Directorul Casei de cultură din Cosăuți, Ya. Ogorodnic, avea grijă ca în repertoriul colectivului său de rând cu cântecele și dansurile populare „ruse și moldovenești” să fie incluse și melodii și jocuri „norodnice” ucrainene. Trupa sa de dansatori, condusă de colhoznica Efimia P. Zagaevsky în vârstă de 56 de ani, cucerea publicul de peste Nistru, mai ales, cu ritmurile celebrului „Gopac” ucrainean. Când artiștii din Cosăuți apăreau în fața locuitorilor din satele Țikinovka, Dingovka ș.a., nu erau lăsați să plece până nu reluau de mai multe ori „Doina” sau vechiul dans popular „Coasa”.
Pe scena Casei de cultură din Cosăuți, actorii ucraineni au jucat în câteva spectacole de Groch, Cehov ș.a. Înainte de concerte, lectorii din Yampol obișnuiau să informeze publicul local despre situația internațională și chiar de vorbeau în limba ucraineană, „colhoznicii moldoveni” îi înțelegeau bine.
D. Rojkov, directorul Casei de cultură din Yampol, completa și el repertoriul colectivului său cu cântece și jocul populare moldovenești. În toamna anului 1953 coriștii ucraineni învățau de zor cântecele „Of, leliță Mărioară”, „Hai la vie”, „Leano” ș. a. Aceste cântece urmau să fie interpretate în premieră de corul din Yampol de ziua „Marelui Octombrie”.
