În cadrul acestui program, desfășurat sub auspiciile Ministerului Educației, Culturii și Cercetării împreună cu Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA Moldova), în fiecare miercuri și sâmbătă, psihologi și psihoterapeuți organizează sesiuni online destinate celor cu vârsta cuprinsă între 13 și 20 de ani, dar și părinților sau profesorilor. Un interviu cu Daniela Terzi-Barbăroșie, psiholog, psihoterapeut de familie și cuplu, fondatoarea Centrului psihologic SINESIS.
Europa Liberă: Așadar, programul de asistență psihologică „Aleg să mă simt bine”, un program care are scopul de a-i ajuta pe elevi să-și protejeze sănătatea mintală și emoțională în contextul crizei provocate de COVID-19; au fost 15 sesiuni, dnă Terzi-Barbăroșie, online până acum. Cum a fost la faza intențiilor și la cea practică pe parcurs, e vreo diferență dintre socoteala de la început și cea de după experiența online de până acum?
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Da, sunt câteva diferențe foarte interesante și pentru noi, pentru că am descoperit destul de multe în această perioadă. Noi împreună cu Sergiu Toma, colegul meu de la Institutul pentru Familie și Inițiative Sociale, am fost foarte bucuroși să ne alăturăm inițiativei Fondului Națiunilor Unite pentru Populație și Ministerului Educației, Culturii și Cercetării în implementarea acestui program „Aleg să mă simt bine”, pentru că mi s-a părut o inițiativă extraordinar de potrivită acelui moment, se întâmpla la mijlocul lunii aprilie.
Programul constă din 24 de sesiuni, noi am pregătit câteva tematici în colaborare cu sugestiile parvenite și de la adolescenți și tineri, pentru că programul vizează cumva o categorie de vârstă de 13-20 de ani, dar da, am avut câteva revelații.
Ne-am dat seama că acest contingent de vârstă, din păcate, nu folosește atât de mult Facebook-ul.
În primul rând, a fost o chestie curioasă când ne-am dat seama că acest contingent de vârstă, din păcate, nu folosește atât de mult Facebook-ul pe cât credeam noi. Facebook-ul a devenit mai mult pentru seniori decât pentru tineri și atunci a trebuit să diversificăm foarte mult canalele prin care ajungem la ei, s-a reușit o colaborare foarte bună cu site-urile studii.md și educatieonline.md, astfel încât toate sesiunile noastre, așa cum bine ați observat și Dvs., au fost 15 până azi, toate aceste sesiuni sunt în versiunea online și vor rămâne oricând disponibile pentru profesori, elevi și oricare cadru didactic interesat de acestea și aceste două site-uri dincolo de pagina de Facebook a ministerului.
Asta a fost o constatare așa, din mers, pentru că nu știu cum nu estimaserăm noi, într-adevăr, faptul că ei ar putea să fie mai prezenți în zona Instagram-ului și a altor platforme.
Sunt mai puțin activi în timpul sesiunilor live, dar preferă să ne scrie mesaje confidențiale
O altă constatare a fost și faptul că sunt mai puțin activi în timpul sesiunilor live, dar preferă să ne scrie mesaje confidențiale mie și dlui Toma în perioada dintre sesiuni. Se pare că întrebările pe care le au și problemele care îi frământă nu sunt neapărat pentru ei atât de... sau spațiul online nu este pentru ei atât de sigur, încât chiar să-și împărtășească unele îngrijorări sau probleme care îi preocupă. Tocmai de aceea noi cu dl Toma le spuneam de fiecare dată că suntem deschiși pentru discuții în privat prin mesaje sau chiar un chat la necesitate și, din fericire, am avut și asemenea solicitări. Nu atât de multe pe cât ne doream noi, pentru că, într-adevăr, sunt copii și tineri care realmente nu au cu cine vorbi și, cunoscând asta, încercam să fim cât mai disponibili pentru ei, ne-am alocat zilnic timp pentru asta, dar au fost mai puține decât ne-am fi dorit, da.”
