Linkuri accesibilitate

Cum sprijină UE cinematografia și de ce intervine în cultură (VIDEO)


Adevărul este că fără bani de la state, UE și instituții cinematografia europeana nu ar supraviețui.

În ajunul decernării premiilor Oscar și că toate că în secțiunea rezervată filmelor străine nu a intrat La Gomera al lui Corneliu Porumboiu (despre care am scris aici), merită luat exemplul acestui film românesc pentru a vedea cum se ajunge la finanțarea unui film în Europa.

Cum UE sprijină cinematografia și de ce intervine în cultură
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:50 0:00
Link direct

„La Gomera" este o producţie 42 KM FILM în coproducţie cu Les Films du Worso (Franţa), Komplizen Film (Germania), dar filmul n-ar fi putut fi realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) şi Eurimages. Coproducători sunt şi Arte Grand Accord, Film i Vast şi Filmgate Films (Suedia). O adevărată producție europeană tipică, așadar, ba chiar cu participarea Eurimages.

Corneliu Porumboiu la Cannes, 2019
Corneliu Porumboiu la Cannes, 2019

Eurimages este un program de finanțare pentru cinema al Consiliului Europei, de care de altfel poate profita și Republica Moldova. Uniunea Europeană are propriul său program de sprijin al cinematografiei și audiovizualului, intitulat MEDIA.

Chiar și în cadrul programelor de finanțare pur UE, există niște algoritmi care încurajează coproducțiile, ba chiar un film va avea mai multe șanse de a primi bani și a fi produs dacă în schema de producție intră și o țară asociată cu UE, precum de pildă chiar Republica Moldova.

Asta a dus, de altfel, și la cazuri de abuz și la montaje fictive ale unor producții complexe, din care unii producători din afara UE sau a Europei pe scurt erau doar nominali, din Brazilia de pildă, doar pentru a spori șansele de a obține finanțare sau de obține sume mai mari.

Fără bani de la state, UE și instituții cinematografia europeană nu ar supraviețui...

Adevărul este, încă o dată, că fără bani de la state, UE și instituții cinematografia europeană nu ar supraviețui. Ei bine, toate aceste filme nu s-ar putea face fără fonduri de la guverne, prin diferitele comisii culturale și Centre ale Cinematografiei din fiecare țară… Fără investiții de la mașinării puternice, la rândul lor fondate public, precum Arte, fără facilități fiscale, cum sunt acele „tax shelter” pentru investitori introduse în mai multe țări europene.

Uniunea Europeană oferă chiar premiul european MEDIA, pentru un proiect de film în curs de dezvoltare.

Genul acesta de premii instituționale UE, constând în bani și servicii, sunt în general ignorate de presă, însă ele fac să supraviețuiască cinematografia europeană, amenințată din ce în ce mai insistent de negocierile comerciale dintre UE și SUA pentru crearea unei „piețe comune transatlantice” (un „NATO comercial”, cum o spusese Hillary Clinton).

Statele Unite le cer europenilor să pună capăt subvenționării „industriei cinematografice”. În schimb, europenii vor ca în textul acordurilor sa fie introdusă expresia „excepție culturală”, ceea ce le va îngădui să continue să plătească pentru a produce filme pe care deseori nimeni nu vrea sa le vadă, dar care permit unui întreg grup socio-cultural să funcționeze.

SUA le cer europenilor să pună capăt subvenționării „industriei cinematografice”...


Sigur, există proroci ai mantrei pieței libere care afirmă că dacă ar fi nevoie de asemenea filme și dacă publicul le-ar vrea, ele s-ar face singure în virtutea cererii și ofertei. Ca subvențiile sunt o dovadă de „socialism” care trebuie lepădată. În realitate, fără subvenții pentru cinema, toată lumea ar vedea doar comedii și filme de kung fu și aventuri.

Dogma economiștilor moralizatori nu explică mecenatul cultural, existent chiar și acolo unde domnește religia pieței și a lui „fiecare pentru sine”.

