Consultanții independenţi angajaţi de comisia parlamentară de anchetare a privatizărilor şi concesionărilor vechii guvernări şi-au prezentat astăzi rapoartele preliminare asupra primelor două tranzacționări analizate: Aeroportul internaţional Chişinău şi Air Moldova. În cazul aeroportului, raportul spune ceea ce guvernul deja a cerut în judecată – e nevoie de anularea concesionării şi readucerea aeroportului în gestiunea statului. Avocatul Eduard Digore, care a efectuat analiza, a explicat ulterior Europei Libere că statul trebuie să fie pregătit totuşi să-i restituie concesionarului investiţiile, dacă fireşte acestea au existat.
Guvernul de la Chişinău a cerut în urmă cu o săptămână în judecată declararea nulităţii contractului de concesionare a aeroportului Chişinău – singurul de care dispune R. Moldova -, iar investigatorul independent Eduard Digore a enumerat astăzi motivele din care executivul este îndreptățit să formuleze o astfel de cerere. Un concurs închis în condiţiile în care legea cerea expres competiţii deschise, declararea drept câştigătoare a ofertei introduse „pe sub masă” pe ultima sută de metri în concurs, avizarea concesionării în executiv într-un moment în care Curtea Constituţională îi interzisese guvernului să ia decizii în raport cu aeroportul… sunt doar câteva din aceste motive legale, dincolo de pretenţia esenţială a autorităţilor că afacerea, în spatele căreia s-ar afla deputatul fugar Ilan Şor, ar fi lipsită de orice beneficiu economic pentru stat şi cetăţeni.
Ce ar putea urma însă după o eventuală victorie a executivului în instanţele naţionale? E o întrebare ce îşi are rostul mai ales din motiv că nelămurită rămâne deocamdată chestiunea investiţiilor raportate de concesionar şi posibila nevoie ulterioară de restituire a acestora.
În viziunea investigatorului independent Eduard Digore, evoluțiile ulterioare ar putea arăta în felul următor:
„Statul trebuie să fie pregătit, dacă s-au făcut investiţii proprii, să le restituie. Dar dacă se va constata că prin acţiunile altei părţi s-a prejudiciat statul, se vor pune pe cântar aceste lucruri”
Bănuiala autorităţilor, iar un socialist din comisia de anchetă, Vlad Batrâncea, a repetat astăzi în timpul audierii raportului această supoziţie, e că compania nu a efectuat deloc investiţii proprii în aeroport, ci doar a cheltuit banii obţinuţi dintr-o taxă abuzivă, cunoscuta taxă de dezvoltare în mărime de 9 euro, ce „umflă” biletele şi despre care mulţi spun că ar fi trebuit demult să fie anulată. Nu se ştie dacă în strategia guvernului intră să demonstreze neonorarea de către concesionar a obligaţiilor investiţionale, însă se cunoaşte că Ministerul Economiei a şi comandat un audit independent al acestora, în paralel cu expedierea cererii de chemare în judecară a Avia Invest.
Baronul britanic Nathaniel Rothcshild, care anterior a făcut sau căruia i-au fost atribuite anunţuri din care s-ar fi putut înţelege că ar fi noul gestionar al companiei concesionare, a avut zilele acestea o nouă intervenţie, semnalând printr-un comunicat că mizează pe o cooperare constructivă cu guvernul de la Chişinău. Acesta, pe de altă parte, declară „simple speculaţii” anunțurile miliardarului, pe care le crede menite să pună presiune pe autorităţile moldovene în favoarea lui Şor, despre care se crede că ar sta în spatele afacerii.
În interviul de după prezentarea raportului, Eduard Digore, investigatorul independent, ne-a spus despre alegaţiile baronului britanic ceea ce spune şi guvernul:
„Nicio companie în afară de cele care existau la momentul de faţă nu au intervenit cu investiţii în Avia Invest. Adică nu a achiziţionat cota parte a Avia Invest. Sunt speculaţii, încercări ale diferitor jucători de a folosi această oportunitate, simple speculaţii. Dacă chiar cineva ar fi vrut să cumpere societatea din offshor, nu se poate considera investiţie în R. Moldova, nu are nimic cu jurisdicţia noastră.”
În cazul Air Moldova, companie vândută anul trecut de guvernul democrat al lui Pavel Filip companiei aeriene „Blue Air” și unor oameni de afaceri moldoveni, raportul prezentat astăzi în comisie spune ceea ce s-a bănuit de la bun început – că firma bucureşteană ar fi fost folosită doar ca paravan şi că scopul privatizării, adică redresarea financiară a companiei, nu a fost atins, prin urmare statul are toate motivele de a cere în judecată rezilierea contractului.