Europa Liberă: Este, bineînțeles, de bănuit că multe dintre întrebări sunt foarte personale, intime. Ar trebui să existe, așadar, în acest sens și un loc pentru o grijă specială, pentru confidențialitatea convorbirii, tehnici de comunicare mai speciale ș.a.m.d.?
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Așa este. În primul rând, confidențialitatea e ceea ce asigură de obicei mediul psihologic, pentru că, indiferent dacă se întâmplă online sau în spațiul live, confidențialitatea este regula deontologică de bază în lucrul cu un psiholog și prin chat-uri sau mesaje private noi reușeam acest lucru să-l asigurăm, doar că, într-adevăr, și pentru noi era interesant, ca specialiști deja și cu un pic de interes pe zona cercetării, pentru noi tot era interesant să vedem cum evoluează starea sănătății mintale a adolescenților pe durata carantinei și apoi, după ce s-au mai flexibilizat restricțiile, apoi a fost un val mare de emoții intense în legătură cu examenele, pentru că în această categorie de vârstă sunt tocmai absolvenții gimnaziului și liceului, care au câteva pietre de încercare în legătură cu examenele de admitere, examenele de încheiere a ciclului gimnazial-liceal și au fost câteva bulversări.
Într-adevăr, am putut urmări cumva această sinusoidală care s-a creat în stările lor emoționale, dar dincolo de asta, de trierea pe context și cumva reverberațiile care se produceau în ei sunt tematici mai mult sau mai puțin comune care au apărut, din păcate, ceea ce a și reconfirmat cumva statistica noastră în general pe surse.
Perioada carantinei, de exemplu, a adus cu sine foarte multe conflicte și neînțelegeri în interiorul familiilor, în special între generații, părinți-copii și destul de multă violență, abuz și fizic, și verbal cu foarte multe blocaje în zona comunicării și încrederii în adult, când mai ales, probabil, vulnerabilitatea lor sporea din cauza studiilor online, dar, din păcate, datele pe care le-am avut noi prin prisma suferinței lor din ceea ce ne scriau confirmă faptul că lucrurile au derulat într-un mod distructiv în perioada carantinei și, în general, în situația epidemiologică curentă.”
Europa Liberă: De altfel, cursul nu are cum să nu fie util și profesorilor, părinților, care au acum poate ca niciodată preocupări să ajute copiii în noile condiții sau, cum spuneați, nu fac față acestor provocări, încercări ale acestei situații. Puteți vorbi și despre o punte cumva de comunicare și cu ei, eventual despre receptivitate sau poate lipsa de receptivitate a părinților, profesorilor în acest sens?
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Dimpotrivă, am avut și avem tot timpul o audiență destul de mare printre adulți grație, probabil, colaborării cu ministerul, care a informat serviciile de asistență psihopedagogică atât municipal, cât și la nivel de raion. La fiecare sesiune live avem destul de mulți psihologi sau profesori care ne scriu și asta ne bucură, pentru că intenția noastră este, dincolo de sesiunile live, să avem și un soi de curriculum de asistență psihologică a copiilor și elevilor pentru a fi ulterior distribuit părinților și cadrelor didactice într-un limbaj foarte accesibil, cu foarte multe activități practice, un soi de suport de curs pentru ei în abordarea tematicelor specifice adolescenței și tinereții, pentru că, într-adevăr, despre sănătatea mentală, în special a adolescenților și tinerilor, nu prea s-a vorbit.
Și atunci când ai un suport de curs sau ai materiale care să te ajute în încercarea de a aborda fie propriul copil, fie contingentul cu care lucrezi, cred că este mult mai ușor, plus că noi încercăm chiar să fie, nu știu câte sesiuni ați reușit să urmăriți, noi avem tematici foarte interesante și foarte accesibile tuturor.
Și adulții au ce învăța, avem feedback-uri foarte interesante de la profesori și părinți că și ei învață din aceste sesiuni. De altfel, toate tematicile sunt absolut pertinente pentru oricare vârstă, pentru că și în adolescență, la fel ca și în maturitate, avem blocaje uneori în comunicare, căutăm soluții mai bune pentru rezolvarea conflictelor, dorim să ne stăpânim emoțiile sau ni le exprimăm într-un mod adecvat sau stresul, de exemplu, și felul în care ne comportăm în mediul online, toate aceste tematici s-au regăsit și printre ale noastre 24. Respectiv, cum îmi place mie să spun, practic, e un curriculum de bază pentru a ajuta oamenii să înțeleagă concepțiile sănătății mintale, să-și dezvolte și să aplice abilități de gestionare a problemelor care apar în viață, pentru că la fiecare vârstă suntem susceptibili să ne confruntăm cu tot soiul de provocări.”