UE sprijină astfel „excepția culturală” și cinematografia europeană, care nu se manifestă în general prin „happy ending” și veselie forțată. Termenul de „cinema” e deja înșelător, pentru ca nu acoperă aceeași realitate de o parte și de alta a Oceanului. Pentru europeni, cinematografia este o arta. Pentru americani, filmul e „entertainment”, adică divertisment, iar divertismentul nu poate fi decât o industrie, deci nu trebuie subvenționat.

***

Finanţarea cinematografiei în Republica Moldova
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:54 0:00
Link direct



După o îndelungată perioadă de stagnare, industria cinematografică din R. Moldova a început în ultimii ani să iasă din letargie. Dovadă e organizarea în premieră în acest an a „Galei Cineaștilor”, care a avut loc în ianuarie şi la care s-au înscris 45 de producții cinematografice autohtone fiind premiate cele mai bune. Președintele Uniunii Cineaștilor din Moldova Virgiliu Mărgineanu (foto), cel care a organizat, cu sprijinul autorităților, Gala, ne spunea într-un recent interviu că un punct de cotitură pentru industrie a fost adoptarea, deşi tardivă, a Legii cinematografiei în 2014, după patru ani de când fusese elaborată de un grup de cineaști. Legea prevedea crearea Centrului Național al Cinematografiei responsabil, între altele, de finanțarea de la stat, după o pauză de mai bine de două decenii, a producției autohtone de film realizată de studiourile private.

„Statul a început să aloce o sumă de bani pentru producțiile de film. Nu este foarte mare, dar este un început și, respectiv, după 2017 putem deja să strângem roadele – mai bune sau mai puțin bune.”

Anual statul alocă începând din 2017 cinci milioane de lei pentru producția autohtonă de film. Banii sunt distribuiți de Centrul Naţional de Cinematografie în baza unui concurs pentru diverse producții, de la filme de animație de scurt metraj, până la ficțiuni şi documentare de lung metraj.

Distribuția banilor de la stat a stârnit însă dispute în breasla cinematografică, cel puţin după primele două concursuri de finanţare organizate în 2017 şi 2018.

Distribuția banilor de la stat a stârnit însă dispute în breasla cinematografică...


Un grup format din foarte cunoscuţi cineaști moldoveni au acuzat Centrul Naţional de Cinematografie, mai exact pe directorul acestuia Valeriu Jereghi că ar distribui banii de o manieră netransparentă, subiectivă, favorizând anumiți cineaști. Unul din cei mai vocali critici ai președintelui CNC este producătorul de film Dumitru Marian (foto), unul din co-autorii legii cinematografiei care a făcut posibilă finanţarea de la stat.

„Partea bună e că se dau bani, aşa puţini câţi sunt ei. Partea proastă e că se dau bani doar celor pe care îi agreează Valeriu Jereghi direct şi în baza unui sistem absolut netransparent, un sistem care nu stimulează în nici un fel apariţia de noi talente, dezvoltarea cinematografiei, ci doar menţine un status-quo.

Ceea ce este greşit, pentru că inițial când noi discutam ziceam foarte clar că accentul trebuie pus pe educaţiei şi trebuie să facem astfel întâi cineaştii noştri să înveţe să facă film şi apoi le dăm bani să facă filme de lung metraj. Este greşit să dai unor cineaști neantrenați bani pentru lung metraj. Foarte mulţi amatori au primit bani pentru lung metraj neavând la activ nici un scurt metraj care să fi fost aplaudat de vreo o sută de oameni.”

Directorul CNC, Valeriu Jereghi, spune că supărările unora sunt de înțeles. El insistă însă că procesul de alocare a banilor de stat, inclusiv în cel mai recent concurs de finanţare, cel pentru 2020, este unul transparent:

Cele mai bune filme din 2019, premiate la prima ediție a Galei Cineaștilor
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:52 0:00


„Lucrează două comisii, independente una de alta. Membrii comisiei de selecţie sunt liberi, independenţi, sunt personalităţi notorii. Ei vin cu propria notă către un proiect sau altul.”

Cineaştii cu care am stat de vorbă constată că banii oferiţi de stat sunt prea puţini totuşi pentru a impulsiona industria cinematografică care continuă să supraviețuiască în mare parte din entuziasmul celor dornici să producă film. Şansa reală o poate oferi colaborarea cu studiouri de producţie din străinătate.

XS
SM
MD
LG