Linkuri accesibilitate

„Nu poți să mergi cu căruța cu democrație și să o răstorni în mijlocul orașului Tiraspol...”


Coperta raportului „Teritorii disputate, drepturi disputate”

Moderatoarea ediției - Lina Grâu. Din sumar:

Drepturile consumatorilor în regiunea transnistreană, apărate cu asistența Uniunii Europene. Pregătiri pentru noua reuniune oficială în format 5+2, care va avea loc săptămâna aceasta la Bratislava. Și care sunt drepturile care se încalcă cel mai des în teritoriile nerecunoscute din Europa și ce poate face comunitatea internațională pentru a opri abuzurile, într-un raport elaborat de Comitetul Helsinki. Discutăm tema cu directoarea Ziarului de Gardă, Alina Radu.

Drepturile omului în teritoriile nerecunoscute din Europa
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct

Pentru început, buletinul de știri și o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.

Tiraspolul anunță că planifică să înceapă să elibereze pașapoarte transnistrene la Moscova și în alte orașe ale Federaţiei Ruse. Un anunț în acest sens a făcut șeful departamentului de externe de la Tiraspol, Vitali Ignatiev. Pașapoartele transnistrene nu au nicio valoare în afara regiunii separatiste, nefiind recunoscute de niciun stat al lumii, nici măcar de Rusia. Într-un interviu cu presa transnistreană, Ignatiev a spus: „Avem o anumită posibilitate legislativă pentru a desfășura activități consulare și acum punem la punct aceste mecanisme care îi vor ajuta pe cetățenii noștri, reprezentanții diasporei transnistrene, de la Moscova și din alte orașe ale Federaţiei Ruse să-și realizeze drepturile”.

Pașaport eliberat de administrația separatistă transnistreană
Pașaport eliberat de administrația separatistă transnistreană


Eliberarea actelor regiunii separatiste nu ar fi posibilă fără acceptul autorităților ruse. Ministerul moldovean de Externe nu a avut deocamdată nicio reacție pe marginea acestui caz. La începutul acestui an la Moscova a fost deschisă o așa-numită reprezentanță oficială a Transnistriei. Atunci, diplomați din Ministerul rus de Externe au dat asigurări că tratează oficiul doar ca o instituție culturală. Tiraspolul însă a insistat mereu că ar fi deschis la Moscova „o reprezentanță diplomatică”.

Peste 330 de mii de locuitori ai regiunii transnistrene dețin cetățenia Republicii Moldova, anunță Biroul de Reintegrare de la Chişinău. Anunțul vine ca replică la o declarație făcută acum două săptămâni de liderul transnistrean Vadim Krasnoselski la Moscova. Acesta a spus că „peste 220 de mii de locuitori ai regiunii dețin cetățenia Federaţiei Ruse, iar încă 150 de mii și-ar dori să o obțină, dar nu o pot face pentru că anterior au obținut cetățenia Ucrainei sau a Republicii Moldova”. „Potrivit datelor Agenției servicii publice de la Chişinău, la 31 august 2019 în regiunea transnistreană au fost documentate cu acte de identitate ale Republicii Moldova 332 861 persoane, ceea ce, în funcție de estimări, constituie între 71% și 95% din totalul populației din stânga Nistrului și din Municipiul Bender”, se spune în comunicatul Biroului de Reintegrare.

O delegație transnistreană, condusă de șeful executivului de la Tiraspol, Alexandr Martinov, a mers din nou săptămâna trecută la Moscova. Asta, după ce abia revenise din capitala rusă dintr-o vizită care durase patru zile. Un comunicat sec preluat de presa transnistreană spune că la Moscova se va discuta despre „investițiile în agricultură, crearea de locuri de muncă, alocarea ajutorului financiar pentru suplimentarea pensiilor” în regiunea transnistreană. Rusia alocă fiecărui pensionar transnistrean un supliment lunar la pensie de 7-8 dolari. Locuitorii din stânga Nistrului spun că ultima dată au primit acest supliment în luna iunie.