Europa Liberă: Recent, în România s-a sărbătorit Ziua psihologului, o lege a psihologului există în România din 2004, dacă nu mă înșel, nu însă și în Republica Moldova. Nevoie mai mică, dna Terzi-Barbăroșie, trebuie să înțelegem, în Republica Moldova de preocupări pentru sănătatea mentală și bunăstarea psihologică, interes mai puțin?
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Dimpotrivă, e o nevoie mai mare, tocmai pentru că nu avem acest cadru care să reglementeze activitatea psihologilor și a psihoterapeuților, a consilierilor, nu se face această distincție, lumea confundă aceste roluri profesionale, este o cultură psihologică mai joasă, tocmai din cauza acestei carențe legale și normative. E o durere și a mea de suflet, și a colegilor de breaslă, pentru că încă mai durează, înțelegem că procesul a pornit cumva, au fost câteva inițiative și cineva din partenerii de dezvoltare este interesat să provoace cumva mai mult activism în această direcție.
Eu mizez însă pe parlamentari, pe deputați, fiindcă este treaba lor să scrie și să adopte legi, breasla este total disponibilă să ofere feedback și chiar să intervină cu opinii deja conturate în virtutea experienței care există, pentru că, chiar dacă nu am avut o lege - să fim serioși! -, consiliere și psihoterapie s-a făcut dintotdeauna, doar că lumea este nevoită să recurgă la tot soiul de tertipuri, neștiind cum să-și gestioneze practica privată, de exemplu, sau activitatea din cadrul unei asociații obștești și fiecare face cam ce-l duce mintea sau grosimea obrazului, ceea ce este total inacceptabil când vorbim de domeniul sănătății mintale, întrucât și aici, ca și în medicină, e posibil oricând un malpraxis, bunăoară. Și atunci, cine apară clienții?
Sau e posibil să se întâmple și o relație inversă în care psihologul este hărțuit de client. Și atunci, cine apără breasla? Problema lipsei organului reglementator și a unei legii care să reglementeze meseria este o problemă cu foarte multe variabile.”
Europa Liberă: Și ce credeți că ar mai trebui să se schimbe în privința politicilor statului, eventual din acest punct de vedere?
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Organul care reglementează meseria trebuie să existe așa cum există în fiecare țară descrieri foarte exacte pentru cei care acced în meserie cu anumite examinări și certificări specializate, care confirmă specializarea psihologului, fiindcă în domeniul psihologiei avem foarte multe ramuri și foarte multe specializări și organul reglementator ar trebui exact asta să descrie: cum au loc calificările, cine este în drept să practice meseria, în care context, sub care formă juridică. Și la nivelul politicilor, bineînțeles, aș pleda și pentru includerea în polița medicală a unui număr X de ședințe pe care să le decidă, de exemplu, medicul de familie atunci când vede că persoana are nevoie de asistență psihologică gratuită. Acest tip de asistență psihologică gratuită există în toate țările, inclusiv în România. Cred că este o practică bună, pentru că vulnerabilitatea are foarte multe nuanțe și uneori, din păcate, în anumite condiții financiare, o persoană nu-și poate permite, dar poate fi la fel de vital ca o pastilă sau o intervenție chirurgicală.”
Europa Liberă: Încă în aprilie remarcați într-un jurnal pentru postul de radio la care vorbim acum că ați decis să creați o rețea de socializare, un grup de psihologi voluntari care să ofere pro bono servicii de prim ajutor psihologic persoanelor aflate în criză. Numeroși psihologi își exprimaseră atunci disponibilitatea de ajutor, numai că ați deplâns atunci faptul că solicitările de ajutor au fost sub așteptări și remarcați cu regret că moldovenii, probabil, deocamdată, sunt mai rezervați cu privire la psihologi. De fapt, ce explicație aveți pentru această aparentă reticență, această rezervă a moldovenilor?
