Putin neagă orice progres în discuția cu Macron
După atenția — mulți spun excesivă — acordată (în special de către presa franceză) călătoriei lui Emmanuel Macron la Moscova și Kiev, multe analize din presa de astăzi arată scepticismul cu care e primită afirmația președinției franceze că întâlnirea cu Vladimir Putin a fost un succes deoarece a dus la «dezescaladarea» situației.
Presa anglo-saxonă, mai ales, precum The Guardian, la Londra, subliniază că Moscova nu confirmă deloc că s-ar fi «dezescaladat» ceva. Și New York Times (NYT) scrie că, ajuns la Kiev, unde căuta să-i anunțe lui Volodimir Zelenski progresul realizat în lunga sa discuție de luni cu Putin, Macron a descoperit că omul de la Kremlin neagă că s-ar fi ajuns la vreun vreo deblocare a situației sau la o diminuare a tensiunilor. “Declarațiile rusești caută, aparent, să sape autoritatea diplomatică a Franței, ba chiar credibilitatea sa”, constată NYT.
Până și în Franța, săptămânalul satirico-politic Le Canard enchaîné pune mare în această dimineață titlul: «Macron inaugurează două discipline olimpice: Putinaj artistic și Zelenski acrobatic.»
Putin cu toate pânzele sus
Putin se dovedește, în acest timp, campion la fofilare în ultimul moment: cum o revelează astăzi The Times, la Londra, pe baza unor indicații din cotidianul german local Kieler Nachrichten, luxosul iaht privat al lui Vladimir Putin, cel botezat Graceful, a fost reperat ca plutind spre Rusia, după ce a părăsit în ascuns șantierele navale din Hamburg, unde fusese adus în septembrie pentru lucruri de întreținere.
Cotidianul Kieler Nachrichten publicase încă de duminică o fotografie a iahtului în drum spre Marea Baltică.
Din septembrie încoace, iahtului i s-a curățat carena și i-au fost adăugate două balcoane pe puntea superioară. Motoarele au fost de asemenea verificate și li s-a făcut întreținerea.
“Putin își salvează iahtul din Hamburg”, aflăm și din tabloidul Blick. La fel o scrie și celălalt mare tabloid german, «Bild»-Zeitung: Putin și-a retras iahtul din portul german “de frică să nu-i fie poprit” («aus Angst vor Festsetzung!») în cazul unor noi sancțiuni internaționale, care de astă dată l-ar atinge personal.
Presa rusă, nici măcar cea din opoziție, nu pomenește nimic despre asta în această dimineață, în schimb Ukrainskaia Pravda se delectează cu subiectul, informându-ne că luxosul iaht a costat 87 de milioane de euro, are 82 de metri lungime, și că este același iaht de croazieră cu care Putin l-a plimbat, în luna mai anul trecut, pe dictatorul bielorus Aleksandr Lukașenko prin Marea Neagră (cf. foto mai sus), la câteva zile numai după ce regimul de la Minsk deturnase un avion european de pasageri.
(Pomenisem, atunci când am propus “O călătorie în capul lui Vladimir Putin”, o analiză a faptului că el s-ar compara cu Petru cel Mare… or, și acela fusese fascinat de calitatea șantierelor navale de la Marea Nordului, în special din Olanda.)
Parabola lui Taras Bulba
Putin și Rusia lui rămân un mister cețos (cu toate că s-a ajuns la reînvierea acelei profesiuni ad-hoc botezată odinioară „ kremlinologia”, despre care am mai scris aici). Revin acum, de pildă, în presă, speculațiile ieftine despre „sufletul slav” și „nostalgia rusă”.
Astfel, săptămânalul britanic The Economist mai oferă, în secțiunea sa culturală, un minunat mic articol-analiză despre identitatea rusă și cea ucraineană pornind de la “parabola lui Taras Bulba”.
Taras Bulba, celebrul personaj al lui Gogol, era un cazac, iar pentru mulți ruși el ar putea fi simbolul a tot ce este mai rus. În realitate, însă, atât Gogol (cu toate că a scris doar în rusă), cât și personajul său, erau ucraineni. Târâș Bulba e la fel de ucrainean pe cât sunt acei briganzi liberi pictați de Ilia Repin în tabloul său Cazacii Zaporojeni îi scriu (măscări) sultanului… (tabloul reprodus aici, mai sus).
Dar The Economist amintește și alte contradicții flagrante în relația pasională dintre ruși și ucraineni: «Casa în care Mihail Bulgakov a trăit în timpul războiului civil — și unde se petrece romanul “Garda albă”— e un muzeu pe una din cele mai frumoase străzi din Kiev. Vasili Grossman, autorul marelui roman despre al Doilea Război Mondial “Viață și destin” s-a născut în Ucraina. Taras Șevcenko este tatăl literaturii ucrainene (și a fost exilat în Siberia pentru eforturile lui), dar a scris și în rusă.»
