În general, odată cu începerea perioadei de vacanţă, începe şi penuria de ştiri. În jargonul jurnalistic german, acalmia de vară a primit şi un nume: „Sauregurkenzeit”, în traducere vremea castraveţilor muraţi. În anii trecuţi, acalmia a fost depăşită cu povestiri fantastice în care monstrul din Loch Ness ocupa un loc de frunte. Anul acesta, monstrul din Loch Ness a fost înlocuit de Winnetou.
Personajul inventat de romancierul german Karl May (1842-1912), îndrăgit de milioane de cititori şi popularizat în filme comerciale îndoielnice, a fost catapultat pe prima pagină a presei de bulevard. Aceasta anunţa cu litere de-o şchioapă că nişte activişti ai corectitudinii politice vor să-l scoată din circuitul public pe Winnetou - şi implicit pe Karl May.
Punctul de pornire pentru maşina distorsionărilor bulevardiere a fost decizia editurii Ravensburger de a retrage două cărţi pentru copii în vârstă de 7-8 ani, care însoţeau filmul „Tânărul şef de trib Winnetou” („Der junge Häuptling Winnetou”).
Decizia de retragere a cărţilor a aparţinut editurii care a reacţionat astfel la critici în care se afirma că prezentarea populaţiei indigene în aceste volume nu corespunde realităţii istorice.
Cărţile reflectă o imagine romanţată a indienilor americani, utilizând, pe de altă parte, clişee din arsenalul etno-centrismului, bazate pe ideea superiorităţii omului alb.
Decizia editurii a fost interpretată abuziv de tabloide ca un atac contra personajului creat de Karl May şi ca început al interdicţiei romanelor „Winnetou”, „Comoara din lacul de argint” ş.a.m.d.
Fără a fi informaţi asupra discuţiei izbucnite în urma deciziei editurii Ravensburger, mai mulţi politicieni s-au grăbit să condamne în stilul scandalizării populiste „atentatul” asupra lui Winnetou, îndrăgit de milioane de cititori care s-au identificat cu acest personaj de roman.
Părerile despre scrierile lui Karl May sunt diverse (cf. „Autor genial sau escroc literar?”, RFE, 28. 3. 2012). Cert este că în romanele sale personajele plasate într-o lume exotică, geografic îndepărtată de Germania imperială, sunt împărţite în figuri cu puternice trăsături negative sau pozitive.
Relaţiile între albi şi indieni este prezentată dintr-o perspectivă idilică. Prietenul alb al indienilor în romanele lui Karl May e un etnic german care vine într-un ţinut străin și e un reprezentant blând al unei civilizaţii așa-zis superioare.
Populaţia indigenă e întotdeauna gata să primească mesajul reprezentantului civilizaţiei europeene, iar mesagerul acesteia nu respinge civilizaţia indigenă. Dar, asemenea unui misionar, el este convins că indigenii vor trebui modelați şi adaptați modelului pe care el însuși îl reprezintă.
Doar că această schemă de reprezentare literară unilaterală nu mai corespunde felului în care este tratată astăzi problematica diversităţii etno-culturale.
Istoria umanităţii este şi o istorie a receptării şi a armonizării diversităţii. Faptul că romancierul Karl May a înţeles diversitatea dintr-o altă perspectivă nu înseamnă că diverse forţe oculte îl pot interzice.
Dar Karl May nu este un monstru sacru care nu poate fi criticat și cu siguranță romanele lui vor continua să fie tipărite, iar profeţiile sumbre ale presei de scandal se vor dovedi a fi nimic altceva decât un …„castravete murat”.
(În legătură cu Karl May a se mai vedea: „Lumea cinematografică deplânge dispariţia lui Artur Brauner”, RFE, 10.7. 2019; „Memoriile unui cleptoman de profesie. Reeditarea în Germania a amintirilor lui George Manolescu, * 19 mai 1871 la Ploiești - † 2 ianuarie 1908 la Milano”, RFE, 24.2. 2021 şi pagina Societăţii Karl May: Karl-May-Gesellschaft.)
