În vizita lui săptămânală la studioul din Chișinău al EL, istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru a discutat cu Vasile Botnaru despre ultimele evoluții în procesul reglementării transnistrene.
Gheorghe Cojocaru: „Recenta întâlnire de la Viena a participanților la formatul consacrat „5+2” al negocierilor în chestiunea transnistreană n-a fost o întâlnire de rutină. Reluarea acestui format al discuțiilor după o lungă întrerupere, timp în care doar președintele Dodon părea să fie un privilegiat al administrației de dincolo de Nistru, avea loc după ce prim-ministru Pavel Filip dădea mâna cu liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, la redeschiderea podului de peste Nistru din preajma satelor Gura Bîcului și Bîcioc, aruncat în aer în timpul războiului din 1992. Este de reținut că în fotografia istorică deja de la redeschiderea podului imaginea președintelui Dodon a fost lipsă.”
Europa Liberă: Chiar dacă a lipsit, președintele a salutat, cum era și firesc, reluarea circulației pe podul care leagă cele două maluri ale Nistrului, cum a fost, probabil, de acord și cu agenda discuțiilor de la Viena. De altfel, v-aș ruga să o treceți în revistă.
Gheorghe Cojocaru: „Agenda reuniunii de la Viena a rezultat din protocolul încheiat la Berlin anul trecut, în timpul președinției germane a OSCE, avându-se în vedere mai multe obiective, între care recunoașterea de către autoritățile Republicii Moldova a diplomelor Universității „Taras Șevcenko” de la Tiraspol, a numerelor auto transnistrene, restabilirea telecomunicațiilor, preocuparea pentru problemele de mediu în bazinul Nistrului ș.a. Toate aceste chestiuni s-au aflat în atenția întâlnirii de la Viena, unde s-au luat anumite decizii și s-au stabilit termenele pentru realizarea celor asumate și de autoritățile de la Chișinău, și de reprezentanții Tiraspolului.”
Europa Liberă: Care este părerea Dvs., cine a avut de câștigat și cine a avut de pierdut în urma înțelegerilor obținute la Viena?
Gheorghe Cojocaru: „Tiraspolul a obținut ca automobilele cu numere transnistrene să iasă legal în afara Republicii Moldova, ca diplomele de studii superioare ale Universității „Taras Șevcenko” să fie recunoscute, dar, se pare, fără sintagma „de stat” din denumirea instituției respective. Chișinăul a reușit să obțină asigurarea accesului liber al proprietarilor din satele aflate sub jurisdicția Republicii Moldova către terenurile agricole situate în zona autorităților transnistrene, precum și libera funcționare a școlilor de dincolo de Nistru cu predarea în limba română. Împreună, reprezentanții autorităților Republicii Moldova și ai Tiraspolului s-au obligat să stabilească legăturile telefonice între malul stâng și cel drept al Nistrului și să elimine restricțiile de circulație într-un sens sau altul pentru persoanele oficiale ale celor două părți. Până la urmă, și unii, și alții au obținut câte ceva, însă se pare că prețul pe care-l va plăti Chișinăul pentru aceste înțelegeri de compromis va fi mai mare decât ceea ce va trebui să suporte administrația de la Tiraspol.”
Europa Liberă: Unii spun că e vorba de un preț politic, care se măsoară mai greu, cel puțin acum, întrucât efectele se vor vedea pe termen lung?
Gheorghe Cojocaru: „Sigur, fără un compromis rezonabil nu se va putea ajunge la o reglementare durabilă a diferendului transnistrean, însă, indiscutabil, prețul în discuție nu ar trebui să aducă prejudicii intereselor naționale și statutului Republicii Moldova, ca subiect unic al dreptului internațional. Mai mult decât atât, plata ce va trebui achitată ar trebui să contribuie la crearea premiselor necesare unei reglementări conforme interesului național. În caz contrar, prețul acesta nu merită să fie plătit.”
