Linkuri accesibilitate

„De recunoscut, nu ne va mai recunoaște nimeni. Eu văd viitorul în componența Moldovei…”


Drapelurile transnistrean, rus și cel al fostei URSS

„Nu au cum să facă două țări deja – pentru că a trecut prea mult timp…”

După reuniunea de la Bratislava, de la mijlocul acestei luni, continuă discuțiile la nivelul experților și politicienilor despre perspectivele reglementării transnistrene. Opinii de la Chişinău, Tiraspol, dar și din Occident, precum și gânduri ale oamenilor de rând din stânga Nistrului despre cum văd ei viitorul regiunii transnistrene.

„De recunoscut, nu ne va mai recunoaște nimeni. Eu văd viitorul în componența Moldovei…”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct

Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Ministrul de Externe, Nicu Popescu, a numit chestiunea transnistreană printre punctele care „ar putea arunca în aer” fragila construcţie politică de la Chişinău și a optat pentru amânarea oricăror iniţiative „inovative” de soluţionare rapidă a conflictului, până se avansează în lupta cu corupţia şi reforma justiţiei. „Nu poţi construi două case în paralel”, a explicat Popescu, într-un interviu la Europa Liberă. Mai multe detalii – în continuare.

Președintele Igor Dodon intenționează să se întâlnească din nou, la sfârșitul lunii octombrie, cu liderul regiunii transnistrene, Vadim Krasnoselski, relatează agenția IPN. Dodon a precizat că întrevederea este „preconizată pentru 29 octombrie”, iar agenda a discutat-o cu vicepremierul pentru reintegrare, Vasili Șova. Totodată, președintele a propus reluarea „activității Mecanismului de coordonare a pozițiilor cu privire la soluționarea diferendului transnistrean”, mecanism din care fac parte „reprezentanți ai tuturor structurilor guvernamentale”. A fost discutată și pregătirea agendei pentru conferința din Bavaria dedicată problematicii transnistrene, care va avea loc la începutul lunii noiembrie.

La Tiraspol, negociatorul-șef Vitali Ignatiev a spus unei delegații a Ministerului de Externe al Germaniei că reprezentanții administrației transnistrene sunt gata să participe la următoarea reuniune din Bavaria. Potrivit lui Ignatiev, subiectele de interes pentru Tiraspol în procesul de negocieri sunt legate de activitatea sistemului bancar, transportul feroviar, participarea unităților de transport transnistrene la circulația internațională, telecomunicațiile, educația, dosarele penale deschise de Chişinău și documentarea populației. Ignatiev a dat indicații experților din executivul de la Tiraspol să discute cu Chişinăul despre elaborarea unui mecanism de înregistrare a transportatorilor de marfă și pasageri din regiunea transnistreană la punctele de înregistrare de la Tiraspol și Râbnița și despre soluționarea problemei permiselor de conducere. În prezent, autoritățile moldovene nu permit ieșirea din Republica Moldova a șoferilor care au permise transnistrene.

Vizitele liderilor de la Tiraspol la Moscova devin practic săptămânale. Săptămâna trecută la Moscova a fost șeful administrației transnistrene Vadim Krasnoselski, însoțit de negociatorul-șef Vitali Ignatiev. Asta, după ce cu o săptămână mai devreme în capitala rusă a fost șeful executivului de la Tiraspol, Alexandr Martînov, iar acum trei săptămâni avusese loc o vizită numită oficială a lui Krasnoselski, Martînov și Ignatiev. De data aceasta Vadim Krasnoselski s-a întâlnit în Duma de stat cu excentricul politician rus, Vladimir Jirinovski, căruia i-a cerut ca Rusia să simplifice procedura de acordare a cetățeniei ruse locuitorilor regiunii transnistrene. Același demers l-a făcut Krasnoselski și la Ministerul de Externe de la Moscova. Krasnoselski a mai cerut ca transnistrenii cu cetățenia rusă să poată folosi polițele medicale rusești și să se poată trata în clinicile din Federaţia Rusă.