Sunt Lina Grâu și vă prezint principalele știri la Radio Europa Liberă

Rusia a propus, la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), un amendament care cere permanentizarea șederii trupelor rusești în Transnistria, iar Turcia a cerut un statut de autonomie lărgită pentru Găgăuzia. Amendamentele au fost formulate la o rezoluție referitoare la funcționarea instituțiilor democratice din Republica Moldova. Autoarea rezoluției, Maryvonne Blondin, despre motivele respingerii acestor amendamente:

„Nu au nici o legătură cu raportul. Este adevărat: unul dintre amendamente se referă la prezența militară a Rusiei în Transnistria, iar celălalt – la Găgăuzia. Niciunul dintre ele nu se referă la funcționarea instituțiilor democratice din Republica Moldova. Raportul nostru nu tratează nici problemele din Transnistria, nici problemele din Găgăuzia. Eu voi propune în Comisie respingerea acestor amendamente.”

La Kiev, politicieni și suporteri ai opoziției au criticat decizia anunțată de președintele ucrainean Volodimir Zelenski de a accepta organizarea de alegeri locale în regiunile estice ale Ucrainei dominate de separatiștii pro-ruși, care ar putea primi apoi statut de autoguvernare. Înțelegerea a fost anunțată înaintea unui mult-așteptat summit al președintelui Zelenski cu președintele rus Vladimir Putin și liderii Franței și Germaniei. Detalii – în program.

***

Administrația de la Tiraspol a adoptat o decizie prin care obligă producătorii locali din regiunea transnistreană să scrie pe produs „Fabricat în Transnistria”. Administrația din stânga Nistrului consideră că astfel vor fi promovate pe piața internă produsele fabricanților locali. Inițiativa face parte dintr-un program lansat în 2017 de administrația de la Tiraspol, desfășurat sub sloganul „Cumpără produse transnistrene”. Executivul nu a făcut niciodată publice rezultatele acestui program și nu a făcut vreo estimare privind impactul acestuia.

Chiar dacă regiunea transnistreană este una cu destul de multă producție agricolă, totuși majoritatea produselor alimentare sunt aduse din afara regiunii – fie din Ucraina sau de pe malul drept al Republicii Moldova, fie din țări mai îndepărtate. Mulți oameni cu care am stat de vorbă în regiune spun că produsele transnistrene sunt fie prea scumpe, fie insuficient de calitative. În acest an, administrația a transformat inițiativa în programul regional „Susținerea și dezvoltarea antreprenoriatului în Transnistria în 2019-2021”, program finanțat din bugetul regiunii.


Corespondentul nostru în regiunea transnistreană, Serghei Ursul, a discutat cu coordonatoarea Centrului pentru drepturile consumatorilor de la Tiraspol, Olga Hmelevskaia, despre felul în care sunt respectate – sau nu – drepturile consumatorilor în stânga Nistrului și despre cât de eficientă este legislația în acest domeniu. Centrul derulează un program susținut financiar de Uniunea Europeană și Guvernul Suediei, în cadrul programului de măsuri pentru consolidarea încrederii între cele două maluri ale Nistrului. În cadrul programului este oferită inclusiv consultație juridică pentru consumatorii care reclamă încălcarea drepturilor.

Uneori cumperi ceva și te întristezi tare acasă și arunci acel produs necalitativ. E tare obijduitor...

Olga Hmelevskaia: „Noi punem în aplicare acum în Transnistria un proiect care se numește „Consumatorule, cunoaște-ți drepturile!”. Este un proiect cu finanțare externă, în cadrul căruia oferim consultanță oamenilor de rând în domeniul apărării drepturilor consumatorilor. În principal, avem plângeri legate de produse necalitative cumpărate, cu termenul de valabilitate expirat sau de oferirea unor servicii necalitative. De exemplu, avem plângeri legate de calitatea lucrărilor de construcție sau de renovare efectuate, de calitatea mobilei cumpărate de la producător. Oferim consultanță pentru toate sesizările, după care consumatorii pot cere magazinului sau prestatorului să soluționeze problema. Din fericire, magazinele sunt receptive, înlocuiesc produsele, fie restituie banii. Totul are loc conform legii cu privire la protecția drepturilor consumatorilor.”

Europa Liberă: Ce informații trebuie să apară obligatoriu pe produsele marcate care ajung în comerț?

