Linkuri accesibilitate

Cine este adevăratul câștigător în cazul acordului de pace în Nagorno-Karabah?


Soldat azer, purtând steagul țării sale, călare, la Gandja, al doilea oraș ca mărime din Azerbaidjan, nu departe de frontiera cu Armenia, 10 noiembrie 2020

Cel puțin 2 000 de soldați și civili au murit, începând cu 27 septembrie, în războiul pentru Nagorno-Karabah.

După semnarea înțelegerii privind oprirea focului între forțele azere și armene, în baza negocierilor conduse de Rusia, corespondentul Europei Libere, Mike Eckel, după ce a discutat cu mai mulţi experţi, a ajuns la concluzia că învingătoare în acest conflict este Moscova, cu alte cuvinte, președintele Rusiei, Vladimir Putin. Un rezumat, de la Oana Serafim.

Cine este adevăratul câștigător în cazul acordului de pace în Nagorno-Karabah?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:18 0:00
Link direct

Pe măsură ce fumul se îndepărtează de pe câmpurile de luptă din jurul enclavei Nagorno-Karabah și cerneala se usucă în acordul de pace, de trei pagini, care vizează oprirea celor mai grave lupte dintre Armenia și Azerbaidjan din ultimele decenii, un lucru pare din ce în ce mai clar:

Kremlinul a câștigat.

Cel puțin, Moscova și-a sporit influența într-o regiune în care izbucnirea luptelor dintre două foste republici sovietice și implicarea mai agresiva a Turciei au amenințat scăderea influenței Kremlinului.

„Rusia s-a descurcat bine în acest sens”, „Putin a dominat”, a declarat Matthew Bryza, fost copreședinte al Grupului Minsk, o inițiativa diplomatică de lungă durată pentru rezolvarea conflictului.

Cel puțin 2.000 de soldați și civili - probabil mai mulți - au murit, din 27 septembrie, în războiul în legătură cu Nagorno-Karabah, un teritoriu care a fost controlat de etnicii armeni de 26 de ani.

Nagorno-Karabah, acordul de încetare a focului mediat de Rusia
Nagorno-Karabah, acordul de încetare a focului mediat de Rusia

În anii de după încetarea focului din 1994, care a pus capăt războiului de atunci, forțele azere și armene au continuat ciocnirile dintre ele, dar au fost în general incidente răzlețe.

Statutul nerezolvat al regiunii a plasat-o într-o categorie cunoscută de experți drept „un conflict înghețat”, unde Rusia joacă un rol central, când perpetuând, și când atenuând tensiunile, în funcție de interesele ei de moment.

La fel ca în alte conflicte îngheţate, precum cel din regiunea transnistreană, Rusia a desfășurat trupe în Nagorno-Karabah ca forțe de menținere a păcii.

Moscova are legături economice substanțiale cu ambele țări și le vinde amândurora arme masiv.

Grupul Minsk este mort, așa se pare...
Matthew Bryza

Pentru rezolvarea diplomatică a acestui conflict a fost creat aşa numitul grup de la Minsk, o inițiativă la care participă Franța, Rusia și Statele Unite, sub egida Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

Formarea acestui grup implica ideea că aliații NATO - Franța și Statele Unite - aveau un rol strategic de jucat într-o regiune pe care Moscova o consideră încă o parte a sferei sale de influență.

Odată cu noul acord de pace, Rusia își desfăşoară 1.900 de militari pe teren și poate scoate afară din această regiune Parisul și Washingtonul, o dată și pentru totdeauna, scrie Mike Eckel.

Conform textului publicat de Kremlin, precum și remarcilor purtătorului de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, forțele de menținere a păcii din Turcia nu vor mai fi desfășurate în regiune, în ciuda a ceea ce președintele azer Ilham Aliev a sugerat că se va întâmpla.

„Da, Grupul Minsk este mort, așa se pare”, crede Matthew Bryza, fost ambasador în Azerbaidjan în anii 2010 - 2012. „Rusia a umplut vidul. La fel ca Turcia, de altfel”.

Armenia în criză după armistițiul din Nagorno-Karabah
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:06 0:00

O opinie similară are și Richard Giragosian, directorul Centrului Regional de Studii din Erevan, care a declarat că înțelegerea la care s-a ajuns este de fapt una strict rusească, punând complet în umbra tarile occidentale.