Noul președinte al Subcomitetului pentru conflicte înghețate din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Egidijus Vareikis, spune că marea speranță a rezolvării conflictului transnistrean vine din faptul că „ambele părți sunt dispuse să se întâlnească”. „Nu este la fel de ușor să organizăm discuții între cei din Nagorno-Karabah, Azerbaidjan și Armenia, de pildă. În cazul Transnistriei, oamenii sunt destul de raționali ca să vorbească unii cu alții”, spune într-un interviu cu Europa Liberă deputatul conservator lituanian, care este și co-raportorul APCE pentru Moldova.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat Federația Rusă în alte două dosare privind încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Reclamanții Ion Grama și Mihai Dîrul sunt locuitori ai satelor Corjova și Lunga, din zona de securitate, cărora așa-numiții vameși din regiunea separatistă le-au confiscat automobilele (în noiembrie 2005 și decembrie 2006), pe motiv că aveau plăcuțe de înmatriculare moldovenești și nu achitau taxe în stânga Nistrului. Potrivit Ziarului de Gardă, Ion Grama și Mihai Dîrul au fost obligați să plătească amenzi pentru a-și recupera automobilele. Astfel, CEDO a dispus spre încasare peste 22 de mii de euro pentru prejudicii morale, materiale și cheltuieli de judecată din contul Federației Ruse. Reclamanții au fost reprezentați de juriști de la Asociația Promo-LEX.

Comisia Europeană a aprobat vineri, 18 octombrie, plata a peste 14 milioane de euro, sub formă de sprijin bugetar, pentru a contribui la realizarea reformelor lansate de noul guvern al Republicii Moldova. Această asistență va sprijini reforma poliției, combaterea corupției și a spălării banilor, modernizarea sectorului energetic și eficientizarea și transparentizarea finanțelor publice, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene.

***

Negocierile de la Bratislava pentru reglementarea transnistreană în formatul 5+2 s-au încheiat pe 11 octombrie fără a se reuși ca părțile să convină asupra unui nou protocol. Premierul Maia Sandu a declarat înainte de această reuniune că nu există condiții interne sau externe pentru a se spera la o soluţie imediată a conflictului transnistrean și nici consens politic în coaliţia de guvernare de la Chișinău. Într-un interviu pentru Europa Liberă, ea a criticat aşa-numita „politică a paşilor mici” a fostului executiv, spunând că este o cale care nu duce nicăieri. „Suntem foarte atenţi din cauza experienţei guvernului precedent, care a făcut angajamente fără să-i fie clară finalitatea”, a explicat Maia Sandu.

Săptămâna trecută a venit cu precizări pe marginea acestui subiect și ministrul de Externe, Nicu Popescu, într-un interviu realizat de Liliana Barbaroșie, care l-a întrebat mai întâi dacă formula Steinmeier, anunțată pentru Ucraina, ar putea avea un impact asupra negocierilor pentru reglementarea transnistreană.

Nicu Popescu,
Nicu Popescu,

Nicu Popescu: „Noi ca țară purtăm negocieri de reglementare a conflictului transnistrean de aproape 30 de ani. În aceste aproape trei decenii s-au perindat zeci de formule, schițe, evaluări a pașilor următori, pași mici, pași mari, federalizare, federalizare simetrică, federalizare asimetrică, stat comun – zeci de noțiuni care au fost discutate, puse pe masa de negocieri, chiar parafate, ca în cazul Memorandumului Kozak, dar conflictul nu este soluționat.

De aceea, și în cazul Ucrainei noi vom avea zeci și deja am avut zeci de concepte – Minsk, Minsk 1, Minsk 2... Deci, Ucraina trece prin același proces de discuții și căutare a unor formule prin care noi trecem de aproape 30 de ani și astăzi este formula Steinmeier, poimâine va fi altă formulă. Lucrurile astea fac parte din aceste eforturi de a stabiliza situația.”

Europa Liberă: A circulat în presa de la Chișinău înainte de runda de negocieri de la Bratislava o declarație, o voi numi „declarația dlui Șova”, pentru că era sub semnătura d-lui. Știm de la consilierul premierului, dl Kulminski, că a fost respins de Guvern acest text de declarație. Însă ea este privită de unii, inclusiv de Dumitru Mînzărari, de exemplu, ca un „plan Steinmeier” pentru Moldova. Ce a fost periculos în acea declarație? De ce a fost respinsă de Guvern?

Nicu Popescu: „Deci „formula Steinmeier” se referă la modalitatea organizării unor alegeri locale din zona de conflict din Ucraina. Proiectul de declarație „3+2” propus de Biroul Reintegrării de la Chișinău nu se referea la alegerile locale nici din Republica Moldova, și nici din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Deci, aceste inițiative nu sunt comparabile. În același timp, în proiectul de declarație propus de Biroul Reintegrării erau câteva elemente care nu se înscriau în parametrii consensului politic, în rândul majorității parlamentare și parametrii acestui consens se regăsesc și în Guvern. Existau anumite formulări care ridicau semne de întrebare pentru mine, în fața dnei prim-ministru și pentru mediatori.

