Avocat din oficiu: calitatea serviciilor şi gradul de implicare

Ideea vine, desigur, dintr-o perspectivă a umanismului creștin, care ulterior a fost codificată în dreptul anglo-saxon, înainte de a se răspândi pe o bună parte a continentului.

A devenit chiar o lege pan-europeană, de când a intrat în jurisdicția Consiliului Europei, din care fac parte și România, și Moldova.

Legea Salduz, bazată pe o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului obligă statele membre în Consiliul Europei să ofere serviciile unui avocat, la nevoie chiar total gratuit, oricărei persoane arestate, încă din primele clipe ale unei detenții preventive.

Numele Legii Salduz din 2008 vine de la cazul unui minor turc de etnie kurdă, Yusuf Salduz, care, bănuit că ar fi afiliat independentiștilor kurzi din PKK, arestat fiind în Belgia, nu a putut fi văzut de un avocat în timpul detenției preventive.

Avocatul din oficiu este, desigur, plătit de stat, iar pentru mulți avocați tineri și fără portofoliu poate fi o bună rampă de lansare.

Dar, ca un conflict între umanism și realitate, în viața reală nu toți avocații sunt fericiți de o asemenea corvoadă. Într-o țară cum e Belgia, obiceiul era ca avocații pro deo să primească o contribuție forfetară de cca 50 de euro pe caz, sumă derizorie, desigur, dar care era multiplicată prin numărul de cazuri pro deo primite.

Curtea Constituțională a anulat însă această procedură mai veche, considerând că este contrară Constituției. Ideea unui avocat pro deo fiind, tocmai, gratuitatea totală, o contribuție forfetară a persoanei apărate nu se justifică, așadar, în dreptul belgian. Avocații au făcut însă grevă, în mai multe rânduri.

Un avocat clasic percepe, să spunem, un tarif de 100 euro pe oră. Într-un caz pro deo el va primi doar 25 de euro pe oră, mai puțin decât un mecanician auto. Contribuția forfetară a clientului venea aici să compenseze, într-un fel, câștigul neobținut.

Există, desigur, riscul unei calități reduse a serviciilor legale.

Cum funcționează? Suma pe care statul o consacră serviciilor juridice pro deo este fixă. Asta a făcut ca, odată cu criza economică și precarizarea păturilor mai defavorizate ale populației, a crescut și numărul de cazuri de inculpați care au nevoie de avocați pro deo.

Apoi, pentru un avocat care debutează în barou, situația este şi mai dificilă, deoarece, dacă procesul se extinde, el nu va fi plătit decât în final, iar dacă procesul durează mai mulți ani, avocatul se vede în situația de a-și căuta surse de venit complementare. Calitatea serviciilor şi gradul de implicare, de asemenea, riscă să scadă.

Mai ales atunci când apără minori, avocatul se vede prins într-un angrenaj juridic ce nu îi va aduce niciun beneficiu financiar. De un avocat pro deo, în afară de minori şi săraci - mai beneficiază și străinii care cer azilul politic.

De asemenea, în Belgia sau Franța pot beneficia de un avocat pro deo persoanele aflate în situație de faliment personal care recurg la o procedură de lichidare colectivă a datoriilor.

***

Onorariile avocaților din oficiu ar urma să fie majorate în R. Moldova începând din martie. Mărimea unității convenționale în baza căreia se calculează remunerația lor va crește de la 20 la 30 lei. Astfel tariful pentru participarea în fiecare şedinţă de judecată se va majora de la 100 la 150 de lei, cel pentru o întrevedere cu clientul - de la 60 la 90 de lei. Cea mai mare remunerare este prevăzută pentru întocmirea şi depunerea de către avocat a cererii de chemare în judecată, aceasta majorându-se de la 200 la 300 de lei. Onorariile avocaților din oficiu au fost stabilite în perioada anilor 2008-2009 și până acum nu au fost niciodată modificate, cu excepţia extinderii listei de acțiuni din proces pentru care avocații pot fi remunerați.

Comparate cu sumele cerute de case de avocatură, aceste onorarii majorate rămân totuşi modice. Deseori onorariile din oficiu nu doar că nu recompensează munca dificilă a unui avocat, ele nu acoperă nici pe departe cheltuielile de deplasare sau de timp, ne-a spus avocata Veronica Mihailov care acum câţiva ani a deţinut funcția de avocat public şi presta asistenţă juridică garantată de stat.

„Acum s-a mărit un pic cuantumul de remunerare. Deja urmează de văzut în dependenţă de volumul de lucru, de acţiunile procesuale care se efectuează dacă se acoperă măcar jumătate din tot lucru făcut.”

Remunerarea proastă deseori demotivează avocaţii să acorde asistenţă juridică de calitate, iată de ce există suspiciuni legate de avocaţii din oficiu, mai spune avocata.

„Depinde de la caz la caz. Cunosc colegi care oferă foarte bună asistenţă calificată. Depinde de competenţa şi diligența fiecărui avocat în parte. Dar desigur la volumul de muncă şi, mai ales, că asistenţa garantată de stat presupune şi asistenţa de urgenţă, adică pe timp de noapte, e important ca statul să înţeleagă importanţa muncii depuse, de asigurat atât minimum de cheltuieli, dar şi de stimulat astfel ca munca să fie cât mai bună şi profesionistă.”

O altă avocată Natalia Moloşag spune că problema nu constă doar în onorariile din oficiu:

„Statul nostru ar putea asigura avocaţii cu alte garanţii fără a le mări salariile. De exemplu, să le plătească avocaţilor din oficiu asigurarea medicală sau asigurarea socială sau să le facă anumite garanţii pe care nu le au ceilalţi avocaţi pentru că ceea ce se achită pentru lucrul pe care îl fac e puţin, dar depinde şi de calitate. Există probleme şi în mărimea salariului, dar şi în calitatea lucrului avocaţilor.”

În Republica Moldova, instituţia avocatului din oficiu a trecut printr-o amplă reformă acum zece ani, odată cu intrarea în vigoarea a legii cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. Avocaţii din oficiu, numiţi acum avocaţi publici şi avocaţi la cerere, ultimii pot munci şi la privat, au obţinut mai multă independență, asistenţa juridică garantată de stat fiind coordonată de oficii teritoriale, spune jurista Nadejda Hriptievschi de la Centrul de Resurse Juridice.

„Avocaţii nu mai depind de procurori sau de ofiţerii de urmărire penală care chemau pe cine le plăcea lor. Calitatea s-a îmbunătăţit considerabil pentru că până la această lege avocaţii din oficiu erau de obicei fie avocaţii tineri, fie pensionari şi o făceau de mântuială. Acum vin nu doar tineri, ci din diverse categorii. Cunosc foarte mulţi avocaţi care lucrează şi pe privat, şi acordă asistenţă juridică de stat şi ei fac lucru foarte bine. Mai mult ca atât, este şi un sistem de verificare a calităţii.”

Potrivit ultimelor date publicate de Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat sunt 460 de avocați care acordă asistența juridică calificată, inclusiv 16 avocați publici. Asistența juridică primară este oferită de 52 de parajurişti, care acoperă peste 60 de localități din țară.