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Intenția de a crea acest grup a fost cumva o inspirație nocturnă, am făcut un tracking, așa, pe Facebook și am văzut că destul de multe țări au asemenea grupuri, m-a inspirat foarte mult cazul României, în care a fost o mobilizare extraordinară, acolo au mers mult prea departe și au divizat chiar acest grup în asistență explicită pentru categorii speciale, cum ar fi, de exemplu, medicii sau persoane aflate în preajma celor bolnavi de COVID deja. Mi-a plăcut foarte mult abordarea lor, am încercat și eu atât cât s-a putut să reproduc această inițiativă în Moldova.
Am avut o disponibilitate, într-adevăr, extraordinară din breaslă și lucrul acesta cred că merită remarcat în mod special, întrucât doar așa mi-am dat seama de potențialul acestei bresle și de disponibilitate, fără tăgăduire și fără niciun soi de mercantilism, deoarece sunt uneori acuzați psihologii că au interese doar financiare, mi-a plăcut foarte mult să constat acest ajutor oferit necondiționat oamenilor aflați în dificultate, dar așa cum am constatat și în aprilie, și ulterior în mai, deși a fost la un moment dat o modificare a acestei curbe spre creșterea solicitărilor, ulterior suntem din nou în pauză, chiar mă gândeam zilele acestea dacă n-ar fi cazul să venim cu un mesaj public de reactualizare a disponibilității noastre, pentru că oamenii, într-adevăr, s-au folosit mai puțin de această ofertă decât cei din România.
Nu știu să vă răspund și cred că aș fi în zona doar a ipotezelor, dacă mă întrebați explicit care ar fi cauza. Cred că în continuare meseria de psiholog este mai puțin populară printre moldoveni, probabil, moldovenii sunt și mai sceptici, și mai neîncrezători cu privire la ajutorul pe care ar putea să ți-l ofere o persoană, de fapt, crescută în spiritul ajutorului și formată în spiritul empatiei. S-ar putea întâmpla ca rezistența față de psihologi, rezistența care se întâmplă de obicei și în spațiul fizic, să știți că, comparativ cu România, în Republica Moldova oricum mai puțină lume merge la psiholog, pentru că nu există această cultură psihologică.
Numărul este în creștere. Cel puțin de când sunt eu în domeniul practicii private, văd o creștere foarte frumoasă, dar încă prea puțină lume solicită asistență psihologică. Cred că avem de lucru din două perspective, dl Canțîr, pe de o parte, să devină accesibile aceste forme de asistență psihologică, fie că vorbim de consiliere, de psihoterapie sau dezvoltarea personală, pe de altă parte, să creștem cultura psihologică a populației, să vorbim despre aceste teme, pentru că noi, moldovenii, avem ca popor un păcat, să ne ascundem după degete, să punem gunoiul sub preș și asta cred că ne-a jucat festa și în această criză.
N-are cum să nu explodeze undeva această suferință emoțională,.
Eu cred că efectul ei se va vedea mai trist spre toamnă, când resursele emoționale ale tuturor vor fi epuizate, în special ale medicilor, ale părinților, ale oamenilor care au rămas fără serviciu, fără un venit constant. N-are cum să nu explodeze undeva această suferință emoțională, fie în zona sănătății fizice, fie în zona conflictelor și relațiilor, dar sigur undeva va plesni această bulă.”
Europa Liberă: Vorbim de accesul populației la psihologi, la posibilitatea de a consulta un psiholog în condiții de tensiune emoțională sporită, ca să spunem doar atât. Există, de exemplu, diferențe acum în acest sens între urban și rural?
Daniela Terzi-Barbăroșie: „În cadrul programului de asistență pro bono la care v-ați referit și Dvs., grupul PSYCOVID Moldova de pe Facebook, am observat că persoanele din mediul rural au telefonat destul de mult colegii mei din acea listă a voluntarilor și în cadrul acestui program chiar nu s-a văzut o distincție între populația rurală și urbană, în practica privată însă și în asistența pe care o oferă colegii mei din societatea civilă prin intermediul asociațiilor obștești există această diferență.
