Chestiunile ce ar putea figura în agenda întîlnirii față-n față a președinților Trump și Putin, în marginea reuniunii G20 de la Hamburg, sînt atît numeroase, cît și de primă importanță, nu numai bilaterală, dar și la scară mondială. Siria, Ucraina, Coreea de Nord, amestecul prezumtiv al Rusiei în alegerile prezidențiale americane, eforturile ruse de a diviza Europa, sancțiunile și contrasancțiunile, hackerii și atacurile cibernetice, ar constitui o agendă de mare actualitate.
Și totuși, constată analiștii, consilierul pentru securitate națională al președintelui Trump, H.R. McMaster, le-a declarat la 29 iunie ziariștilor că nu ar exista „nici o agendă specifică” pentru întîlnirea la care fiecare ar urma să vorbească „despre ce vrea el”.
În aceeași zi, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, definea subiectul convorbirii drept „o încercare de normalizare a dialogului”. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvînt prezidențial rus, nu era mult mai specific atunci cînd spunea că evenimentul „este plănuit... mai curînd pentru a discuta chestiuni de interes bilateral, decît ca o întîlnire pe fugă”.
Angela Stent, directoare la Centrul de Studii Eurasiatice, Ruse și Est-europene de la Universitatea Georgetown, fost ofițer în serviciile de securitate americane, este de părere că: „În mod evident, relația este mai proastă decît a fost chiar la sfîrșitul administrației Obama, din cauza amestecului [rus] în alegeri. Așa încît cum să restabilești un dialog cînd ai nevoie să faci ceva în chestiuni în care Rusia afectează interesele americane, fie ele în Siria sau în alte locuri? Cum o poți face într-o atmosferă în care noi sîntem în mod vădit în dezacord într-o vastă gamă de chestiuni?”
Analiștii sînt de acord că este improbabil ca Trump să facă presiuni asupra lui Putin pentru îndeplinirea angajamentelor luate de Rusia în baza acordurilor de la Minsk pentru a se pune capăt conflictului din Ucraina de est sau să îl ia la întrebări pe președintele rus despre afirmațiile Washingtonului în legătură cu amestecul în alegeri. Angela Stent este de părere că, „spre deosebire de administrația Obama, [Trump] este dornic să se angajeze la cel mai înalt nivel, ceea ce este deja un plus pentru Putin”.
Cei doi președinți s-ar putea simți legați de continua controversă în jurul posibilelor legături dintre Trump și anturajul său și agenții Rusiei, susțin alți analiști, între care Stephen Blank de la Consiliul de Relații Externe Americane. În opinia lui, „[Rușii] doresc cu disperare ca Trump să inițieze un dialog strategic, ce ar legitima ceea ce ei consideră că au realizat. Dar nu se va întîmpla...” Scandalurile ruse limitează, însă, mișcările lui Trump, este de părere același specialist în Rusia, Stephen Blank.
Potrivit lui Kadri Liik, o cercetătoare principală la Consiliul European de Relații Externe, atmosfera de tensiune ar putea să fie decisivă în întîlnirea celor doi președinți. „În lumea occidentală, există o mulțime de speculații paranoide spre „o nouă Ialta”, - apreciază ea; „[Moscova] înțelege că nu se poate aștepta la nimic, și, personal, nu cred că ei vor face fie și o încercare de a ajunge la ceva de substanță. Opinia este că cei doi președinți trebuie să stabilească un contact personal și abia apoi să ducă lucrurile mai departe. Din acest motiv, ei nici nu vor să propună ceva [anticipat]”.
De partea rusă opiniile nu diferă în mod fundamental. Pentru Dmitri Suslov, director al inițiativei pentru relații bilaterale Clubul Valdai, care scrie într-un respectat ziar de la Moscova: „Orice pas spre îmbunătățirea relațiilor sau chiar spre o cooperare limitată va naște riscul unui nou val de acuzații împotriva administrației Trump și va agrava situația ei, deja fragilă. Rusia nu își poate permite să facă nici un pas în direcția Statelor Unite, deoarece atît inițiativele constructive, cît și acțiunile de confruntare ar fi păguboase.”
Analistul american Stephen Blank, deja citat, adaugă că Trump este handicapat de „incoerența strategică” ce a reieșit din primele luni de președinției și care se datorează într-o mare măsură personalității președintelui.
Derek Chollet, un fost funcționar în administrația Obama, care lucrează în prezent la Fondul Marshall german, a declarat pentru CNN că el se așteaptă „la un nivel olimpian de posturi macho ale celor doi lideri, care amîndoi, înțeleg importanța simbolismului și a percepției de duritate”.
În așteptare, analiștii îl citează din nou pe consilierul pentru securitate națională McMaster care, anunțînd întîlnirea de la Hamburg, punea ștacheta foarte jos: „Nu va fi nimic diferit de discuțiile pe care le avem cu oricare altă țară”, spunea el.