Olga Hmelevskaia: „Fiecare etichetă la orice produs trebuie să conțină anumite informații. Compoziția produsului, locul de fabricație, producătorul, adresa producătorului la care să se poată apela în caz de probleme, cu recomandări sau propuneri. Uneori sunt produse, dar mai mult în domeniul serviciilor, care nu au pe ambalaj sau pe marcaje termenul de valabilitate sau de garanție. În aceste cazuri nu trebuie să uităm că legea cu privire la drepturile consumatorilor stabilește termene clare privind termenul de garanție a anumitor produse, intervalul de timp în care producătorii sau magazinele sunt obligate să le înlocuiască sau să restituie banii. De exemplu, în cazul multor lucrări de construcție garanția este valabilă 10 ani, în cazul altor – doar 5 ani. În ceea ce privește hainele sau încălțămintea, fiecare are o garanție legată de sezon. Dacă am cumpărat o giacă în vară, sezonul ei începe abia în toamnă și, respectiv, garanția va fi calculată din toamnă.”

***

Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a întreba oamenii de rând ce informații caută ei pe etichete, atunci când merg la cumpărături.

Vox:

- Vreau să văd ce produs este – e bun sau nu, e sănătos sau nu, poate are mai multe vitamine, e proaspăt sau nu, când este produs. Iar în cazul hainelor – din ce sunt produse, procentul de lână, de viscoză. Am vrea ca aceste produse să aibă termenul de garanție mai mare.

- Cel mai important este ca marcajul să corespundă produsului, pentru că noi hrănim copiii cu asta, și suferim chiar noi dacă calitatea nu e bună. Și prețurile să fie un pic mai mici. Pentru că de multe ori prețurile cresc, iar calitatea rămâne oribilă. Inclusiv la magazinele Sheriff – nici acolo nu sunt produse calitative. Uneori cumperi ceva și te întristezi tare acasă și arunci acel produs necalitativ. E tare obijduitor. Trebuie create niște structuri, puși niște oameni care să facă controale și să aibă grijă de calitate produselor alimentare din magazine.

- Pentru mine e important să nu fie aditivi chimici, nocivi, pentru că aceste produse sunt consumate și de copii, și de noi. E mai bine să fie un produs mai curat, mai natural, decât acei aditivi pe care le avem acum în hrană. Eu nu-i cred pe producători și pe comercianți – ei de multe ori re-încleie codurile de bază și etichetele cu termenul de valabilitate. Mi s-a întâmplat des să vin acasă și să găsesc o altă etichetă sub cea de la suprafață.

- Aș vrea să văd ce scrie acolo nu într-o limbă străină necunoscută, ci în rusă. Dar mie mi se pare că nu prea are importanță unde e fabricat produsul, dacă este transnistrean sau nu. Important este să fie calitativ, restul nu contează atât de mult.

- Pe produs trebuie să fie indicat termenul de valabilitate. Pe haine – eticheta cu prețul, mărimea… Dar eu nu prea mă uit la toate inscripțiile de pe etichete, cumpăr ce îmi place.

- Pe etichete se scrie una, dar în realitate e cu totul altceva. Nu am încredere.

***

Discuții aprinse a generat săptămâna trecută anunțul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski care a declarat într-o conferință de presă că sprijină așa-numita „formulă Steinmeier” pentru regiunile separatiste din estul țării, Luhansk și Donețk, controlate de Rusia. Ileana Giurchescu explică ce presupune această așa-numită „formula Steinmeier”.

Recent, mai precis pe 1 octombrie seara, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a ținut a doua conferință de presă din tânărul său mandat pentru a anunța că sprijină „formula Steinmeier” pentru rezolvarea conflictului armat din estul Ucrainei, care a produs deja, din 2014, peste 13 mii de morți.


O decizie care a doua zi a ținut prima pagină a ziarelor și a fost în topul tuturor dezbaterilor televizate, relatează corespondenții Europei Libere la Kiev. Și a provocat dezbateri aprinse între politicieni, dezbateri care se vor prelungi încă mult timp.

Ce este „formula Steinmeier”? În septembrie 2014 și după aceea, în februarie 2015, Ucraina și Rusia au semnat în Belarus, după negocieri mediate de Germania, Franța și OSCE, două înțelegeri menite să pună capăt luptelor din regiunile separatiste din estul Ucrainei. Așa-numitele acorduri de la Minsk.

Acordurile prevăd ca ambele părți - armata ucraineană și separatiștii pro-ruși, sprijiniți activ de Moscova, - să-și retragă armamentul și trupele; Kievul ar urma să-i amnistieze pe acei luptători separatiști care nu au comis crime grave; Ucraina ar urma să reia controlul asupra graniței sale estice cu Rusia, dar și să organizeze alegeri locale în Donbas, respectiv să acorde regiunii o anumită formă de autonomie.

