Unul dintre ele a fost cel cu președintele Republicii Tatarstan din Federația Rusă, căruia poliția de frontieră de la Aeroportul Internațional Chișinău i-a interzis să intre pe teritoriul Republicii Moldova. În aceeași zi, interdicție de intrare în țară au primit și alți cetățeni străini, care nu și-au putut motiva călătoria. Sunt restricții speciale, legate de siguranța națională periclitată de războiul Rusiei în Ucraina.
Rustam Minnihanov – acesta e numele oficialului rus – venea pentru niște întâlniri electorale în regiunea găgăuză, unde îl susține pe unul dintre candidații pro-ruși la funcția de bașcan, nici nu contează care – în lipsa unor candidați proeuropeni la Comrat, pro-rușii concurează între ei în scrutinul din 30 aprilie.
Vom avea, a câta oară, situația stranie când dintr-un guvern prooccidental al Republicii Moldova va face parte, din oficiu, un membru – bașcanul găgăuz – care nu împărtășește (cel puțin declarativ, dar și prin identitatea sa politică) integrarea europeană a țării. Speranța este ca viitorul lider al găgăuzilor să se convertească la europenism, deși până acum nu s-a prea înregistrat o asemenea metamorfoză.
Președintele Tatarstanului a căutat să se victimizeze, a pretins că autoritățile din Moldova l-ar fi declarat persona non-grata. Poliția de frontieră l-a contrazis: „Sunt false declarațiile unui oficial rus recent returnat din țara noastră precum că a fost declarat „persona non-grata” în Moldova. Susținerea unui candidat în alegerile locale din țara noastră nu este un motiv întemeiat și autoritățile au solicitat oficialilor ruși să se abțină de la imixtiuni în treburile interne ale țării noastre”.
Republica Moldova este obiectul unor imixtiuni sau ingerințe străine de când și-a proclamat independența. Într-o definiție clasică „ingerințele străine” semnifică amestecul nedorit al unor factori externi – state, rețele internaționale, servicii de spionaj etc. – prin care se încearcă influențarea politicilor unei țări suverane. În cazul Moldovei, ingerințele vin din partea Rusiei, care vrea să-i frâneze elanul proeuropean și afirmarea valorilor naționale românești.
Apogeul acestei politici dușmănoase a fost războiul separatist din Transnistria, din 1992, provocat și alimentat inclusiv prin intervenția armată a Rusiei. Azi Moldova se confruntă cu un război hibrid care cuprinde toate formele de presiune ale Moscovei cu excepția celei militare. Am fi avut cu siguranță și o invazie rusească, dacă nu rezista Ucraina.
Regimurile autoritare și totalitare obișnuiesc să acuze „ingerințe străine”, atunci când sunt criticate pentru oprimarea cetățenilor lor. Bunăoară, Nicolae Ceaușescu, în ultimii ani ai regimului său, se apăra de criticile Occidentului invocând „independența și suveranitatea României”. Niște pretinse „interese de stat” erau plasate mai presus de libertatea și demnitatea românilor.
Azi, regimul Putin face la fel: în campania sa de „demascare” a Occidentului, le cere tuturor ONG-urilor și structurilor de presă de opoziție să se declare „agenți străini”. E un fel de stigmat public, o „marcă” în lipsa căreia nu au dreptul să funcționeze. Supuse oprobriului de stat, aceste entități de cele mai dese ori își încetează activitatea sau se re-locă în alte țări.
Ingerințe străine maligne sau, dimpotrivă, deschidere către lume, colaborare internațională, sprijin extern – le deosebim în funcție de cum își definește statul respectiv grija față de oameni. Pentru un guvern democratic procesul de integrare europeană și aderarea la NATO contribuie la dezvoltarea economică, la libertatea și prosperitatea cetățenilor, la consolidarea statului de drept și a securității naționale. Și din contră, pentru politicieni pro-ruși, de felul lui Voronin, Dodon, Șor, Plahotniuc, Platon și alții, apropierea Moldovei de Occident, transformarea democratică a țării, reprezintă un pericol personal.
Rusia mimează limbajul Occidentului, vorbește despre libertatea de exprimare și alegeri democratice pe care, chipurile, actuala guvernare de la Chișinău le-ar submina, în timp ce regimul Putin refuză aceste valori cetățenilor săi, pe care-i „aburește” cu mituri despre măreția Rusiei și complotul occidental.
Iscusită în a perverti cuvintele, Rusia acuză Occidentul și România de „amestec în treburile interne” ale Republicii Moldova, care ar fi astfel împinsă în război. Este exact invers: Moldova se apropie de România și de Occident tocmai pentru a se proteja de agresiunea putinistă, pentru a evita o anexare rusească. Nu interesele naționale ale Moldovei sunt afectate de integrarea europeană – sunt compromise planurile expansioniste ale Rusiei în această parte a lumii.
Dacă vrei să nu greșești noțiunile, te uiți cine-ți vrea binele și cine-ți vrea răul, cine-ți sunt prietenii care te ajută la greu, și cine sunt inamicii care vor să te îmbrățișeze cu sila. Poate într-o zi și alegătorii găgăuzi vor reuși să despartă albul de negru și adevărul de minciună, dacă vor ieși de sub vraja propagandei rusești.
*Punctele de vedere exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Europei Libere Moldova.