Eu cumva îmi explic acest lucru prin doi factori, pe de o parte, cultura psihologică, accesibilitatea la alte resurse, alte discuții probabil și proiecte, și inițiative care există este mai mare totuși în mediul urban, dar dincolo de asta există un factor pe care l-am constatat prin surprindere foarte plăcut, de altfel, pentru că în spațiul rural comunitatea care se creează și spiritul coeziv care există la o mahala sau într-un stat, dacă nu e un sat mare, ajută oamenii să-și ventileze emoțional suferința și atunci în câteva zile sau în câteva săptămâni dispare această intensitate a unei dureri emoționale prea mari, fie că vorbim de pierderea unui om drag sau conflicte intrafamiliale. Accesibilitatea rubedeniei, de exemplu, da, pentru sate lumea acolo comunică, așa, cumetri, fini, nași, verișori, în oraș însă deprivarea cumva de grupuri sociale de sprijin și mediile destul de restrânse în care socializăm, discreția pe care multă lume o are cu privire la a spune lucruri personale, gradul de deschidere al celor din urban este mai mic și în plus spațiul rural cred că conferă totuși o trăire mai autentică și mai reală a vieții prin aflarea în natură, munca fizică foarte solicitantă, lucrurile cumva se percep diferit în zona rurală și eu mă bucur pentru această resursă naturală, practic oferită de generozitatea naturii și problemele cumva sunt diminuate de acest microclimat ce există și emoțional, și natural.”
Europa Liberă: Așa cum vorbiți, mai că m-ați convins să mă mut.
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Ați lua o casă la țară, nu?”
Europa Liberă: Da...
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Mai creați un balcon cu flori și e cam același lucru, dacă vă mai puneți și o roșie acolo și o îngrijiți, e mare miracolul care ne poate veni din zona asta a contactului cu natura. Bine, asta nu, pentru mine, ca specialist, asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la psihoterapie, dar putem îmbina accesul la resursele naturale cu resursele intelectuale și atunci chiar suntem în câștig cu toții.”
Europa Liberă: Da. Și pe final, unele precizări. Doar programul de asistență psihologică „Aleg să mă simt bine”, ca și alte eventuale programe vor continua, credeți, mai ales că vorbeați de o posibilă explozie emoțională sau un fel de epuizare emoțională după această perioadă extrem de neconfortabilă, ca să spun, cel puțin, așa?
Daniela Terzi-Barbăroșie: „Moldova, ca întotdeauna, are mare noroc de partenerii de dezvoltare, care sunt foarte interesați de tematicile contemporane și de stringență. Sănătatea mintală este un subiect foarte important la nivel global și foarte mulți dintre partenerii noștri de dezvoltare sunt interesați de acest subiect.
Eu, ca cetățean al acestei țări, însă, îmi doresc ca subiectul sănătății mentale să devină interesul primar al statului, nu al partenerilor de dezvoltare, iar cetățenii să revendice de la stat politici din domeniul sănătății mintale, să pună presiune acolo unde e cazul.
Avem asigurat prin intermediul unui proiect susținut de elvețieni, avem un asemenea proiect bun legat de sănătatea mintală, grație căruia au fost deschise centre comunitare de sănătate mintală, inclusiv la nivel de raion, și ele sunt populare, eu cred că asta va continua și, dimpotrivă, chiar se va dezvolta această verigă din lanțul serviciilor din sănătate, dar dincolo de asta proiecte și inițiative de tipul acesta pentru mine nu sunt o soluție, pentru că, de fapt, reprezintă un soi de pernă de oxigen. E o salvare pentru foarte multă lume…”
Europa Liberă: Dar provizorie.
Daniela Terzi-Barbăroșie: „…dar nu poate fi soluția. Exact. Este un tratament aplicat într-un X moment al vieții, când ai nevoie de el, pe când noi avem nevoie și de prevenție, nu doar de intervenție, și avem nevoie de accesibilitatea acestor servicii și de cultură psihologică înaltă, pentru ca sănătatea mintală să fie un bun asigurat tuturor, nu un lux.”