Noi nu avem capacitatea să mai deschidem un alt șantier la fel de complicat, poate chiar mai complicat, care se cheamă reintegrarea rapidă a țării...

Republica Moldova a deschis un șantier foarte mare de combatere a corupției, de deoligarhizare a acestui stat, de reformă a justiției, a sistemului judiciar, a Procuraturii, a Centrului Național Anticorupție. Deci, noi ca guvernare, ca majoritate parlamentară, ca Președinție ne-am asumat un șantier enorm. Finisarea acestui șantier va dura, ea va fi dificilă, ea va fi grea, ea va fi lentă. Succese rapide pe acest șantier va fi greu să obținem. În același timp, noi nu avem capacitatea să mai deschidem un alt șantier la fel de complicat, poate chiar mai complicat, care se cheamă reintegrarea rapidă a țării. Nu poți construi două case în paralel.”

Europa Liberă: Socialiștii sunt de acord cu Dvs.? Dl Dodon este de acord cu Dvs., pentru că impresia multora a fost că vă împinge să deschideți acest șantier?

Nicu Popescu: „Deci, vă rog, revenim la acordul semnat între părțile constituente a majorității parlamentare din 16 septembrie. Acolo există un punct dedicat reglementării transnistrene care se referă la două puncte concrete: 1. Moldova va continua politica „pașilor mici” și de întărire a măsurilor de încredere cu regiunea transnistreană și va continua eforturile de promovare a necesității retragerii trupelor ruse, casării, distrugerii munițiilor din Transnistria. În acordul semnat și votat de PSRM și Blocul ACUM nu se spune nimic despre reintegrarea rapidă a țării, despre negocierea unui nou statut special cu Transnistria, despre necesitatea unor eforturi diplomatice pentru a recunoaște neutralitatea Republicii Moldova… Aceste lucruri nu sunt în acord.

Deci, atunci când mă întrebați dacă Partidul Socialiștilor este de acord, eu vă spun că eu mă ghidez de ceea ce Partidul Socialiștilor a convenit împreună cu Blocul ACUM. Și această declarație nu se înscrie în acele angajamente pe care majoritatea parlamentară și le-a asumat.”

Europa Liberă: Dl Neukirch zicea că zilele viitoare se mai discută niște acte și altceva...

Nicu Popescu: „Deci, pentru Bratislava se discutau două lucruri. Inițial exista un protocol de 12 puncte privind „pașii mici” de întărire a încrederii și negocierea acelui protocol nu a fost finalizată la Bratislava, dar dl Neukirch a declarat public că speră că acest acord va fi încheiat în săptămânile care vin, acest protocol. Asta se referă la protocolul privind așa-numiții „pași mici”.

Proiectul de declarație „3+2”, care se referea la niște aspecte mai globale, chiar geopolitice a contextului în care are loc reglementarea transnistreană nu va avansa, pentru că nu reflectă viziunea întregii majorități parlamentare asupra subiectelor pe care le discutăm în cadrul eforturilor de a reglementa conflictul transnistrean. Și acest tip de declarații globale – despre recunoașterea neutralității, despre sfera și contextul geopolitic regional – este un subiect care divizează mult prea mult forțele politice din Republica Moldova, societatea și de aceea Guvernul nu promovează și nu susține, și nici majoritatea parlamentară, nu-și dorește un progres în aceste discuții parțial abstracte, dar față de care Guvernul și guvernarea nu are un mandat de la cetățeni.”

Europa Liberă: Nu e o eschivare asta?

Diferențele pe reglementarea transnistreană pot arunca în aer construcția politică de la Chișinău...

Nicu Popescu: „Este o recunoaștere a faptului că în Republica Moldova nu există consens asupra parametrilor și modului cum vrem noi să reglementăm conflictul transnistrean. Și înainte de a provoca și mai multă zâzanie în societatea noastră, înainte de a ne trezi cu mii de protestatari, ca în Ucraina, este important ca orice inițiative și orice luări de poziții pe reglementarea transnistreană să fie de comun acord. Altfel riscăm să tensionăm situația din societate, să tensionăm situația din Parlament și să deraiem procesul de reforme, de combatere a corupției. Pentru că diferențele pe reglementarea transnistreană dintre forțele politice care constituie majoritatea parlamentară pot arunca în aer construcția politică de la Chișinău, pot deraia, bloca, întârzia procesul de reforme în domeniul justiției, relațiile noastre cu mai mulți parteneri externi. De aceea, ferma mea convingere este că acum noua majoritate parlamentară și noul Guvern nu au un mandat pentru a face mari viraje și luări de poziție „inovative” pe segmentul reglementării transnistrene.”

Europa Liberă: Există această propunere a Moscovei de casare a stocului de muniție din regiunea transnistreană. Ați spus că orice tentativă de retragere sau casare trebuie făcută sub monitorizare internațională, într-un format la care să fie conectați și alți actori internaționali, nu doar Rusia. Care e motivul suspiciunii? Pentru că cel pe care îl exprimă analiștii l-am văzut, că Rusia, de fapt, ar vrea să se folosească de asta, dimpotrivă, pentru a-și moderniza trupele de acolo?

Nicu Popescu: „Noi tot ce facem în reglementarea transnistreană de aproape 30 de ani facem cu participare internațională, a OSCE și a statelor participante la OSCE. Uniunea Europeană și SUA sunt și ele incluse în formatul „5+2”. Deci tot ce se întâmplă în jurul reglementării transnistrene, retragerii trupelor ruse, distrugerea munițiilor nu se face în regim bilateral Republica Moldova-Rusia, se face cu conectarea tuturor partenerilor externi, inclusiv Ucraina.”

Europa Liberă: Dar Rusia vrea în regim bilateral să fie asta?

Nicu Popescu: „Noi am avut un schimb inițial de păreri, în care Rusia și-a formulat, dar nu pe hârtie și nu oficial - am avut un schimb de păreri verbal cu dl ministru Lavrov - în care ei ne-au explicat aproximativ procesul, în opinia lor, prin care vor trece ei pentru a începe distrugerea munițiilor. La care eu mi-am exprimat și am explicat modul în care vede Republica Moldova acest proces și acest proces poate avea loc doar cu participarea și monitorizarea OSCE-ului. Ori absolut în toate zonele de conflict în momentul în care sunt distruse anumite muniții, în momentul în care are loc dezarmarea sunt conectați observatori internaționali.”

Europa Liberă: Eu înțeleg, de aici, că nu prea se va mișca acest subiect. Sau se va mișca? ­Îmi vine greu să-mi imaginez că Rusia ar fi de acord cu asta.

Ne dorim ca distrugerea munițiilor să aibă loc cât mai curând posibi, ne dorim un proces cât mai rapid...

Nicu Popescu: „Deja se mișcă. Noi așteptăm acum niște propuneri formalizate, în formă scrisă, a modului cum vede Federația Rusă progresul în această direcție. Din perspectiva noastră, noi ne dorim ca distrugerea munițiilor să aibă loc cât mai curând posibil și noi ne dorim un proces cât mai rapid.”

Europa Liberă: La modul practic, OSCE cum ar putea să se conecteze? Sau nu se întâmplă nimic fără standardele OSCE, sau cum?

Nicu Popescu: „Deci, la modul practic, pe de o parte, OSCE deja are alocate niște fonduri. E vorba de 7 milioane de euro, care sunt puse într-un cont aparte pentru a finanța distrugerea munițiilor din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Acești bani sunt alocați. În plus, reprezentanții OSCE trebuie să fie prezenți în momentul în care aceste echipamente vor fi distruse – câteva zeci de oameni care stau fizic și cu ochii lor văd cum acest echipament este scos din depozit, distrus sau transportat.”

***

La Tiraspol, negociatorul șef Vitali Ignatiev a spus că discuțiile de la Bratislava au fost „foarte dificile” și că un protocol al reuniunii nu a putut fi semnat din cauza divergenților. Între chestiunile cele mai acute pentru Tiraspol el a numit închiderea conturilor unor companii din regiunea secesionistă din băncile moldovenești – o temă asupra căreia va insista și la următoarele discuții, inclusiv la conferința informală din Bavaria, dar și la următoarea rundă de negocieri în formatul 5+2. Amintim că Banca Națională a Moldovei a anunțat că, din cauza noilor cerințe internaționale, a înăsprit reglementările privind combaterea spălării banilor și că numai 4 companii din Transnistria, dintr-un total de peste 420, au refuzat să se conformeze acestora. Tiraspolul a interpretat acest gest drept încă o încercare a Chişinăului de a bloca economic regiunea transnistreană. În plus, administrația de acolo cere lista completă a celor 420 de întreprinderi care au deschise conturi în băncile Republicii Moldova.

Să mai amintim că, potrivit unor oficiali ruși, runda de negocieri în formatul 5+2 de la Bratislava nu a fost încheiată, ci suspendată. Agenția TASS l-a citat pe reprezentantul Rusiei la negocieri, ambasadorul Sergei Gubarev, cu declaraţia că participanții la reuniunea de la Bratislava au decis, citez, „să oprească ceasul” din simplu motiv că părțile nu au reușit să ajungă la un compromis în problemele discutate.

Anatoli Dirun
Anatoli Dirun

Cum sunt văzute aceste negocieri la Tiraspol și ce ar putea însemna lipsa de consens care s-a văzut la Bratislava – o nouă înghețare a relațiilor sau noi tensiuni dintre Chişinău și Tiraspol – sunt întrebări pe care corespondentul nostru în regiunea transnistreană, Serghei Ursul, le-a adresat directorului Școlii de studii politice de la Tiraspol, Anatoli Dirun.

Anatoli Dirun: „Nu aș califica întâlnirea de la Bratislava drept discuții cu final înghețat. Mai degrabă este un rezultat logic, chiar dacă nu evident. Situația a fost diferită față de rundele de negocieri anterioare, când părțile ajungeau la anumite acorduri și se simțeau obligate să semneze protocoalele finale ale reuniunilor. La Bratislava acest lucru nu s-a întâmplat, dar asta în mare parte a fost determinat de contradicțiile acumulate, care există în acest moment în interiorul clasei politice moldovenești. Și aceste contradicții sunt proiectate asupra procesului de negocieri și asupra atitudinii decidenților față de reglementarea moldo-transnistreană.

Dacă punem la o parte declarațiile generale legate de integritatea teritorială a Republicii Moldova, atunci vom putea vedea că în interiorul clasei politice moldovenești în acest moment nu există nici măcar un concept despre cum ar trebui să aibă loc această reglementare. Noi vedem declarațiile primului ministru Maia Sandu care spune că în acest moment nu există condiții nici interne, nici externe pentru reglementare. Noi ne-am obișnuit cu poziția mereu schimbătoare a președintelui Igor Dodon, cu declarațiile lui despre o autonomie largă pentru Transnistria și apoi cu afirmațiile că timpul încă nu a venit și chestiunea trebuie amânată.

În interiorul clasei politice moldovenești nu există nici măcar un concept despre cum ar trebui să aibă loc această reglementare...

Iată de ce, din punctul meu de vedere, partea moldovenească a venit la aceste negocieri cu un background nu foarte clar și o poziție internă contradictorie. Din partea Transnistriei totul era cât se poate de clar, limpede și previzibil. În ajunul acestei întâlniri s-a organizat o campanie informațională amplă care a pus accent pe chestiunea blocării de Chişinău a conturilor bancare transnistrene și pe faptul că autoritățile moldovenești nu permit circulația internațională pentru mașinile cu numere neutre șoferii cărora au permis transnistrean. Adică Transnistria a adus pe masa de negocieri niște chestiuni foarte clare și punctuale.

Așa că incapacitatea de a semna un protocol final este o dovadă a faptului că în acest moment părțile, chiar dacă se cunosc destul de bine în noua-veche formulă a negociatorilor-șefi, mai au nevoie de timp pentru a putea lucra împreună, iar noua coaliție majoritară din Republica Moldova trebuie să-și pună la punct relațiile pe interior. Adică cel puțin administrația președintelui și Guvernul trebuie să construiască niște canale de comunicare, pentru a nu trimite experților, părții moldovene, celei transnistrene semnale atât de contradictorii cu privire la ce își doresc. Când aceste contradicții vor fi eliminate, atunci vor fi mai clare modalitățile practice de soluționare a problemelor.”

Europa Liberă: În Ucraina vedem că au loc discuții intense cu privire la eventualele soluții pentru Donbas. Unii experți spun că situația de acolo amintește în multe privințe de cea din regiunea transnistreană. Unii afirmă că așa-numita formulă Steinmeier este capabilă să asigure pacea în regiunea de est a Ucrainei, alții resping categoric formula și califică anunțul președintelui Zelenski drept o cedare inacceptabilă în fața Rusiei. La Kiev chiar au avut loc proteste importante împotriva acestei variante de soluționare a conflictului din Donbas. Există similitudini dintre soluțiile propuse pentru regiunea transnistreană și cea pentru Donbas și dintre situația din aceste două zone?

Anatoli Dirun: „La modul real deja se fac conexiuni dintre cele două – din punct de vedere informațional și teritorial. Noi suntem vecini cu Ucraina și în acest moment fiecare dintre părțile implicate în soluționarea atât a conflictului din Ucraina, cât și a celui din moldo-transnistrean are propria înțelegere a paralelelor care ar putea exista. Eu pot spune că spre marele meu regret situația creată în estul Ucrainei, în Donbas, este încă foarte departe de parametrii reglementării transnistrene.

Din punctul de vedere al unui expert, nu pot fi de acord cu aprecierea dată de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, în unul din interviuri, că în Donbas e aceeași Transnistrie, doar că aici nu se trage. Pentru a înțelege de ce nu se trage, pentru a ajunge măcar la nivelul relațiilor actuale dintre Tiraspol și Chişinău, Kievul mai are de făcut un volum mare de muncă. Așa că se poate spune că astăzi în Donbas nu este ca în Transnistria, ci acum în Donbas din păcate este ca în Nagorno-Karabah, unde continuă conflictul armat de intensitate scăzută. În Donbas acum sigur nu e ca în Transnistria, unde oamenii comunică, circulă, nu există probleme din punctul de vedere al comunicării. Dar în același timp există poziția clară a părților care își apără viziunile în cadrul procesului de negocieri și nu sub tirul artileriei.

Există poziția clară a părților care își apără viziunile în cadrul procesului de negocieri și nu sub tirul artileriei...


În ceea ce privește formula Steinmeier, există o situație foarte interesată – politicienii ucraineni pe de o parte se tem foarte mult de transnistrizare ca scenariu de reglementare a conflictului din Donbas. Dar se poate vedea că și politicienii moldoveni încep să se teamă de orice inițiative de genul „formulei Steinmeier” care ar putea aduce accente noi în reglementarea transnistreană. Am în vedere nu doar această formulă la modul concret, ci orice inițiativă care ar veni, de exemplu, din partea Germaniei care ar putea influența în vreun fel reglementarea sau schimba accentele în chestiunea moldo-transnistreană. Eu sunt sigur că în rândul clasei politice moldovene astfel de inițiative a partenerilor europeni vor trezi îngrijorări și temeri.”

***

Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a întreba oamenii de rând dacă, în opinia lor, negocierile și o soluție politică ar putea scoate regiunea transnistreană din profunda criză economică în care se află și ar putea îmbunătăți viața oamenilor de rând, și ce statut ar trebui să aibă Transnistria?

- Nici măcar nu am auzit că ei s-au întâlnit acolo. Dacă e să fiu sinceră, toată lumea s-a săturat – oamenii vor pur și simplu să trăiască bine. Să dea domnul să existe o finalitate, să se înțeleagă, dar când va fi asta nu se știe. Tot discută, discută, dar rezultatul nu se vede, promit mereu, negociază, se întâlnesc, dar de fapt stăm pe loc…

- Eu de unde să știu? Ce pot ei decide? Doar să fim în relații bune, normale. Nu au cum să facă două țări deja – pentru că a trecut prea mult timp și nimic concret nu este, este puțin probabil să iasă ceva. Așa cred eu. Dacă am fi fost măcar cumva mai aproape de Rusia ar fi fost altceva. Dar așa… Nu avem frontiere comune cu Rusia. Trebuie să rezolvăm problema pe cale pașnică…

Trebuie să ne unim deja cu Moldova, pentru că sunt mai multe posibilități. Inclusiv pe plan economic...


- Greu de spus… Dar ei acolo între ei trebuie să se înțeleagă. Noi desigur că vrem ca toate astea să se întâmple mai repede, pentru că poporul vrea o anumită claritate. Am vrea independență… sau autonomie… dar măcar ceva să fie odată și odată, ca să putem trăi și face o afacere și ieși pe piață – astfel ar fi mai multe locuri de muncă, cred, și situația economică a oamenilor s-ar îmbunătăți. Pentru că oamenii vor să lucreze, să trăiască acasă, pe pământul lor…

- Noi depindem de export, iată de ce reglementarea va ajuta să avem o dezvoltare mai bună. De recunoscut, nu ne va mai recunoaște nimeni deja. Eu văd viitorul, în ultimul timp, în componența Moldovei – important e în ce condiții se va face asta. Cred că Memorandumul Kozak ar fi bun, mai ales că și Rusia ne vede deja tot în componența Moldovei. Nu avem cum să fugim de asta.

- Trebuie să ne unim deja cu Moldova, eu pentru asta optez. Pentru că sunt mai multe posibilități. Inclusiv pe plan economic va fi mai bine, vor fi canale de export-export deschise. Și sper că astfel se va îmbunătăți calitatea vieții la noi. Eu sunt pentru asta.

***

Vladimir Socor, analistul fundației americane Jamestown, analizează și el starea de lucruri la care s-a ajuns în reglementarea transnistreană, într-un interviu acordat Valentinei Ursu.

Vlad Socor
Vlad Socor

Vladimir Socor: „În general, pe mine mă liniștește o situație în care un document final nu a fost acceptat. Procesul care are loc este într-o direcție care merge împotriva intereselor Republicii Moldova, de aceea orice întrerupere a acestui proces mă liniștește. Mai ales că în reuniunea de la Bratislava se pare că partea moldovenească, reprezentată de dl Vasile Șova, a refuzat să facă noi cedări. Acest fapt se poate deduce din comunicatul Biroului de Reintegrare de la Chișinău, dar și din comunicatul dat de Tiraspol. Partea moldovenească pase-se că a refuzat să facă noi cedări. Și acest lucru este îmbucurător.”

Europa Liberă: Lăsați să se înțeleagă că până nu demult Chișinăul a cedat în favoarea regiunii secesioniste?

Vladimir Socor: „Da, în timpul guvernării conduse de dl Plahotniuc, Chișinăul a făcut cedări repetate în favoarea Tiraspolului, de fapt, în favoarea Rusiei. Eu l-am numit ca pe un proces de de-suveranizare a Republicii Moldova pe malul stâng; un proces, ce-i drept, cu pași mici, dar odată cu venirea la putere a coaliției de guvernământ pare-se că acest proces a fost frânat sau chiar stopat, după cum putem vedea din lipsa de rezultate a negocierilor de la Bratislava.”

Europa Liberă: Dl Socor, dar această rundă de negocieri în formatul 5+2 de la Bratislava a fost sau nu o încercare de tatonare a terenului, poate, mai degrabă decât o platformă pentru eventuale înțelegeri?

Vladimir Socor: „Guvernul condus de Maia Sandu a respins proiectul inițial elaborat de către dl Vasili Șova. Acest proiect ar fi consacrat un caracter așa-numit „polietnic” al statului Republica Moldova, formulare care ar fi putut conduce eventual la cedări în favoarea statutului limbii ruse pe teritoriul Republicii Moldova. Din acest motiv, dar și din alte motive, Guvernul condus de Maia Sandu nu a susținut proiectul propus pentru reuniunea de la Bratislava de către dl Vasile Șova. Iar Președinția în frunte cu Igor Dodon nu a insistat pentru ca proiectul propus de dl Șova să fie totuși promovat la reuniunea de la Bratislava.

Eu împărtășesc analiza dnei Maia Sandu, prim-ministru, potrivit căreia nu există actualmente nici condiții interne, nici condiții internaționale pentru rezolvarea acestui conflict. Celălalt principiu pe care dna Maia Sandu l-a exprimat în întâlnirea dânsei cu mediatorii și observatorii este următorul: Transnistria trebuie să fie transformată în interior înainte de a trece la orice reglementare politică. Dna Maia Sandu, de fapt, a propus revenirea la conceptul cunoscut sub denumirea 3D – demilitarizare, democratizare, decriminalizare –, propus de către reprezentanții societății civile din Republica Moldova încă acum aproximativ 10 ani. Dna Maia Sandu are perfectă dreptate spunând că nu există actualmente și nu vor exista în viitorul apropiat, poate nici pe termen mediu, premise reale – internaționale și interne – pentru rezolvarea conflictului.

Dl Gușan continuă bine mersi să domine guvernarea de la Tiraspol...

Mai mult decât atât, celor 3D, pe care îi cunoaștem de mai mulți ani, li se adaugă un al patrulea D, provenit tot din cadrul Blocului ACUM, și anume deoligarhizarea. Deoligarhizarea are loc, este în proces de îndeplinire pe malul drept al Nistrului, dar ea încă nu a început nici pe departe pe malul stâng al Nistrului. Oligarhul, dl Gușan, avea înțelegeri obscure cu dl Plahotniuc, atât înțelegeri politice, cât și înțelegeri de afaceri. Dl Gușan continuă bine mersi să domine guvernarea de la Tiraspol.”

