Constantin Oboroc, fost deputat in ultimul Parlament al URSS (1989-1991), prim-viceprim-ministru in Guvernele Druc si Muravschi (1990-1992), consilier al primului Presedinte al R. Moldova (1992-1996) se arată surprins de declaraţia ministrului de externe Aureliu Ciocoi cum că „factologic, armata Federației Ruse dislocată în estul Republicii Moldova a intervenit în forță pentru a opri vărsările de sânge”.
Constantin Oboroc: „Deci, în ‘92 a fost realizat proiectul elaborat de mai demult de KGB-ul sovietic și a fost pus în funcție cu slăbiciunea noastră, cu slăbiciunea intelectuală a noastră. Noi am fost folosiți foarte simplu, slăbiciunile noastre intelectuale au fost folosite. Asta este. Totul a fost pregătit, regizat, jucat...”
Europa Liberă: În defavoarea Republicii Moldova?
Constantin Oboroc: „Da, sigur că da! Pe mine mă doare când îmi aduc aminte de chestia asta. Va veni timpul și vom vorbi despre asta mai detaliat, nu doresc despre Transnistria. Pe mine mă doare o chestie astăzi, pentru că eu văd ce se întâmplă în jurul disputei, în jurul declarațiilor ministrului de externe și mie îmi pare rău că dl Dodon nu înțelege a ce miroase asta. Dlui Dodon îi miros mai mult plăcintele și vinul, că umblă prin sate și se bucură că oamenii îl întâlnesc, îl servesc, îi dau vin și plăcinte. Și-i tare fericit că toți îi dau vin și plăcinte. Apoi, iată, dlui Dodon ar trebui să-i miroasă. A ce miroase asta, când îți vin ție atâția veterani, atâția oameni care și-au jertfit viața? El pe atunci umbla pe la școală, se pare că termina școala dl Dodon. El idee n-are ce a fost acolo. Dar cu ce ocazie, dle președinte, matale nu vrei să te întâlnești cu oamenii?
A fost cazul acesta cu ministrul de externe. Păi, ia-l, domnule! „Veniți, oameni buni, încoace, vino, dle ministru, încoace. Ian să vedem ce ai spun tu acolo.” Și alături cu dânsul, fiecare cuvânt cu cuvânt, „ian hai să dezghiocăm ce ai făcut tu acolo”. Și dacă se demonstrează că a făcut gafe: „Dle ministru, mulțumesc pentru serviciu! Decret, ai plecat”. Așa trebuie să acționeze un președinte de republică. Dar dumnealui îi pare o glumă chestia asta. Eu l-aș avertiza pe dl Dodon să nu se joace cu focul. Mai deunăzi văd că adună ambasadorii: „Voi trebuie să lucrați acolo...” În primul rând, dle Dodon, ceea ce le-ai spus matale să facă ambasadorii, asta dumneata trebuia să faci. Dumneata trebuia să mergi, să te duci să faci contacte la nivel de stat și să-i spui: „Dle ambasador, iată noi am făcut niște direcții, tu lucrează și adu-mi aici investitori, adu tot ce trebuie de adus”. Dar dlui Dodon când a început să-i sfârâie fundul la scaun de-acum că au rămas câteva luni, el a început să se foiască. Asta-i una. A doua: cum așa un președinte de țară vorbește de așa o manieră cu oamenii, cu corpul diplomatic?! Aceștia-s oameni inteligenți, aceștia-s oameni culți, asta-i elita noastră, aceștia-s oamenii care ne reprezintă peste hotare pe noi. Eu pur și simplu nu pot vorbi așa, mai diplomatic în privința asta, că astea-s niște gafe monumentale, ceea ce face dl Dodon. Cu ce ocazie trebuie să faci lucrul acesta în văzul lumii? Una. A doua: „Voi, iaca o să vă arăt...” Trebuie să te duci, să faci o analiză, ce s-a adus din fiecare țară și să aduci și câteva cifre: „Bine, din țara asta, iată, s-a adus, dar d-ta n-ai adus”.
Europa Liberă: Igor Dodon insistă că vrea să promoveze o politică înțeleaptă și cu Estul, și cu Vestul. Îi reușește d-lui acest lucru?