Acordurile de la Minsk au dus la reducerea intensității luptelor de când au fost semnate, dar nu și la încheierea conflictului. Unul din motive fiind că au fost formulate mult prea vag și în grabă, sub presiunea luptelor intense care continuau să facă victime. Din acest motiv, fiecare parte a putut reinterpreta prevederile cum i-a convenit. Mai mult, de la bun început au apărut disensiuni privind ordinea în care ar urma să fie puse în practică diversele măsuri din acorduri.

Așa că în 2016 a intervenit ministrul de externe german Frank-Walter Steinmeier, între timp președintele Germaniei, cu o formulă simplificată. Un fel de „mod de utilizare” a acordurilor sau „formula Steinmeier”.

Aceasta formulă precizează că în regiunile separatiste urmează să fie organizate alegeri, în baza legislație ucrainene și controlate de OSCE. Dacă OSCE consideră alegerile corecte și libere, atunci se trece la formularea unui statut de autonomie pentru regiunile separatiste, iar Kievul reia controlul asupra graniței sale estice.

Care este poziția lui Zelenski? Președintele ucrainean a ținut să precizeze cum vede el aplicarea „formulei Steinmeier”: alegerile vor fi organizate numai în baza legislației ucrainene și numai după ce Rusia își retrage trupele (pe care neagă că le-ar avea), iar Ucraina reia controlul asupra graniței estice. „Nu o să organizăm alegeri în bătaia armelor și nici cât acolo mai sunt trupe străine”, a declarat Zelenski la conferința de presă.

Parlamentul va discuta în viitor statutul de autonomie al regiunilor separatiste, a mai declarat Zelenski, dar nu va face nicio concesie care ar depăși „liniile roșii”, adică ar fi inacceptabilă sau ar fi „o capitulare”.

Zelenski a precizat însă că acordul Ucrainei pentru această „formulă Steinmeier” face posibil un summit cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, cancelara Germaniei, Angela Merkel, și președintele francez, Emmanuel Macron, care ar putea pune, în fine, capăt luptelor. Data acestui summit ar putea fi anunțată în scurt timp, a mai declarat Zelenski.

De ce sprijină Rusia „formula Steinmeier”? Pentru că include următoarea secvență: alegeri locale în Donbas, urmate de negocieri privind un anumit statul de autonomie, sunt de părere analiștii. Până acum, președintele rus Vladimir Putin a refuzat să se întâlnească cu Zelenski, pe motiv că Ucraina nu a acceptat organizarea de alegeri în regiunile estice. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dimitri Peskov, a salutat anunțul președintelui ucrainean fără a comenta faptul că Zelenski ceruse retragerea trupelor rusești sau revenirea graniței estice sub controlul Kievului.

Reacția publicului, în Ucraina, a fost amestecată: marea majoritate este obosită de războiul din estul țării, iar popularitatea noului președinte se bazează și pe faptul că a promis să pună capăt luptelor. Mai mult, două treimi nu știu ce înseamnă „formula Steinmeier”. Ceea ce însă nu însemnă că o vor sprijini, în momentul în care o vor înțelege.

***

Discuțiile de la Kiev au trezit ecouri și la Chişinău, mai ales că săptămâna aceasta are loc prima, după aproape un an și jumătate, reuniune oficială în formatul 5+2. La Bratislava, capitala Slovaciei care deține anul acesta președinția în exercițiu al OSCE, se întâlnesc marți, miercuri și joi reprezentanții Chişinăului și Tiraspolului, ai mediatorilor – Rusia, Ucraina și OSCE, și ai observatorilor – Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană. Opoziția a cerut Guvernului să dea publicității noi documente privind conflictul transnistrean care, după cum afirmă liderul Partidului Democrat Pavel Filip, ar fi pregătite pentru a fi semnate la Bratislava. Alla Ceapai vine cu detalii despre discuțiile care au avut loc în pregătirea reuniunii de la Bratislava.


La Bratislava, Republica Moldova nu va semna niciun document sau angajament care să contravină intereselor naționale ale ţării, a declarat cu fermitate prim-ministrul Maia Sandu, miercuri, după şedinţa executivului. „Sunt total împotriva federalizării R. Moldova”, a mai spus Sandu, iar federalizarea nu se poate întâmpla fără voința majorității din Parlament, care astăzi nu există, a mai precizat premierul.

