Miniștrii afacerilor europene din țările UE s-au pus de acord marți să acorde statut de țară candidată la aderare Bosniei-Herțegovina, probabil cea mai instabilă dintre țările apărute din ruinele fostei Iugoslavii.
Decizia ar urma să fie aprobată de liderii celor 27 de țări membre din UE la summitul lor de joi 14 decembrie de la Bruxelles. „Aceasta [decizia] transmite un semnal puternic regiunii Balcanilor de Vest și mai ales cetățenilor din Bosnia și Herțegovina”, a declarat ministra pentru EU din guvernul Austriei, Karoline Edtstadler.
Comisia Europeană, brațul executiv al blocului, a recomandat acordarea statutului de candidat Bosniei în octombrie, la mai bine de șase ani după ce autoritățile de la Sarajevo au solicitat oficial să adere la UE și la aproape trei decenii de când Bosnia a ieșit din războiul post-iugoslav din 1992-95, care a provocat moartea a peste 100.000 de oameni.
În octombrie, comisarul UE pentru extindere și relațiile cu vecinătatea, Olivér Várhelyi, i-a invitat pe liderii bosniaci „să profite de această oportunitate istorică”. Dar tot atunci Varhely a subliniat că Bosnia trebuie să implementeze o listă lungă de reforme menite să întărească democrația și statul de drept, începând cu reforme structurale în sistemul judiciar, combaterea corupției și modificări la sistemul electoral, extrem de complicat.
Un drum lung spre statutul de țară candidată
Bosnia-Herțegovina și-a exprimat pentru prima dată dorința de a adera la UE în 2003 și a înaintat cererea oficială în 2016. De atunci însă, liderii diverselor entități etnice au fost mai preocupați de conflictele lor interne decât de implementarea reformelor necesare.
În plus, liderul ferm pro-rus al sârbilor bosniac Milorad Dodik și-a intensificat amenințările că va separa Republica Srpska, entitatea sârbă a Bosniei-Herțegovina, de restul țării.
Cu toate acestea, în noiembrie, comisarul european pentru vecinătate Oliver Varhelyi își exprima din nou optimismul că Bosniei-Herțegovina va primi statutul de candidat la UE dacă îndeplinește condițiile stabilite de Bruxelles.
Bosnia se va alătura altor candidați, Albania, Moldova, Republica Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia, Turcia și Ucraina, într-un proces lung, care poate dura mulți ani și implică negocieri complexe privind ajustarea legilor naționale pentru a se potrivi cu cele ale Uniunea Europeana.
Nu există o durată precisă a negocierilor de aderare. Ele pot dura ani, iar teoretic chiar decenii. Cazul Turciei este unul extrem. Turcia a semnat un acord de asociere cu UE acum 60 de ani: în 1963. Turcia a căpătat apoi statutul de țară candidată în 1999 și și-a început negocierile în 2005.
Croația, în schimb, care și-a început negocierile exact în același timp cu Turcia, în 2005, le-a încheiat în 2011 și este deja membră în UE începând din 2013. De la 1 ianuarie 2023 va introduce moneda unică europeană și va fi membră a spațiului Schengen de liberă circulației, depășind România și Bulgaria care, deși membre UE din 2007, și-au văzut candidatura respinsă.
Drumul spre Uniunea Europeană este lung, dificil și plin de obstacole, cu toate acestea, pentru Bosnia, statutul de țară candidată – care nici măcar nu garantează aderarea – are o mare valoarea simbolică, în plan politic, și una practică, financiară, spune jurnalistul Dragan Stavljanin, corespondent pe afaceri internaționale al redacției pentru Balcanii de vest a Europei Libere.
„E un semnal politic transmis de Uniunea Europeană că se interesează din nou de Bosnia, care ani de zilele fusese, să spunem, uitată, sau marginalizată din cauza tensiunilor sale interetnice. Este însă și un important semnal transmis potențialilor investitori din UE – cel mai important partener comercial al regiunii – că Bosnia este un loc sigur pentru investiții.”
Factorul Rusia și invazia din Ucraina
Invazia neprovocată a Rusiei în Ucraina și războiul care durează acum de zece luni, par să fi scos Uniunea Europeană dintr-o anume „oboseală a extinderii”, moment de care au profitat Ucraina și Moldova în vară și acum Bosnia-Herțegovina, remarcă și publicația Politico.
Anul acesta au avut loc două reuniuni la nivel înalt UE-Balcanii de Vest. Pe 6 decembrie, a fost primul summit organizat în regiune, la Tirana, un semnal puternic dat de Bruxelles.
A fost relansat în același timp și așa-numitul «Mecanism de la Berlin» gândit să sprijine mai ales integrarea economică regională în pregătirea unei aderări la piața unică a UE.
Liderii din Balcanii de Vest au participat și la summitul de la Praga din toamnă, la care s-a lansat oficial noua Comunitate Politică Europeană, o inițiativă a președintelui francez Emmanuel Macron.
Balcanii de vest – un cal troian al Rusiei?
Aceste gesturi politice concrete, care comunică țărilor din Balcanii de vest interesul regăsit al UE pentru această regiune, ar putea limita pe termen lung și influența Rusiei în regiune, o influență evidentă în Serbia, dar mai ales în Republica Srpska, entitatea administrativă a sârbilor bosniaci, apreciază jurnalistul Dragan Stavljanin.
„Rusia se folosește de Serbia, de sârbi în general, în Balcani ca să încetinească apropierea Balcanilor de vest de UE. Știe că pe termen lung nu poate opri admiterea acestor state în UE, dar încearcă să se ancoreze puternic acolo, pentru ca ulterior unele țări, sau unii politicieni din Balcani să poată acționa ca un fel de cal troian în cadrul Uniunii Europene, așa cum se este văzută uneori Bulgaria, sau Ciprul divizat, sau câteodată Ungaria.”
Un caz aparte: Kosovo
Tot sub impulsul invaziei ruse din Ucraina, care a dat un nou suflu procesului de extindere a Uniunii Europene, Kosovo, cea mai tânără țară din Balcanii de vest se pregătește și ea să devină țară candidată la aderare.
Kosovo este un caz aparte. Pentru prima dată, o țară care nu este recunoscută oficial de toate statele membre ale UE, cere să devină candidată la aderare.
Este o problemă legală, juridică: pe de o parte, cinci țări membre, Cipru, Grecia, România, Slovacia și Spania nu recunosc Kosovo, dar nici Uniunea Europeană, ca structură internațională, tocmai datorită opoziției acestor state membre.
În textele oficiale ale UE, în dreptul denumirii „Kosovo” se adaugă mereu o notă de subsol care conține un text convenit în cadrul dialogului facilitat de UE între Belgrad și Pristina, care spune: „Această denumire nu aduce atingere statutului UE și este în conformitate cu UNSCR. 1244 (rezoluția Consiliului de securitate ONU din 1999) și cu avizul CIJ privind declarația de independență a Kosovo”.
Dacă și când ar putea primi Kosovo statutul de țară candidată la aderare este o problemă care și-ar putea găsi un răspuns anul viitor, sub președinția suedeză a Uniunii Europeană, sau aceea spaniolă.
Cu colaborarea lui Rikard Jozwiak
