Nu este clar când, cum sau chiar dacă va exista o creștere masivă a producției de petrol în Venezuela și introducerea lui pe piață, dar Trump a sugerat că exact asta vor face firmele americane.
Țițeiul extra-greu din Venezuela este foarte căutat, deoarece este ideal pentru rafinăriile specializate - inclusiv cele din sudul SUA. Ele dispun de unități de cocsificare care le permit să prelucreze acest petrol dens în produse cu marjă ridicată, precum benzina și motorina.
Situația fiind încă în evoluție, este greu de anticipat în detaliu ce va urma, dar se pot enumera potențiale efecte asupra economiei globale și asupra partenerilor cheie ai Venezuelei: Rusia, Iran, China și Cuba.
Rusia
Oferta mare a determinat în 2025 cea mai mare scădere anuală a prețurilor petrolului de când pandemia COVID-19 a dus la prăbușirea activității economice globale, în 2020.
Pentru Moscova, aceste scăderi au avut deja un impact negativ, iar evenimentele din Venezuela, care au urmat arestării liderului venezuelan destituit Nicolas Maduro, ar putea agrava situația.
„Dacă «partenerii» noștri americani vor prelua controlul asupra câmpurilor petroliere din Venezuela”, a scris oligarhul Oleg Deripaska pe 3 ianuarie, „vor controla mai mult de jumătate din rezervele mondiale de petrol. Probabil că doresc ca prețurile petrolului nostru să nu depășească 50 de dolari pe baril”.
Deripaska este unul dintre puținii oligarhi care au criticat invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022. Dar comentariile sale reflectă interesul Kremlinului de a menține prețurile petrolului la un nivel ridicat.
„Perspectiva ca Statele Unite să câștige influență asupra producției de petrol din Venezuela... este în mod clar neplăcută pentru Moscova”, a declarat pentru RFE/RL analista politică Alexandra Sitenko, de la Berlin.
Nu este clar dacă Statele Unite vor obține controlul asupra petrolului venezuelean. Președinta interimară Delcy Rodriguez, învestită de parlamentul venezuelean pe 5 ianuarie, a făcut comentarii vagi despre cooperarea cu Washingtonul în domeniul dezvoltării, dar puterea sa și obiectivele sale sunt, de asemenea, neclare.
„Ar fi necesare investiții substanțiale pentru ca Venezuela să inverseze declinul producției înregistrat în ultimele decenii”, a declarat pentru RFE/RL un purtător de cuvânt al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE).
Sitenko a afirmat că, având în vedere aceste provocări, cauzate de o gestionare defectuoasă pe termen lung și de sancțiunile internaționale, creșterea producției ar fi un proces îndelungat.
„Din punct de vedere strategic, Kremlinul este probabil mai preocupat de efectul de piață decât de volumele extrase, în sine. Extinderea influenței SUA asupra petrolului venezuelean ar consolida capacitatea Washingtonului de a modela fluxurile și prețurile energetice globale, subminând potențial mecanismele de coordonare precum OPEC+, pe care Rusia se bazează și ea pentru a-și stabiliza veniturile”, a adăugat Sitenko.
Pe fondul statutului de paria al Venezuelei, companiile occidentale au părăsit țara, cu excepția notabilă a gigantului petrolier american Chevron.
„Acolo unde [sectorul] nu este distrus, există companii rusești, iraniene și chineze. Desigur, Statele Unite vor să le alunge”, a declarat analistul politic Ivan Preobrajensky pentru serviciul rus al RFE/RL.
Pe de altă parte, ar putea exista spațiu pentru colaborare. Washingtonul a semnalat că este interesat de beneficiile economice ale colaborării cu Moscova. Strategia de securitate națională vorbește despre dorința de a „restabili stabilitatea strategică cu Rusia”.
Rusia s-a simțit, de asemenea, amenințată de anunțul președintelui Trump din decembrie privind blocarea tancurilor petroliere sancționate care merg spre sau dinspre Venezuela, crescând nivelul de risc și incertitudine pentru petrolierele flotei fantomă rusești, pe care Moscova le folosește pentru a evita sancțiunile.
Iranul
Blocada este unul dintre numeroasele elemente care expun Iranul la aceleași riscuri ca Rusia, așa cum s-a evidențiat luna trecută, când forțele americane au capturat un petrolier care făcea parte din flota fantomă a Iranului în timp ce naviga în largul coastelor Venezuelei.
Caracas a ajutat Iranul să evite sancțiunile internaționale timp de ani de zile.