Constantin Oboroc: „Eu am mai auzit chestia asta – „o punte de legătură între Est și Vest”. Dar care-i soarta punții, dle? Asta nu-i nou, ceea ce spune Dodon. Oricine va veni la conducerea țării, va trebui să meargă și în Est, și în Vest, acolo unde trebuie de găsit piețe de desfacere, de rezolvat lucrurile, dar trebuie să le rezolvi cu demnitate. Dar dacă s-a trezit acum să meargă la Vest, apoi, iată, degetele de la o mână îți ajung ca să-i numeri dlui Dodon cu cine s-a întâlnit de la Vest. Cine îl primește pe d-lui? Să te întâlnești într-un foaier, să vorbești două-trei minute la un ceai acolo, asta-i politică la nivel de președinte?”
Europa Liberă: Cum vedeți Dvs. o relație bună și cu Moscova, și cu Uniunea Europeană, și cu Statele Unite și cu România, și cu Ucraina?
Constantin Oboroc: „Normală! Normală, pe interese de la egal la egal, să ai ținuta și demnitatea unui șef de stat, că ai în spatele tale un popor. Trebuie să știi cum să te comporți în orice situație. Iese la un for nu știu unde acolo și se ridică, se pare că Putin îi spune și cineva îl întreabă: „Vladimir Vladimirovici, dar cum, iaca, Rusia s-a amestecat în alte republici în procesele electorale?” Dar el unde face: „Întrebați-l pe Dodon!”. Dle Dodon, ai auzit chestia asta, instant trebuia să te ridici și să dai o replică inteligentă de așa nivel, încât acela trebuia să se ridice și să-și ceară scuze. Nu și-a cerut scuze, te-ai ridicat și ai plecat. Așa trebuie să aperi demnitatea poporului care te-a ales. Eu așa văd lucrurile, dar respectuos, la Moscova trebuie de vorbit cum vorbește toată lumea, pentru că asta-i o forță, o putere cu care nu poți să nu te socoți, dar trebuie să ai demnitate să prezinți lucrurile în așa manieră încât cu tine să se socoată.”
Europa Liberă: Dar dacă ați reprezenta Dvs. Republica Moldova, cum ați discuta cu Vladimir Putin?
Și iată peste ani eu m-am convins că Voronin n-a meritat o așa petrecanie
Constantin Oboroc: „Iată așa cum v-am spus, de maniera asta. În primul rând, ca să mergi și să discuți cu dânsul, trebuie acasă să faci lucrurile așa ca nimeni să nu poată să speculeze că „iaca, pe noi, pe minorități, pe ruși ne presează, nu ne dau condiții de învățământ...” Trebuie să-i pui, să faci aici atmosferă ca să nu se mănânce unul cu altul și dacă revenim în trecut, să faci astfel ca ceea ce a semănat aici Voronin de când a venit... Eu voi vorbi despre Voronin. Când i-au dat foc la minister în 10 noiembrie ‘89, eu am fost trimis de Prezidiul Sovietului Suprem să investighez cazul. Am intrat la d-lui în cabinet și-l întreb: „Ce se întâmpla cu dumneata dacă veneau tinerii ceia cu șapte pancarte? Le dădeai drumul, intrau în minister, și-au pus pancartele, le-au rezemat de un perete, i-ai adus aici în birou și stai de vorbă cu dânșii? Ce se întâmpla, îți cădeau pogoanele (epoleții)?” – „Apoi, nu, nu, corect...” – „Dar de ce n-ai făcut așa?” – „Apoi, dacă mi-au sunat de la guvern că se le dau la bot”. – „Ei și, le-ai dat la bot și ei ți-au dat foc? Și mai departe ce?” – „Da, corect, corect...” Alternativă dialogului nu poate fi la noi, da, alternativă ca să învățăm bazele democrației nu avem.