Și continuă: «Vladimir Putin nu doar că a încălcat pacea și frontierele, dar a distrus și legăturile dintre oameni pe care le poate crea arta.»
Toate astea ne readuc la întrebarea pe care o puneam într-un text intitulat: «Cine-i rus? Cine-i ucrainean?», în care spuneam că raportul între ruși și ucraineni este istoric inversat, pentru că într-adevăr cultura kieveană a stat la baza culturii și civilizației rusești.
Cel mai bine a rezumat asta unul din părinții doctrinei „eurasiatice”, adoptată și de Kremlin: prințul exilat și mare lingvist Nikolai Trubetzkoy. Acesta, într-o scrisoare către celălalt mare lingvist rus exilat, Roman Jakobson, scria:
„Literatura rusă de după Petru cel Mare este de fapt o continuare a literaturii occidentalizante a Kievului, iar nu o continuare a literaturii veliko-ruse (велико-русская) moscovite. Același fenomen poate fi remarcat în istoria picturii, a muzicii, a arhitecturii religioase și, în sfârșit, în istoria ritualului religios.”
Divizii de tancuri în Ucraina (din revista presei)
Divizii de tancuri rusești văd ucrainenii adunându-se la frontierele lor. «Cum văd est-europenii Rusia» este întrebarea pe care și-o pune în ultimul său număr săptămânalul britanic The Economist. (Am mai atins subiectul atunci când am încercat să deslușim aici ce se petrece în mintea lui Putin)
Tot The Economist încearcă să explice ciudata atitudine a lui Volodimir Zelenski, care și-s lăsat recent perplecși aliații occidentali diminuând riscul real al unei invazii militare rusești.
În acest timp, însă, armata, ba chiar și populația civilă ucraineană continuă să se pregătească și chiar să se antreneze pentru a face față unei eventuale invazii. Forțele ucrainene se antrenează astfel în apropiere de Cernobîl, pentru operațiuni în mediu urban. Le Monde are în numărul de astăzi un întreg reportaj despre manevrele de simulare de gherilă urbană în orașe abandonate din zona Cernobîlului, precum Pripiat. (Săptămâna trecută, la rubrica «Cui i-e frică de NATO») am mai scris și depre cum și militarii britanici din Polonia au început de câteva zile antrenamente care îi pun în situații de conflict în mediu urban.
Militarii britanici din Polonia se antrenează astfel intens, într-un mediu urban similar celui din Ucraina, pentru situații în care ar fi nevoiți să pătrundă în clădiri și să neutralizeze inamici împrăștiați prin încăperi, ca o simulare a unor bătălii în interiorul orașelor, situație de gherilă urbană care s-ar produce sigur în cazul unei invazii ruse în Ucraina.
Tot Le Monde, dar de altfel întreaga presă franceză, anunță și călătoria astăzi la Moscova a lui Emmanuel Macron, unde se va întâlni cu Vladimir Putin, urmată de o vizită mâine la Kiev, pentru o întâlnire cu Zelenski.
Libération analizează în detaliu turneul lui Macron, pe fundalul președinției franceze a Uniunii Europene în această primă jumătate a anului, dar și în perspectiva iminentelor alegeri prezidențiale franceze din luna aprilie.
Tensiuni în guvernul german: ministrul finanțelor ameninţă Rusia cu un răspuns dur în cazul unei agresiuni asupra Ucrainei
Cancelarul Germaniei Olaf Scholz urmează să se întâlnească, la Moscova, pe 15 februarie, cu președintele rus Vladimir Putin, pe fundalul creșterii îngrijorărilor privind concentrarea de trupe ruse la granițele cu Ucraina.
Anunțul a fost făcut de purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, care a adăugat că cei doi lideri urmează să poarte o discuție bilaterală „substanțială”.
E de subliniat că Scholz este mai degrabă favorabil menținerii în funcțiune a conductei de gaz din Rusia Nord Stream 2, în vreme ce ministrul finanţelor, liberalul Christian Lindner, a avertizat duminica aceasta că o agresiune a Rusiei asupra Ucrainei ar atrage după sine sancţiuni dure, al căror conţinut a refuzat să-l precizeze pentru a evita, potrivit lui, ca Moscova să se pregătească "din punct de vedere tactic".
La criticile aduse guvernului german pentru faptul că a livrat Ucrainei căşti în loc de armament defensiv, aşa cum solicitase Kievul, şi a blocat trimiterea unor obuziere de către Ucraina, Lindner a replicat că este vorba despre teme "simbolice", care nu reflectă "situaţia reală".
"Din punct de vedere financiar, Germania este cel mai mare sprijin al Ucrainei", a spus ministrul Lindner.