpărări pe piața spot din partea Moldovei ar trebui să inspire guvernul și companiile care sunt în Moldova. Înțeleg că nu sunt foarte multe, dar cele care sunt să încerce să cumpere volume mici, chiar și numai pentru testare, dar să cumpere volume mici, fie în Ucraina, fie în România, în funcție de prețurile de pe cele două piețe și să vadă, să testeze practic piața, deci să nu întrerupă în mod total și abrupt ceea ce s-a făcut la finele lui octombrie, pentru că la finele lui octombrie, vă spun sincer, a fost un lucru extraordinar care a fost făcut și faptul că, așa cum ați zis Dvs., s-au mobilizat atâtea companii și din interiorul Moldovei, și din afară ca să formeze o piață ad-hoc este extraordinar.
Și acest lucru trebuie să continue și îi încurajez pe colegii din Moldova să continue să observe cu regularitate piețele vecine și să îndrăznească atunci când se poate, chiar și numai pentru mici volume, să testeze piața și să devină activi. Deci este ceva ce trebuie continuat, situația care a apărut acum în octombrie este o situație care nu trebuie uitată cu ușurință și eu sper că părțile din Moldova, atât cei din guvern, cât și cei din sectorul privat să fi învățat o lecție din această situație și să-și dea seama că în viitor, într-adevăr, trebuie făcut ceva, într-adevăr, trebuie încercat să fie redus cât de mult posibil influența Gazprom-ului în Moldova, pentru că, dacă nu, ceea ce am observat în octombrie este doar începutul, nicidecum nu va fi sfârșitul și, vedeți și Dvs., Gazprom-ul practic folosește gazele și folosește piețele pentru propriile lui interese atât în Moldova, cât și în Europa ș.a.m.d. Deci, în viitor Moldova trebuie să continue să liberalizeze piața atât de mult cât este posibil în condițiile actuale, pentru că toată lumea este conștientă că sunt niște condiții extraordinar de dificile, dar în măsura în care este posibil să continue, să continue să țină legătura cu colegii atât de la Comunitatea Energiei, cât și din sectoarele private din Moldova, Ucraina, Polonia, în fine, țările din jur și să se asigure că vor cumpăra gazele, vor înmagazina în țările vecine în condițiile în care nu există înmagazinare în Moldova, poate în viitor va exista, vor exista depozite, efectiv să schimbe structural piața, în așa fel încât să reducă această dependență de Gazprom.”
Moldova trebuie să continue să liberalizeze piața atât de mult cât este posibil...
Europa Liberă: O idee pe care nu am cunoscut-o, dar am întâlnit-o recent într-o analiză din presa internațională, e că Rusia a încercat să submineze solidaritatea Uniunii Europene în timpul acestei crize, refuzând să aprovizioneze România cu gaz suplimentar, adică, cam de acolo ar fi problema de ce România nu a putut poate ajuta cu suficient gaz în această criză.
Aura Săbăduș: „Situația din România este un pic mai complexă. E adevărat că în octombrie nu au fost trimise gaze către România sau foarte puține, dar în România sunt niște probleme structurale de piață. Odată, gazele de pe piața internă sunt în scădere, deci, rezervele sunt foarte vechi și sunt în scădere. Atâta vreme cât nu sunt aduse pe piață mai multe gaze din Marea Neagră sau resurse onshore, acest trend va continua și va fi tot mai pregnant. Asta-i unu la mână, apoi au existat tot felul de distorsiuni de piață care au fost, să zicem, remediate într-o oarecare măsură în ultima vreme, însă mulți au mai resimțit efectele acestor distorsiuni, atunci când în 2018, de exemplu, guvernul socialist a intervenit și a reglementat toate tarifele, și a creat mari-mari probleme pentru absolut toată lumea. Și apoi mai este și problema Transgaz-ului în sine, care e o companie destul de ciudată și în ultimii ani a fost supusă unor investigații ale Uniunii Europene și a fost și un caz de impeachment adus împotriva Transgaz-ului pentru faptul că ar fi blocat exporturile. Acum, poate în situația asta, n-a fost neapărat situația blocării exporturilor, pentru că așa se lăuda Transgaz-ul că a dat în funcțiune conducta Iași-Ungheni-Chișinău. Cred că, în această situație, a fost mai mult faptul că prețul de pe piața română era mult mare decât prețul în Ucraina. Dacă vă uitați, să zicem, la prețurile care au fost pe BRM în România și pe UEEX, deci, bursa ucraineană la finele lui octombrie, veți vedea că România era mai scumpă. Deci, piața a dictat ca gazele să fie aduse din Ucraina mai degrabă decât din România. De aceea, bineînțeles că ar fi fost foarte frumos și m-ar fi bucurat să văd mai mult interes din partea colegilor din România pentru Moldova. Vă spun sincer, am fost destul de dezamăgită când am văzut acest lucru.”
Europa Liberă: Dezamăgiri în raport cu autoritățile din Republica Moldova au existat pentru faptul că pare să se fi contrazis unele pe altele atunci când au vorbit despre condiționalități politice înaintate sau nu de Rusia. S-au contrazis și între ele, premierul cu șefa statului, dar s-a părut că s-a contrazis și cu dl Borrell, care zicea că Rusia, în cazul Moldovei, folosește gazele ca armă politică, iar președinta Republica Moldova într-un interviu la scurt timp a negat acest lucru. Dvs. cum ați văzut?
Aura Săbăduș: „Cred că dl Borrell a făcut aceste declarații în timpul negocierilor, nu era încă acordul semnat pe când dna Sandu a făcut această declarație după. Sunt de suficientă vreme în jurnalism, specialist în zona asta, ca să știu că aceste negocieri cu Gazprom-ul sunt extraordinar de dificile și întotdeauna implică și niște elemente destul de suspicioase din punct de vedere politic și care sunt jenante, nu ușor de acceptat de către politicieni. Din cauza asta cred că nu au putut, practic nu au putut să dezvăluie toate detaliile acestui contract, deși am fost plăcut surprinsă, după conferința de presă a dlui Spânu, când am văzut că practic a dezvăluit destul de multe date. Vorbea despre preț, vorbea despre volume, vorbea despre negocierile în sine, deci a spus destul de mult, sigur că nu s-a referit și la aspectul politic al negocierilor care ar fi fost foarte interesante și importante de cunoscut. Însă tocmai pentru acest lucru, pentru că sunt niște lucruri foarte complexe și foarte dificile, cred că guvernanții dvs. sunt într-o situație dificilă sau poate chiar li s-a spus să nu comenteze mai departe, poate chiar asta să fi fost o condiție a acestor negocieri. Nu am cum să știu, e pur și simplu o speculație a mea, deci vă rog să nu o luați drept o linie oficială, dar mă gândesc că, probabil, au fost parte din aceste negocieri și politicienii nu doresc să le menționeze public, tocmai pentru că ar putea crea niște probleme politice interne.”