„Condițiile acestui nou acord îi oferă Rusiei cel mai important dintre obiectivele Moscovei - o prezență militară dominantă pe teren”, a spus Giragosian.

„Lipsa anterioară a oricărei prezențe militare directe în Nagorno-Karabah a fost unul dintre cele mai distinctive aspecte ale conflictului din această regiune, contrastând puternic cu orice alt conflict de acest fel din spațiul fost sovietic. Și absența a iritat mult timp Moscova”, crede expertul de la Erevan.

Acordul cimentează câștigurile majore pe câmpul de luptă de către forțele azere. Baku va controla aproximativ 40% din regiune, precum și toate cele șapte teritorii înconjurătoare, care fuseseră deținute anterior de forțele armene.

Înainte de sfârşitul lunii septembrie, când a izbucnit această fază foarte dură a conflictului, forțele susținute de armeni au controlat întreaga regiune Nagorno-Karabah, plus părți din șapte districte înconjurătoare - teritoriu care însemna aproximativ 13% din întreg teritoriul azer.

Acum, acordul prevede că Azerbaidjanul va controla o parte importantă din teritoriul pe care l-a pierdut la începutul anilor '90.

De asemenea, Moscova și-a atins și un alt obiectiv, a spus Richard Giragosian: exercitarea de presiuni asupra premierului reformist de la Erevan, Nikol Pașinian.

Linia de politică externă independentă a lui Pașinian a supărat fără îndoială Kremlinul, de când a venit la putere în 2018, într-o așa numită Revoluție de catifea - genul de schimbare politică care a provocat mereu neliniște la Moscova.

„Astfel, Rusia nu numai că va menține Armenia pe orbita rusă, dar îi va limita și mai mult opțiunile și orientarea în căutarea unor relații mai strânse cu Occidentul”, a spus expertul de la Erevan.

Unii analiști cred însă că există posibile capcane pentru Rusia.

Unul dinte ei este Mark Galeotti, un observator politic, expert în agențiile de securitate rusești. El crede că „desfăşurarea de soldați în Nagorno-Karabah înseamnă o povară suplimentară pentru armată și trezorerie. Cu siguranță, Rusia își asumă un rol în geopolitica regiunii, dar aceasta era oricum o parte a lumii dominată deja de Rusia”, a scris Galeotti, într-un comentariu publicat în Moscow Times. „Atunci când trebuie să-ți intensifici implicarea într-o zonă pentru a-ți păstra poziția, acest lucru nu pare un semn de progres”, crede expertul de la Londra.

Forțe militare rusești de menținere a păcii, în drum spre Nagorno-Karabah, 10 noiembrie 2020
Forțe militare rusești de menținere a păcii, în drum spre Nagorno-Karabah, 10 noiembrie 2020

Steven Mann, care a fost și el co-președinte al Grupului Minsk la mijlocul anilor 2000 și s-a retras din diplomația americană în 2009, a declarat postului nostru de radio că, în opinia sa, câștigătorul clar al acestei înțelegeri a fost Azerbaidjanul, având în vedere victoriile sale pe câmpul de luptă.

În ceea ce privește Rusia, rolul său de lider în consolidarea acordului de pace nu a fost o surpriză, iar desfășurarea forțelor de menținere a păcii nu reprezintă un câştig major pentru Moscova, având în vedere dominația sa de lungă durată în regiune, consideră Steven Mann.

„Rusia a fost întotdeauna puterea militară dominantă, așa că nu cred că desfășurarea forțelor de menținere a păcii schimbă acest fapt general”, a declarat Steven Mann pentru Europa Liberă.

„Resping ideea că Rusia are drepturi speciale asupra fostelor sale republici. Sunt țări independente, au dreptul de a-și alege propriile politici. Dar, sincer, dacă vrei ca cineva să desfășoare forțe de menținere a păcii, singura țară din zonă care o poate face este Rusia”, consideră el.

Pentru Aleksandr Baunov, analist la centrul Carnegie de la Moscova, președintele de la Baku a fost mai abil.

„Printre fostele state sovietice, Azerbaidjanul a fost întotdeauna un exemplu al modului de a urma o politică externă care este în totalitate independentă de Rusia, menținând în același timp o relație bună cu Moscova și Putin”, a scris el într-o analiză publicată pe 8 noiembrie.

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG