După ani de negocieri, mediate de Uniunea Europeană, Serbia și Kosovo au acceptat luni, 27 februarie, Acordul cadrul de normalizare a relațiilor, propus de Germania și Franța, și susținut de UE și Statele Unite.
Este un acord în unsprezece puncte, care răspunde la câteva probleme majore între Serbia și fosta ei provinciei Kosovo (și-a proclamat independența în 2008), dar lasă la fel de multe probleme încă nerezolvate, spune Milos Teodorovic, directorul redacției pentru Balcanii de vest a Europei Libere.
„Este important că articolul 10 al acordului prevede creare unei comisii mixte, cu participarea UE, care să negocieze modul cum vor fi implementate prevederile acordului cadru. În 2013”, reamintește Teodorovic, „s-a semnat la Bruxelles primul acord de normalizare a relațiilor dintre Serbia și Kosovo dar nici astăzi nu se știe dacă și cum au fost implementate prevederile acelui document”.
Vorbind luni, după ce găzduise discuțiilor la Bruxelles între președintele sârb Aleksandar Vučić și premierul kosovar Albin Kurti, Josep Borrell, șeful diplomației europene saluta faptul că cei doi lideri au acceptat acordul fără „discuții suplimentare”.
„Mai este încă mult de făcut”, a continuat Borrell, „pentru a ne asigura că ceea ce a fost acceptat va fi și implementat. Este important să fim de acord (dar) este și mai important să punem în aplicare ceea ce s-a convenit".
Kosovo și-a declarat independența în 2008, la aproape un deceniu de la războiul interetnic care punea capăt dominației sârbe. Belgradul nu a recunoscut încă nici astăzi independența Kosovo, pe care o consideră o regiune separatistă iar la nivel global, Kosovo a fost recunoscut ca stat independent de 119 țări.
Poate mai important este că printre țările care încă nu recunosc Kosovo se numără și cinci state membre ale Uniunii Europene: România, Spania, Grecia, Slovacia și Ciprul. Din cauza opoziției Serbiei, sprijinită de Rusia ca țară cu drept de veto în Consiliul de Securitate, Kosovo nu este membru ONU.
Conform noului acord, Serbia nu recunoaște Kosovo ca stat independent, dar este de acord să recunoască documente oficiale precum pașapoarte, diplome și plăcuțe de înmatriculare și să nu blocheze aderarea Kosovo la vreo organizație internațională. Totodată, cele două părți se angajează să nu recurgă la violență pentru a rezolva vreun conflict.
Acordul-cadru mai precizează, într-un articol separat, că cele două state nu se „vor împiedica reciproc în eforturile de integrare în Uniunea Europeană”.
Serbia a deschis deja negocierile de aderare cu aproape 10 ani în urmă (2014) iar unul din capitolele în discuție se referă direct la normalizarea relațiilor cu Kosovo.
Acordul-cadru lasă însă deschisă problema spinoasă a drepturilor minorității sârbe din Kosovo, care cere crearea unei Asociații a Municipalităților Sârbe – cerere sprijinită în principiu de Uniunea Europeană dar respinsă până acum de premierul kosovar Albin Kurti, care invocă la rândul său Curtea Constituțională de la Pristina. Aceasta a declarat că formarea Asociației ar fi neconstituțională dar Bruxelles-ul insistă să se găsească o altă formulă.
„În această dispută”, crede Milos Teodorovic, directorul redacției pentru Balcanii de vest a RFE/EL „ Kurti a adoptat o poziție mult prea inflexibilă, greu de justificat, mai ales că înființarea acestei Asociații a fost deja acceptată de predecesorii săi”.
Acordul cadru, agreat luni la Bruxelles, cere numai autorităților kosovare să „asigure un nivel adecvat de autogestionare” comunității sârbă.
Toate detaliile acestui acord, precum și alte aspecte controversate, vor face parte dintr-o anexă care va stabili modul cum va fi implementat acordul și cum se va verifica gradul de implementare. Josep Borrell a precizat luni că anexa va fi „parte integrantă” a noului acord.
Kurti și Vučić nu au semnat luni acordul-cadru, deși premierul kosovar declara că ar fi fost dispus la acest gest. „Este păcat că nu am semnat acordul în această seară, în ciuda faptului că suntem cu toții de acord”, a spus el reporterilor.
Dar Vučić a replicat că este o așteptare nerealistă. „Vorbim de un proces lung, dificil și obositor” de negocieri, a spus el.
Acordul cadrul acceptat acum de președintele sârb este criticat, la Belgrad, de toate partidele parlamentare. „Ceea ce explică reticența președintelui de a semna”, spune jurnalistul Milos Teodorovic. „Pe de altă parte, normalizarea relațiilor cu Kosovo este o condiție a negocierilor de aderare la UE iar dacă Serbia ar încerca să blocheze și aceste negocieri, Bruxelles-ul o să-i reamintească faptul că nici astăzi nu impune Rusiei sancțiunile decise de europeni”.
Următoarea rundă de negocieri, pentru a discuta modul de implementare a acordului cadru, ar urma să aibă loc la Bruxelles, în martie. Pe 24 martie, ziua când în 1999 aviația NATO a început să bombardeze Belgradul, în cursul războiului pentru Kosovo.
