Cum evoluează în Statele Unite negocierile cu privire la chestiunea imigraţiei, care ar putea – în cazul în care eşuează – să ducă din nou la inchiderea guvernului? O relatare de la corespondentul Europei Libere la Washington.
Câteva aspecte au atras atenţia pe durata celei mai lungi perioade în care guvernul a fost închis din istoria americană. Sistarea parţiala a activităţii guvernului a durat 35 de zile şi a costat, conform estimărilor oficiale, circa trei miliarde de dolari. Circa 800 de mii de salariaţi ai statului au stat fie acasă, fie au lucrat fără să fie plătiţi. Dacă o astfel de situaţie ar scoate în multe capitale mulţimi de oameni pe străzi, protestînd cu vehemenţă, în America, protestele publice au fost izolate şi minore.
Lucrătorii guvernamentali sînt, se pare, obedienţi, sindicatele lor slabe şi sprijinul public general pentru stat este redus. Fireşte că lucrătorii ştiau că, în cele din urmă, îşi vor primi salariile restante, ceea ce este pe cale să se întîmple acum.
O a doua concluzie interesantă este că ţara a continuat să funcţioneze relativ normal, chiar şi cu un guvern parţial închis.
Bursele au oscilat, dar nu s-au prăbuşit. Indicatori economici şi de încredere publică au scăzut, dar foarte puţin. Explicaţia este că în America statul joacă un rol relativ modest, în calitate de agent economic. Sectorul privat este motorul societăţii. Cu toate acestea, către sfîrşitul perioadei, unele efecte s-au făcut simţite: cîteva aeroporturi au înregistrat întîrzieri şi au avertizat cu înrăutăţirea condiţiilor de siguranţă; ajutoare sociale au fost periclitate; afaceri nu au primit ce li se cuvenea din reconcilierea impozitelor trimestriale.
Această situaţie şi apelurile populaţiei la reluarea activităţii guvernului, care au sosit la birourile membrilor în Congres, i-au îngrijorat pe republicani şi au fisurat coaliţia acestora, în sprijinul cererilor preşedintelui Trump. Acesta a fost nevoit să cedeze o rundă. Dar urmează a doua.
Dacă pînă la 15 februarie părţile din Congres nu ajung la un acord, închiderea guvernului este din nou o opţiune. Doar că, de data aceasta, senatori din partidul preşedintelui declară, mai mult sau mai puţin public, că nu doresc o astfel de soluţie.
Preşedintele are şi opţiunea de a declara stare de urgenţă. Nici asta nu e o opţiune agreată, dar e preferată de mulţi republicani închiderii guvernului. În Camera Reprezentanţilor, ultra-conservatorii îşi doresc un preşedinte bătăios şi mulţi vor ca acesta să închidă din nou guvernul, dacă nu obţine finanţarea zidului. Doar că nu republicanii controlează Camera.