Un produs cheie, pe care Venezuela l-a achiziționat și din Rusia, este diluantul – agenți pentru diluarea țițeiului gros și greu al Venezuelei. Folosind nave din flota secretă, Iranul a exportat cantități mari de diluant către Venezuela în schimbul petrolului (pe care l-a transportat către China) și aurului.
Venezuela a fost, de asemenea, un cumpărător de arme iraniene, ultimele sancțiuni americane referitoare la comerțul cu arme fiind anunțate pe 30 decembrie. Acestea menționează achiziționarea de drone și „arme convenționale”, precum și substanțe chimice pentru rachete balistice.
Viitorul acestor forme de comerț lucrativ pare cel puțin incert, în contextul prezenței masive actuale a marinei americane în Caraibe.
Între timp, tocmai în contextul tulburărilor politice din Iran, unele mass-media iraniene au speculat că soarta datoriei de 2 miliarde de dolari a Venezuelei față de Teheran este incertă.
China
China este alt partener cheie pentru Venezuela și a declarat că „condamnă cu fermitate utilizarea flagrantă a forței de către SUA împotriva unui stat suveran”.
Ultima apariție a lui Maduro, cu câteva ore înainte de capturarea sa de către forțele americane, a fost la o întâlnire cu Qiu Xiaoqi, trimisul Chinei pentru afaceri latino-americane. Maduro s-a întâlnit și cu liderul chinez Xi Jinping la Moscova anul trecut.
Pe lângă contactele diplomatice, China a fost și principalul client al Venezuelei în domeniul petrolier, potrivit IEA.
Daniel Sternoff, de la Centrul pentru Politica Energetică Globală al Școlii de Afaceri Internaționale și Publice din Columbia, a sugerat că controlul SUA asupra industriei venezuelene ar putea pune în pericol aceste aprovizionări.
„Exporturile de țiței venezuelean ar putea fi redirecționate în mod semnificativ de la China către porturile rafinăriile SUA de la Golful Mexic”, a scris el pe 4 ianuarie.
Dar, deși acest comerț a fost important pentru Caracas, este probabil mai puțin important pentru Beijing.
China acoperă aproximativ 4-5% din importurile sale de petrol din Venezuela. Pierderea unei părți sau a întregii cantități ar fi o lovitură, dar nu o catastrofă.
Și, pe măsură ce continuă renegocierea relațiilor comerciale dintre China și SUA, petrolul venezuelean este doar o parte dintr-un tablou mult mai larg.
În orice caz, președintele Trump a încercat să minimizeze speculațiile potrivit cărora asemenea aprovizionări ar fi restricționate. „Vor primi petrol”, a asigurat el la emisiunea TV Fox and Friends pe 3 ianuarie.
Un alt aspect important al relației economice este datoria estimată a Venezuelei față de China, în valoare de 10 miliarde de dolari. Aceasta este acoperită parțial de exporturile de petrol.
La fel ca Rusia și Iranul, și China a investit în economia Venezuelei, pompând aproximativ 18 miliarde de dolari din 2005, potrivit unui tracker online al American Enterprise Institute (AEI). Într-un comentariu din 3 ianuarie, Hal Brands, senior fellow la American Enterprise Institute (AEI), a sugerat că Beijing nu va renunța la investițiile în America Latină.
„Trump a anunțat că există o singură mare putere în America, în ceea ce privește puterea militară... Dar China va continua să caute legături economice, tehnologice și politice în regiune, ca parte a unei strategii pentru obținerea unui avantaj pe termen lung”, a scris el.
Cuba
Probabil că nicio țară nu este atât de vulnerabilă la efectele colaterale ale acțiunilor SUA în Venezuela precum Cuba.
Țara insulară care se confruntă cu o criză financiară depinde în mare măsură de Venezuela pentru aprovizionarea cu energie, pe care o primește la prețuri subvenționate, extrem de avantajoase.
„Venezuela furnizează astăzi Cubei aproximativ 35.000 de barili de petrol pe zi, ceea ce reprezintă 50% din necesarul de petrol al insulei”, a declarat Jorge Pinon de la Universitatea din Texas la Austin pentru RFE/RL.
„Cuba nu dispune de resursele financiare necesare pentru a achiziționa acest petrol din alte părți”, a spus el, adăugând că, pentru a evita un colaps economic, „ SUA ar putea solicita Venezuelei să continue să furnizeze petrol Cubei”.
Aplicarea sancțiunilor SUA a dus deja la diminuarea aprovizionării cu energie, iar Cuba se confruntă cu o creștere a numărului de întreruperi de curent, care afectează atât proprietățile rezidențiale, cât și industria.
Trump a avertizat în primele zile ale anului că Cuba „se îndreaptă spre colaps”.
Articol pregătit cu ajutorul Europei Libere România.
Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