Europa Liberă: Dar acum cine ar putea să-i fie partenerul dlui Gușan în partea dreaptă a Nistrului?

Vladimir Socor: „Tocmai aici e problema – nimeni nu poate fi partenerul dlui Gușan sau al dlui Krasnoselski în partea dreaptă a Nistrului, deoarece dl Gușan exercită o influență complet nelegitimă, ilegală, aș spune, de tip conspirativ asupra guvernării de la Tiraspol. Guvernarea de la Tiraspol depinde atât de dl Gușan, cât și de Moscova. O situație asemănătoare cu guvernarea de la Chișinău dinaintea schimbării de regim. Iată de ce transformările interne în Transnistria reprezintă o precondiție fundamentală pentru a negocia reglementarea; reglementarea, de fapt, se negociază cu Moscova, nu cu Tiraspolul.”

Europa Liberă: Dar pentru Dvs. astăzi este limpede dacă rușii vor să sincronizeze totuși evacuarea armatei cu reglementarea politică?

Vladimir Socor: „Nu e limpede. Ceea ce rămâne de clarificat este ideea Moscovei despre rolul trupelor rusești din stânga Nistrului, pentru că s-ar putea ca Moscova să solicite rămânerea unor trupe rusești în stânga Nistrului ca element de garantare a reglementării politice. Aceasta a fost logica Moscovei întotdeauna. Nu știm dacă Moscova a renunțat sau continuă să adere la această logică. Din punctul de vedere al Moscovei, ar trebui să rămână unele trupe rusești în stânga Nistrului ca un fel de garantare militară a statutului politic al Transnistriei. Eu vreau să atrag atenția asupraunui aspect strategic mai important decât detaliile a ceea ce s-a discutat la Bratislava. Contextul strategic s-a schimbat în sensul că președintele ucrainean Zelenski a acceptat așa-numita „formulă Steinmeier” pentru reglementarea politică a conflictului dintre Rusia și Ucraina în Donbas.”

Europa Liberă: Se crede că această formulă poate transnistriza conflictul din estul Ucrainei.

Nu Republica Moldova va fi cea dintâi care va face cedări, Ucraina se îndreaptă către aceste cedări...

Vladimir Socor: „Acceptarea de către Zelenski a „formulei Steinmeier” înseamnă că se inversează logica pe care noi o credeam valabilă până acum, inclusiv eu, și anume – că Moldova va fi cea dintâi care ar pute să facă niște cedări fatale în privința statutului special pentru Transnistria, cedări care ar putea fi folosite de către Rusia ca un precedent sau ca un model pentru a solicita un statut special pentru Donbas. Acum, prin acceptarea „formulei Steinmeier” de către Zelenski, Ucraina se îndreaptă către acceptarea unui statut special pentru Donbas înaintea Republicii Moldova. Nu Republica Moldova va fi cea dintâi care va face cedări, Ucraina se îndreaptă către aceste cedări. Iar aceste cedări pot fi întoarse împotriva Republicii Moldova, folosite ca un precedent sau ca un model.

Rusia promovează această propunere pentru Ucraina și pentru Republica Moldova. Nicăieri în Europa nu există chestiunea statutului special, este o otravă introdusă de către Rusia în acest proces. Nu putem cere diplomației occidentale să renunțe oficial la acest concept, el este deja înscris în toate documentele, în toate instrucțiunile adresate de către guverne propriilor lor diplomați, un concept încetățenit. Nu putem cere renunțarea oficială la acest concept, dar ceea ce putem face – cum a făcut Ucraina în timpul președinției dlui Poroșenko – este pur și simplu de a zădărnici aprobarea și aplicarea acestui concept în așteptarea unor condiții interne și internaționale mai bune, pe care atât Kievul, cât și Chișinăul le pot promova. În faza actuală, Kievul pare să fi ridicat un steag alb, rămâne la latitudinea Chișinăului să continue să zădărnicească aprobarea unui statut special, fie cu pași mari, fie cu pași mici.”

AntiNostalgia – privind spre viitor

Zece documentare, zece dezbateri publice si mult mai multe reportaje despre trecutul comunist și viitorul țărilor și comunităților din Europa Centrală și de Est. „Cu cât privești mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe în viitor” (Winston Churchill)

XS
SM
MD
LG