„Noi ți-am expediat conserve, multe borcane de conserve moldovenești.”
Printre primii deschidea corul condamnărilor publice fabrica de conserve „1 Mai” de la Tiraspol. Indignată de politica „ațâțătorilor de război” de peste Ocean, M.M. Suvcinskaia, care luptase împotriva Germaniei naziste, declara cu gândul la Cuba: „Nu vom lăsa să se apropie de malurile tale hidoasele creaturi ale goanei înarmărilor. Nu te vor putea bloca. Noi ți-am expediat conserve, multe borcane de conserve moldovenești. Rostovul ți-a expediat mașini, iar Moscova – multă-multă încredere și optimism. Toate acestea nu pot încăpea în mâinile imperialiștilor. Le vom da peste mână!”. La acea vreme, despre ce anume trimisese Moscova spre Cuba, în afară de „încredere și optimism”, oamenii simpli nu prea aveau de unde să afle, decât doar de la „vocile de radio vrăjmașe”.
Întruniți într-o plenară, scriitorii din RSSM au aprobat, la propunerea poetului Em. Bucov și în prezența reprezentanților CC al PCM și a unor literați de la Moscova, o scrisoare de protest „împotriva agresiei americane asupra Cubei”.
Iar elevii de la școala nr. 1 din Strășeni aveau ocazia de a se întâlni cu un grup de tineri cubanezi, aflați la studii la școala de mecanizare din Dubăsari, care le-au povestit despre lupta eroică a Cubei împotriva „imperialiștilor americani”.
Ca peste tot în lume, vestea înlăturării pericolului de război a prilejuit și în RSS Moldovenească un moment de ușurare. Oamenii credeau că salvarea păcii se datora politicii înțelepte a lui N. Hrușciov, căruia conducătorii de la Chișinău să grăbeau să-i raporteze că în structura suprafețelor cultivate în acel an cultura păpușoiului a ocupat 36,4 %.
