Acesta a fost reținut de polițiștii ruși pe 17 ianuarie pe aeroport, când se întorcea din Germania. Occidentul a condamnat decizia Moscovei și au cerut eliberarea acestuia. În august 2020, Navalnîi a fost otrăvit cu Noviciok și a fost transferat la un spital din Germania. Alexei Tulbutre, fost ambasador moldovean la ONU și Consiliul Europei, vorbește despre situația tensionată dintre Rusia și UE.
Europa Liberă: Cum definiți dvs., pe moment, relația dintre Rusia și Uniunea Europeană (UE) și dintre UE și Rusia?
Alexei Tulbure: „Relațiile sunt încordate, putem spune că sunt înghețate, datorită faptului că Rusia după anexarea Crimeei și după provocările și participarea în confruntările militare din Donbas este sancționată pe plan internațional. Deci, împotriva Rusiei sunt aplicate sancțiuni și UE participă la acest lucru. Deși agenda este diversă, foarte profundă, relațiile bilaterale, multilaterale cu UE, clar că ea nu poate fi implementată din cauza acestor probleme existente.”
Europa Liberă: Și iată că șeful diplomației europene, dl Borrell, se află la Moscova, într-o vizită de trei zile, care are loc tocmai în contextul criticilor aduse Kremlinului de țările occidentale pentru arestarea opozantului, criticului Kremlinului, Alexei Navalnîi, și reținerea multora, a mii de protestatari. Va reuși diplomatul european să obțină ceea ce dorește de la Rusia?
Alexei Tulbure: „Este prima vizită a înaltului reprezentant al UE pentru politică externă și politici de securitate în Rusia, din 2017. Deci, nu poți spune că există un schimb foarte intens la acest nivel între UE și Rusia. Această vizită a fost pregătită din timp și are o agendă foarte bogată, trei zile – vizite de lucru, au de discutat...”
Europa Liberă: Probabil vor discuta despre drepturile, libertățile omului, cetățeanului. Subiectul se găsește pe agenda întâlnirii dlui Borrell cu șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov?
Există o experiență de presiune exercitată de către UE, Europa, în genere, asupra Rusiei
Alexei Tulbure: „Da, el declarase și public, dl Borrell, că el va ridica problema lui Navalnîi, și mult depinde cum se va întâmpla acest lucru. Dacă criticile vor fi aduse în regim de după ușile închise, e o situație; în cazul în care vor fi spuse public, deschis, anumite lucruri, bineînțeles că reacții vor urma. Însă eu nu cred că dl Borrell va obține foarte mult în această privință, nu cred că va obține foarte mult în ceea ce ține de schimbarea lucrurilor cu privire la drepturile omului și în special cu eliberarea dlui Navalnîi și o altă atitudine față de cei reținuți în cazul ultimelor proteste. De ce? Pentru că există o experiență de presiune exercitată de către UE, Europa, în genere, asupra Rusiei, din cauza încălcării anumitor principii fundamentale democratice. Și mă refer aici, de exemplu, la suspendarea dreptului la vot a Federației Ruse în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). Consiliul Europei e altă organizație, nu e UE, dar experiența este valabilă pentru tot spațiul european. Drepturile acestei delegații au fost suspendate pentru mai mulți ani, însă Rusia Crimeea n-a cedat-o, în Donbas este prezentă, problema Donbasului se discută în cadrul grupului de la Minsk, alte formate n-au fost create, deci eu nu pot spune că aceste presiuni au dat rezultate palpabile. Dar Rusia a fost reacceptată în cadrul APCE și în anumite privințe dialogul este reluat.
Există foarte multe dosare complicate unde Rusia de rând cu UE sunt părți participante, de exemplu planul comprehensiv cu privire la controlul reducerii programului nuclear al Iranului ș.a. Deci este necesitatea pentru dialog, există alte teme în relațiile bilaterale, multilaterale, în agenda internațională, în schimburile comerciale între Rusia și UE, există problema gazoductului Nord Stream 2, și aici nu există o poziție foarte consolidată a tuturor statelor membre ale UE. Adică Borrell, în multe privințe, nu are o voce tare și consolidată pentru a insista asupra unor lucruri și Rusia nu este într-o așa măsură afectată de sancțiuni ca să aplece la prima încercare urechea la apelurile făcute de înaltul reprezentant al UE.”
Europa Liberă: Dvs. ați amintit că după anexarea Crimeei au fost impuse mai multe sancțiuni Federației Ruse, dar și acum sunt voci în cadrul statelor occidentale care spun că ar putea să mai impună sancțiuni Federației Ruse pentru a obține eliberarea lui Navalnîi și aceste presiuni economice ar putea totuși să facă Kremlinul mai cooperant.
Alexei Tulbure: „Știți, ar fi fost logic, așa percep eu situația, pe fundalul celor întâmplate în Rusia, pentru că acum e în desfășurare toată problema asta cu Navalnîi. Se discută în mass-media, în special în mass-media de opoziție, independentă, lumea e excitată, lumea stă închisă etc. Pe fundalul acestor lucruri, cel puțin vizita lui Borrell să fi fost amânată, dacă nu anulată.”
Europa Liberă: Au cerut unele voci din cadrul UE să nu fie amânată această vizită.