Mai mult, peste un an de zile, eu am fost trimis de președintele Snegur să-l instalez în funcție pe ministrul Costaș. Îl întreb pe băiatul de la pază: „Ce-i acolo, la Interne?” – „Acolo spun că «едет какой-то фронтист, будет нас долбать» (vine un frontist dat naibii și ne va scoate peri albi), aduceți două buchete de trandafiri”. Am luat două buchete de trandafiri, mă duc acolo: Voronin – în stânga, în dreapta – Costaș, sala arhiplină. Și eu le spun: „A venit vremea când noi schimbăm puterea nu prin sânge, nu prin arme, cum s-a făcut în ‘17, schimbăm prin votul oamenilor, schimbăm puterea în țară”. Și-i spun lui Voronin: „În numele guvernului, vă mulțumesc pentru ceea ce ați făcut bun pentru țară”, îi dau un buchet de trandafiri, sala aplaudă, iar lui i s-au umezit ochii. Îi dau și lui Costaș un buchet, felicitări și, gata, s-a terminat procedura. Gata, la revedere! Îl petrecem și să fii sănătos! Și iată peste ani eu m-am convins că Voronin n-a meritat o așa petrecanie. A trebuit să șuier de vreo două-trei ori și să adun două-trei mii de oameni și să-i facem așa o petrecanie ca din Moscova să nu mai vină niciodată, pentru că a venit aici și și-a bătut joc pur și simplu de poporul acesta.”
Europa Liberă: Ce viitor are Republica Moldova?
...se vor găsi oameni care vor pătrunde până la rădăcinile răului...
Constantin Oboroc: „Dacă noi nu vom înțelege rădăcinile răului care domină, nu cred că avem un viitor, nu cred. Dar eu cred că se vor găsi oameni deștepți, oameni care vor pătrunde până la rădăcinile răului, se vor ridica și noi vom fi așa cum trebuie să fim: un neam frumos, cum am fost dintotdeauna, în fața întregii lumi și în fața lui Dumnezeu. Eu cred în asta!”
Europa Liberă: Societatea e dezbinată, forțele prooccidentale se spune că sunt foarte răzlețite, unioniștii înțeleg în felul lor ziua de mâine a Republicii Moldova, pe eșichierul de stânga mai degrabă se vorbește despre unitate decât despre dezbinare. Iată, ținând cont de toți acești factori, de aceste realități, ce ne puteți spune? Dvs. ziceți că se vor găsi oameni care vor încerca să schimbe lucrurile.
Constantin Oboroc: „Dna Valentina, la noi există un sentiment, la noi trebuie să vină cineva de deasupra, un țar așa, care să ne ducă de cap și să ne conducă.”
Europa Liberă: Asta vor mulți cetățeni, vor un „tătuc”.
Constantin Oboroc: „Am mai avut un „tătuc”. L-am avut pe Voronin și au mai fost „tătuci” în lume. Deci, atâta timp cât noi nu vom reveni și vom spune: „Iată asta-i legea strâmbă care ne-a pus cu fruntea la pământ pe toți”, până când aici nu săpăm și punem lucrurile la loc, deci atunci când și în partidele politice cresc oamenii prin competiție, când oamenii vin și ei sunt aleși, atunci când demonstrează calitățile lor deschis, în fața lumii, când în partidele politice oamenii vor alege de jos în sus toată conducerea, nu pe criterii cum se face acum, când îi trimite lui candidatura și-i spune „votați-l pe acesta”. Dar cu ce ocazie? Propuneți-vă și Dvs. candidatura, îi clar, dar noi avem nevoie în parlament de toate categoriile de oameni, avem nevoie și de economiști, și de juriști, de toate categoriile, dar veniți cu mai multe propuneri în fața oamenilor și lasă lumea să-și propună și ea candidații, puneți-i în fața lumii, discutați-i, scoateți-i, priviți-i pe de o parte și pe de alta și la urna de vot alegeți-i.”
Europa Liberă: Și ce vor decide alegerile din toamnă, alegerile prezidențiale?
Constantin Oboroc: „Păi, alegerile din toamnă, dacă mergem pe filiera asta, cu ce se întâmplă azi în țară, eu nu cred că ne putem aștepta la ceva bun. Atâta timp cât președintele Dodon își permite să iasă și să anunțe niște inițiative, gen: „Iaca, noi avem inițiativă să dăm câte un milion de lei în sate; noi dăm câte un milion de lei și, iaca, le dăm la toți”... Și încă ce titluri le pune! „Drumuri pentru toți”. Dar stai, omule, ce există drumuri care nu-s pentru toți? Deci, din bugetul statului se iau banii și se dau, chipurile, „iaca noi, noi suntem cu inițiativa”. Mai deunăzi spunea: „Am așa o inițiativă să construim la Policlinica Republicană și să facem o policlinică cum a mai fost”. Asta-i chestie de nivelul președintelui? Ce-i asta? În campania electorală știți ce împărțeau? Unul împărțea pelinci, alții – cârnați, conserve și își făceau campanie. Acolo, la Orhei, cum era? Ce frumusețe era? „Da’ ce dacă a furat? Da’ ne dă și nouă”! Și încă ce ambiții pe acolo – „Noi o să facem OrheiLand toată republica!” Păi, dragii mei, dacă noi ridicăm filosofia la „ce dacă a furat? Da’ ne dă și nouă” la nivel de țară, apoi noi nu OrheiLand, ci DebilLand o să fim în țara asta. Eu vă spun asta cu toată încrederea.”
