Vitali Țigankoi de la serviciul belarus al postului de Radio Europa Liberă a discutat cu jurnalistul și fostul disident Adam Michnik despre naționalismul polonez, șansele Rusiei de a deveni un stat democratic și viitorul presei independente. Michnik a vizitat Minskul cu ocazia Festivalului Internațional de Film „Watch Docs”, unde a fost prezentat un documentar despre viața sa.
Europa Liberă: De ce i-a reușit Poloniei [să pornească pe o calea democrației] la sfârșitul anilor '80 – începutul anilor '90? Țărilor baltice le-a fost mai greu, dar și lor le-a reușit. Ucraina face asta prin Maidan, cu dificultate, dar îi reușește. Belarusului îi reușește mai puțin. Care este perspectiva dvs. ca istoric? Toți suntem vecini în regiune. În Belarus se spune că identitatea noastră națională e slabă. Care este explicația dvs.? De ce Belarus merge pe o cale mai puțin democratică?
Adam Michnik: „O să vă răspund ca un istoric, nu ca un cetățean sau un democrat. Fiecare țară are momentul ei pentru o mare reformă, o mare schimbare politică și pentru modernizare după dictatură. Să luăm exemplul Coreei de Sud. În 1956 era o țară mai săracă decât Polonia. Acum este inimaginabil! Ce țară este acum! Dar în primii 25 de ani a fost dictatură. Așa privesc eu astăzi Minskul. Acest oraș nu este făcut pentru dictatură. Este un oraș pentru democrație și oameni liberi.”
Europa Liberă: Dacă vorbim despre contextul istoric, să vorbim despre Rusia. A pășit mai repede pe drumul spre democrație decât Belarus. A fost Elțin, unii spun că democrația a durat 2-3 ani, alții cinci, dar s-a terminat. Ce credeți? Acești ani au fost o excepție sau credeți că Rusia va deveni o țară democratică? Sau Rusia niciodată nu va putea fi un stat democratic în condițiile actuale?
Adam Michnik: „Știți, atâta timp cât Vladimir Putin va fi la putere, Rusia nu va fi o țară democratică. El a depășit deja limitele și este convins că ceea ce se întâmplă în Rusia se întâmplă și în Vest, că nu e nicio diferență. La noi e minciună, și la ei e minciună. La noi e violență, și la ei e violență.
Ce cred eu? Desigur, eu cred că Rusia va fi o țară democratică. Eu am citit multe cărți de Marx, Lenin, Stalin și știu că nu există acest fatalism al istoriei. Nimeni nu credea, nici eu, nici dvs. probabil, că e posibilă Perestroika, că va veni din Stavropol un membru al aparatului (de partid) și va da peste cap toată lumea. E evident că echipa lui Elțin a făcut multe greșeli. Elțin nu a fost un democrat. Era un iubitor al libertății, dar nu un democrat autentic. Pentru că democrația înseamnă libertate în granițele unui stat. Ce am mai văzut? Că în Rusia există o profundă psihologie imperialistă. Probabil că ați văzut la proteste portretele lui Stalin”.
Europa Liberă: Afirmația „Crimeea este a noastră” este susținută de peste 80% din populație.
Adam Michnik: „Eu cred că de-acum numărul a scăzut, dar așa a fost. Crimeea este un caz foarte interesant. Din punctul meu de vedere, totul este limpede. Odată, în Polonia, un jurnalist lituanian m-a întrebat: de ce nu puteți spune că revolta lui Jerenovski la Vilnius e o infracțiune? Eu am răspuns cu precauție. Dacă un politician polonez spune asta, ar fi „mort” politic. Același lucru cu Crimeea, a replicat el. Am zis că e un exemplu bun. I-am spus: Arată-mi un rus care va spune că Sevastopol e oraș ucrainean. Doar unul. Pentru polonezi, Vilnius era oraș polonez. Astăzi, aceasta este dilema istoricilor, a scriitorilor”.
Europa Liberă: Știind atitudinea dvs. față de socialism, am vrut să vă adresez următoarea întrebare. În epoca Solidarității, a existat nu doar aspirația spre libertate, ci și dorința de a scăpa de sub influența sovietică. Adică, exista și o oarecare doză de naționalism polonez. Fără asta, se putea câștiga?
Patriotism înseamnă că vrei libertate pentru patria ta. Naționalism înseamnă să mergi împotriva unei alte națiuni...
Adam Michnik: „De ce spuneți naționalism, și nu patriotism? Patriotism înseamnă că vrei libertate pentru patria ta. Naționalism înseamnă să mergi împotriva unei alte națiuni. În opinia mea, e o diferență majoră. Din acest punct de vedere, Saharov e patriotul Rusiei, iar Brejnev e imperialist”.
Europa Liberă: La subiectul simpatiei față de alte popoare, am consultat ultimele sondaje sociologice. E vorba de un barometru al opiniei publice din Polonia care măsoară sentimentele de simpatie sau antipatie ale polonezilor față de alte națiuni. Potrivit rezultatelor, 21% dintre polonezi privesc cu simpatie bielorușii, 32% simt antipatie, iar 31% au o atitudine neutră. Rata celor care au o atitudine pozitivă s-a micșorat semnificativ în ultimul an. De ce? Cum e posibil să nu-ți placă bielorușii?
Adam Michnik: „Ignoranța, pur și simplu ignoranța oamenilor. Bielorusul pentru omul simplu este rus, iar rușii nu sunt iubiți în Polonia. De ce? Pentru că rusofobia este puternică. Eu sunt împotriva acestui fenomen. Eu spun de mulți ani, în Polonia, la televiziune, că sunt un adevărat rusofil anti-sovietic. Rusofil, nu rusofob. La noi există rusofobi din ignoranță. Eu știu oameni care cunosc bieloruși și nu au nimic împotriva lor”.
Europa Liberă: Să vorbim puțin și din perspectiva poziției dvs. de redactor-șef al ziarului „Gazeta Wyborcza”. Care sunt provocările presei independente de astăzi? Ce s-a schimbat odată cu apariția rețelelor sociale? Fugiți după gusturile cititorilor sau încercați să mențineți calitatea și să trageți cititorul după dvs.? Cum rezolvați această problemă veșnică, cum faceți această alegere între calitate și cantitate?
Adam Michnik: „După cum ați spus, această problemă există, desigur. Eu sunt omul secolului trecut. E evident că tendințele se schimbă. Eu cred că trebuie să căutăm subiectele care sunt importante pentru oamenii tineri, chiar dacă pe mine nu mă interesează. Dar, în același timp, trebuie să menținem calitatea. Dacă plecăm de acolo, o să facem un tabloid pentru bani, și nu pentru a proteja valori. Pe vremuri, toți redactorii noștri erau din opoziție, din închisori. Noi am făcut ziarul ca să construim un element al democrației poloneze, să constituim o instituție a democrației poloneze”.