Alexei Tulbure: „Au cerut, însă nu s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple. Acuma Borrell a ajuns la Moscova și acolo vor fi puse în discuție nu numai problemele legate de drepturile omului, dar și referitoare la multe alte aspecte a relațiilor multilaterale și bilaterale între UE și Rusia. Vedeți că și în privința sancțiunilor nu există o poziție consolidată. Să fi fost o decizie politică, cel puțin, sau un consens politic în privința sancțiunilor suplimentare, legate de tratamentul ăsta batjocoritor față de Navalnîi, eu mă gândesc că înaltul reprezentant nu ar fi plecat acuma la Moscova, dar ar fi negociat amânarea acestei vizite. El vine la Moscova pe fundalul unei poziții neconsolidate instituțional a UE în privința lucrurilor care se întâmplă în Rusia. Rusia e prea mare, prea importantă, în special pentru UE.”
Europa Liberă: Înaltul reprezentant UE a cerut încă luna trecută și o întâlnire cu Navalnîi, dar i s-a refuzat. Ar mai putea totuși să negocieze totuși să ajungă în pușcărie, unde se află opozantul rus?
Alexei Tulbure: „Orice ar putea să se întâmple. În cadrul vizitei, dacă discuțiile sunt productivă sau se produc într-o atmosferă de încredere reciprocă. Depinde cum vor merge tratativele și negocierile, și consultările. Ce poate fi obținut? Cu titlu de excepție, poate fi obținut dreptul de a-l vizita pe Navalnîi.”
Europa Liberă: Insistați că relația UE cu Rusia nu se rezumă doar la cazul Navalnîi, este adevărat că dl Borrell ar putea să discute cu interlocutoriii săi și despre pregătirea summitului șefilor de stat și de guvern a celor 27 de state, din luna martie, pe relația strategică cu Moscova?
Alexei Tulbure: „N-aș formula așa, că eu insist că relațiile ruso-europene nu se rezumă la problema Navalnîi, eu constat o realitate. Este evident că nu se rezumă la situația existentă, ea este cu mult mai amplă, mai profundă, deși problema Navalnîi este una fundamentală. Și pentru UE, pentru spațiul valoric respectiv este important. Însă nu cred că se va vorbi despre Navalnîi, repet încă o dată, nu știu, după ușile închise sau public Borrell va vorbi. Ar fi important să vorbească în public, pentru că asta poate să-i schimbe un pic situația personală a lui Navalnîi acolo unde este închis. Atenția față de acest om din partea unor demnitari internaționali este importantă, pentru că e un altfel de tratament în închisoare etc. Oamenii ăștia sunt într-un pericol pentru viață și sănătate. Este important. Însă nu cred că va obține eliberarea lui și nu cred că va condiționa foarte dur, la cuțite, cu bătaie la os, va condiționa anumite lucruri, va condiționa eliberarea lui Navalnîi, discutând despre alte aspecte ale relațiilor cu Federația Rusă.”
Europa Liberă: Dar Kremlinul sincer își dorește ca Moscova și Bruxelles-ul să restabilească dialogul pentru a discuta mai multe divergențe în cooperarea bilaterală?
Rusia vrea să-și recapete statutul unui partener de încredere
Alexei Tulbure: „Da, bineînțeles că da. Rusia vrea să-și recapete statutul unui partener de încredere, vrea să-și recapete rolul de furnizor principal de energie pentru tot continentul european, vrea să elimine toate obstacolele care există în relațiile comerciale dintre UE și Federația Rusă și clar că vrea să-și restabilească pozițiile în relațiile cu UE, pozițiile economice, în primul rând comerciale, zone unde activ își promovează interesele China, de exemplu. China are investiții foarte mari în Europa, în infrastructură, în special. Federația Rusă nu vrea să rămână în afara unui proces care extrem de important și din punct de vedere economic și politic pentru ei. Eu nu știu pentru ce sunt gata cei din Kremlin pentru a redobândi statutul ăsta de partener de încredere al UE. La un moment dat, poate fi pus în discuție și problema Navalnîi, într-un mod mai serios, însă, vezi care-i situația, ei nu discută cu Navalnîi, ei discută cu altcineva. Eu nu împărtășesc teoria celor care spun că Navalnîi e o marionetă și execută ordinele Occidentului. Eu nu cred în teorii conspiraționiste. Navalnîi e o persoană independentă cu acțiuni și capacități de acțiune autonome. În cazul în care Navalnîi iese la libertate, el își urmează propria sa agendă politică. Agenda lui, este clar, nu e un secret.”
Europa Liberă: Să demonteze regimul Putin.
Alexei Tulbure: „Exact. Miza e foarte mare. De aceea faptul că Borrell se află la Moscova, faptul că el stă acolo trei zile – cel puțin, putea să-și reducă – pentru că despre Navalnîi se poate de vorbit în cadrul unei sau două întâlniri și cu asta de închis tema. El stă trei zile, înseamnă că el are o agendă foarte bogată. Indică asupra situației de incertitudine și lipsă de consesns a UE față de cazul Navalnîi. Nu că n-ar condamna tratamentul și arestarea lui Navalnîi, nemaivorbind despre faptul că omul a fost otrăvit și continuă batjocura asta față de dânsul. Dar nu există o claritate și o poziție unică în ceea ce urmează să se întâmple în relațiile dintre UE și Rusia. UE, Europa, în genere, pornește totuși de la principiul fundamental că Rusia poate fi ținută în anumite limite și poate fi controlată în dialog cu ea. N-o poți sancționa, controla, o îndepărta și o pune să facă anumite lucruri. Ea, când e aproape, când este atrasă, implicată într-un dialog, atunci mai multe pot fi obținute. Ăsta e principiul fundamental al Europei. De aceea, probabil, Europa a ales calea dialogului, totuși, dar nu a excluderii. Pentru că de confruntare, aici, e devreme să vorbim.”