„Dar chiar dacă la un moment ne-am pomeni cu o majoritate în Parlament, spune Maia Sandu, federalizarea nu se poate întâmpla pentru că cetăţenii R. Moldova, marea lor majoritate, sunt împotrivă. Soluţia politică se poate întâmpla doar cu respectarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Nu există la moment condiţii interne şi externe pentru o soluţie politică imediată”.

Runda de negocieri în formatul 5+2 va fi mai curând o încercare de tatonare a terenului, decât o platformă pentru eventuale înţelegeri...


Maia Sandu a intervenit cu aceste precizări după ce opoziţia democrată a cerut Guvernului să facă publice documentele pregătite pentru reuniunea în formatul 5+2 ce urmează a fi convocată la Bratislava. Fostul premier democrat Pavel Filip a afirmat că ar fi vorba despre documente prin care se va „introduce un sistem de garanții în dezavantajul Republicii Moldova și prin care se încearcă a crea două entități de drept distincte într-un stat reunificat, precum și stimularea creării unui sistem juridic paralel supranațional”.

Preşedintele Igor Dodon a sugerat miercuri seară la o emisiune televizată că în acest moment nu s-ar pune problema soluționării politice a conflictului transnistrean, pentru că asta „va arunca în aer coaliţia de guvernare”. Cel puţin în acest an discuţii despre eventuale soluţii politice sunt imposibile, a spus şeful statului.

„Dacă actuala coaliție se va menține până la jumătatea anului viitor, atunci sper că aceasta chestiune va putea fi deja discutată mai întâi pe interior, iar apoi la nivel extern. Dacă nu, atunci firește va fi mai complicat pentru că anume în acest format noi am putea convinge partenerii externi să ne mișcăm mai departe. Pentru aceasta trebuie să menținem această coaliție”, a declarat Igor Dodon.

Analistul politic Ion Tăbârţă de la Institutul „Viitorul” este de părere că runda de negocieri în formatul 5+2 va fi mai curând o încercare de tatonare a terenului, decât o platformă pentru eventuale înţelegeri.

„Probabil se va tatona terenul pe o eventuală identificare a unei soluţii privind statutul politic al regiunii transnistrene în Republica Moldova. Va fi numai la nivel de iniţiere a discuţiilor, fără decizii. Va fi la etapa post-factum acelor decizii protocolare pentru cetăţenii simpli. Acum se vor identifica anumite direcţii pentru soluţionarea politică a conflictului transnistrean sau pentru identificarea acestui statut al regiunii transnistrene. Terenul a fost deja pregătit.

Federaţia Rusă de ceva timp acţionează aici, în R. Moldova. Vedem cum președintele Dodon a schimbat accentele de la neutralitate permanentă la cea militară. Totodată, se vorbeşte despre accentele multietnice. Nu este exclus ca acel concept de naţiune civică, care a început să fie promovat de o parte a societăţii civile în ultimii ani, să fie luat drept bază de început de discuţii pentru identificarea soluţiei politice pentru diferendul transnistrean.”

Ce impact pentru Moldova ar putea avea acordul preliminar pe care l-a dat Ucraina pentru ținerea de alegeri locale în regiunile estice, dominate de separatiști, care ar putea primi apoi statut de autoguvernare? Ion Tăbârţă crede că regiunea transnistreană va fi obiectul discuțiilor purtate de marile puteri ca ulterior să se identifice soluţii și pentru Ucraina, care se confruntă cu o situaţie oarecum similară, în realitate fiind mult mai complexă din cauza anexării peninsulei Crimeea de către Rusia. Tăbârţă consideră că recentele evoluții din Ucraina urmăresc mai curând încercarea de a debloca negocierile, decât identificarea unor soluții perfect aplicabile.

***

Comitetul Helsinki pentru drepturile omului din Norvegia a elaborat recent un raport în care analizează provocările legate de drepturile omului în zonele gri ale Europei – Transnistria, Osetia de Sud, Abhazia, Nagorno-Karabah și Crimeea. Caracterul nerecunoscut al acestor teritorii deschide cale către abuzuri semnificative în domeniul drepturilor omului, se spune în studiul de 80 de pagini.

Raportul „Teritorii disputate, drepturi disputate”
Raportul „Teritorii disputate, drepturi disputate”

Printre concluziile studiului este faptul că actorii internaționali trebuie să facă mai mult pentru a susține activitatea organizațiilor neguvernamentale locale, a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului, dar în același timp să încurajeze autoritățile de facto să nu închidă spațiul public și să nu limiteze activitatea ONG-urilor.

