Că unele delegații naționale din Parlamentul european reflectă deseori, prin votul si activitatea lor, luptele politice de acasă este un truism. Influențele politicii domestice asupra activității parlamentului european pot însă lua uneori forme insidioase. Astfel, un studiu recent a arătat ca anumiți reprezentanți naționali în Parlamentul european pot fi mai mult sau mai puțin înclinați sa voteze in favoarea unor țări terțe cu lideri autoritari in funcție de preponderența, acasă, a partidelor extreme de dreapta sau de stânga.
Studiul, realizat de experții de la Political Capital, un think tank bazat la Budapesta, arată astfel ca mulți deputați din Germania, Franța, Irlanda, Grecia sau Italia sunt deseori complezenți cu regimurile autoritare. In schimb, deputații est-europeni pot adopta poziții foarte dure, in special când vine vorba de Rusia. Printre estici, cel mai puțin duri față de Rusia se arată parlamentarii cehi și bulgari.
Partidul socialist bulgar este de altfel menționat direct, ca fiind deosebit de înclinat să fie indulgent cu tot ceea ce ține de Kremlin. În schimb, parlamentarii maghiari din Fidesz sunt tentați să voteze mai degrabă pe linia formațiunii lor creștin-democrate PPE decât să urmeze indicațiile lui Viktor Orban, apropiat al lui Putin si care a tot spus că el ar dori să vadă suprimate sancțiunile europene impuse Rusiei.
Studiul pune accentul pe stângiștii spanioli din Podemos si pe partidele comuniste din Portugalia si Cehia, partide care fie fac parte din coaliția guvernamentală de acasă, fie o sprijină si prin asta arată o mai mare complezență fata de regimurile autoritare decât media europarlamentarilor.
Aceste regimuri (principalul fiind cel al lui Putin, desigur) dispun in acest fel, prin acțiunea acelor eurodeputați, de un canal de influența in Europa, canal cu atât mai important, cu cât Parlamentul european este singura instituție UE ai care-i membri au o legitimitate democratica, fiind cu toții aleși.
Germania are astfel Alternative für Deutschland (AfD), Franța - Le Rassemblement National al lui Le Pen; Grecia - neo-fasciștii din Hrisi Avghi iar Italia Liga lui Salvini. Cu totul, circa 20% din cei 705 europarlamentari din 27 de tari provin din partide extremiste de dreapta sau de stânga. Asta nu este niciodată suficient pentru ca ei sa poată bloca inițiative legislative ale partidelor mari (creștin - democrații, socialiștii, liberalii). Studiul afirmă că unii din aceștia admiră Rusia în mod sincer, pentru ceea ce ei văd ca fiind "suveranitate și mândrie națională".
Admirația pentru China este în schimb determinată mai mult de puterea economică...
Europarlamentari din Rassemblement National al lui LE Pen au mers chiar să viziteze Crimeea ocupată de Putin, iar ei sunt printre cei care consideră justificată anexarea.
Studiul analizează 19 cazuri concrete de vot din primul an de activitate al noii legislaturi europene. Acestea includ voturi despre Venezuela lui Nicolas Maduro, despre legea din Rusia care obligă unele ONG-uri să se declare "agenți străini" dacă primesc finanțare din străinătate; sau despre reprimarea uigurilor de către China.
Studiul se concentrează pe influența autocrațiilor în Parlamentul European pentru că este singura instituție în care un asemenea fenomen este observabil și măsurabil. Asta deoarece discuțiile sunt publice, pe când cele din Consiliu, direct între miniștrii sau șefii guvernelor țărilor membre, se duc cu ușile închise.
Studiul precizează în același timp că adevărata influență în UE se exercită mai degrabă bilateral, prin unul sau altul din statele membre, decât prin Parlamentul European. Asta și pentru că dezbaterile și întregul proces al luării de decizii în parlament sunt lungi si greoaie și supuse hazardului. La nivel de guverne, însă, unde funcționează regula unanimității, o țară singură, chiar și una din cele mai mici, poate bloca orice rezoluție prin veto.
Adevărata influență în UE se exercită mai degrabă bilateral...
Studiul face și propuneri de ameliorare a mecanismului funcționării UE, precum înăsprirea regulamentului care privește firmele de lobbying în parlament. Una din aceste propuneri constă astfel în prelungirea duratei președinției rotative a UE, actualmente de 6 luni. Autorii studiului sunt convinși că o președinție mai lungă ar duce la consolidarea politicii externe a UE.