Europa Liberă: Dar ce mesaj aveți pentru cetățeanul Republicii Moldova care este dezamăgit, care aproape că nu mai este interesat de politică, care preferă să-și facă valiza și să plece?
Toți cad în ispita asta de a face un ban și calcă strâmb
Constantin Oboroc: „Iaca vă spun. Ca să aibă încredere, el trebuie să creadă în ceea ce se întâmplă, cum se aleg oamenii, cum se face. Unul dintre lucrurile fundamentale care trebuie să se facă, la noi se vorbește de CNA (Centrul Național Anticorupție). Toți cad în ispita asta de a face un ban și calcă strâmb, din toate domeniile – procurori, președinți, miniștri, toți. Și atunci, nădejdea e la CNA. CNA-ul ista numai unde n-a fost? A fost în subordonarea președintelui, a fost în subordonarea prim-ministrului, a guvernului și acum e la parlament. Toți îl întind în toate părțile. În situația asta, noi ar trebui să facem o mișcare neordinară. Deci, CNA-ul să nu fie ales nici de președinte, nici de parlament, nici de puterea executivă...”
Europa Liberă: Dar el trebuie să fie în subordonarea cuiva?
Constantin Oboroc: „Trebuie de instituit în situația noastră de forță majoră eu consider, de constituit instituția de Adunare Generală a puterilor în stat. Asta ar fi puterea legislativă – parlamentul, puterea executivă – guvernul, puterea judecătorească – toate instituțiile judecătorești. Ar trebui instituită adunarea asta, se adună câți acolo – 300, 500 de oameni? Câți se adună? Las’ să fie 600 de oameni. Vine fiecare cu câte trei candidaturi la posturi din CNA... Adunarea asta este moderată de președintele republicii, care nu intervine, nu propune, nu vorbește în favoarea cuiva. Și atunci se dezbat acolo acele nouă candidaturi. Cine obține la urmă cele mai multe voturi, primele trei persoane votate prin vot secret, aceia conduc departamentul. Eu aș numi departamentul acesta Departamentul Anticorupție și Securitatea Serviciilor de Stat. Trebuie să fie așa o echipă de care toți să se teamă, de aceștia nu scapă nimeni dintre cei care calcă strâmb. Trebuie de ridicat prestigiul oamenilor acestora, de dat libertate, de dat bani și de spus: „Aceștia sunt cei mai, cei mai curați feciori ai țării. Noi avem nădejde în voi”. Aici elita trebuie să fie și oamenii asta trebuie să vadă și să simtă. Eu așa văd lucrurile.”
Europa Liberă: Eu vă întrebam ce sugestie aveți pentru cetățeanul care e debusolat, care e rătăcit, care nu are încredere în nimeni și în nimic?
Constantin Oboroc: „Trebuie să facem lucruri concrete, ca omul să înțeleagă că lucrurile se pot mișca. Să nu venim așa și să aninăm „cârnați” de aceștia pe gât, cum face dl Dodon, el parcă permanent face campanie electorală. Vă spuneam: îi presează și-i boțește pe ambasadori cu lucruri pe care trebuia să le facă el. Dle Dodon, d-tale nu-ți cheltui banii aiurea, nu chinui oamenii să-ți facă campanie electorală, fă-ți binișor lucrul până în toamnă; ai ajuns acolo, s-a terminat și matale ai plecat. Matale, dle Dodon, al doilea mandat de președinte nu-l mai vezi!”
Europa Liberă: Peste 10 ani cum vedeți Republica Moldova?
Constantin Oboroc: „Dacă facem lucruri fundamentale, serioase, în care lumea să revină, să aibă încredere în propriile forțe, în noi să aibă încredere, atunci o văd bine.”