Al doilea lucru care se poate face este ușurarea accesului oamenilor din aceste regiuni la justiția Curții Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care aceștia nu au cum să-și obțină dreptatea acasă la ei, dar și sancționarea statelor participante în conflict care sunt de facto „patroni” sau ocupanți ai regiunilor nerecunoscute. „Comunitatea internațională trebuie să se asigure că acest subiect are un loc important în dialogul cu autoritățile de facto din teritoriile nerecunoscute”, se mai spune în recomandările raportului Comitetului Helsinki norvegian.

Capitolul despre drepturile omului în regiunea transnistreană a fost scris de directoarea Ziarului de Gardă, Alina Radu, pe care am întrebat-o care sunt principalele aspecte la care atrage atenția raportul.

Alina Radu: „Cel mai important este că e vorba despre niște conflicte regionale foarte vechi, conflicte de zeci de ani și în timp ce autoritățile statelor, susținute de instituțiile internaționale, încearcă să rezolve problema la nivel oficial, în spatele acestor decizii care trenează sunt oameni simpli. Deja avem generații de oameni care și-au trăit traiul într-un mod separat, într-o criză de informații, într-o criză de dezvoltare, într-o criză de comunicare. Și avem niște generații de oameni care, poate, înțeleg diferit lucrurile, care înțeleg diferit perspectivele, care la un moment dat pot deveni, să zicem așa, inamici unii cu alții, pentru că lucrurile nu sunt înțelese, atunci când există și o criză de comunicare.”

Alina Radu în studioul Europei Libere
Alina Radu în studioul Europei Libere

Europa Liberă: Se menționează des faptul că există probleme cu drepturile omului în aceste regiuni și că oamenii de acolo practic nu au la cine să apeleze. Care sunt principalele drepturi care sunt afectate în aceste zone și care afectează prezentul și viitorul oamenilor?

Alina Radu: „Este vorba de cele mai elementare drepturi – cum ar fi dreptul la educație, dreptul la cetățenie, dreptul la liberă circulație… Ce perspective de studii are un copil de acolo care a făcut, să zicem, școala moldovenească în limba moldovenească [cu grafie chirilică – n.red.] și atunci el nu cunoaște limba română sau limbile europene care să facă o universitate, o facultate în zona europeană? El poate să meargă doar în Rusia, având însă și acolo acces limitat la educație, în funcție de suportul financiar de care dispune.

Totodată, libera circulație – unde poate merge o persoană cu pașaport transnistrean? Nicăieri. Și atunci oamenii își rezolvă singuri, cumva, aceste probleme și unii dintre ei au câte 4-5 pașapoarte, adică 4-5 cetățenii. Cât de corect este asta? Cât de legal este asta? Pe ce cale obțin aceste pașapoarte? Deci, sunt niște lucruri care trebuie discutate.

„Nu poți să ieși în piața centrală din Tiraspol și să spui că nu ești de acord cu autoritățile, pentru că riști…

E îmbucurător faptul că tot mai mulți cetățeni care consideră că le sunt încălcate drepturile în această regiune ajung să beneficieze de justiție în instanțele europene, pentru că nu pot beneficia de justiție echitabilă în această regiune. Nici Republica Moldova nu-i poate ajuta foarte mult să beneficieze de justiție, căci nu are instrumente de acțiune în această regiune. Pe când CEDO ia tot mai multe și mai multe decizii în favoarea cetățenilor cărora li s-au încălcat drepturile fie la studii, fie la securitate, fie la circulație etc. Deci, apar niște instrumente. Dar, iarăși, nu fiecare cetățean cu probleme poate ajunge fie la CEDO, fie la autoritățile Republicii Moldova ca să solicite ajutor.”

Europa Liberă: CEDO, este, într-adevăr, o ultimă instanță, dar de regulă durează foarte mult până când plângerea ajunge să fie examinată. Are comunitatea internațională alte pârghii pentru a influența situația în domeniul drepturilor omului în aceste regiuni? De exemplu, aceste rapoarte pe care le faceți, sau vizitele expertului ONU pentru drepturile omului Thomas Hammarberg în regiunea transnistreană – ce impact au aceste acțiuni?

Alina Radu: „Alte pârghii sunt sprijinul acordat de autoritățile europene unor organizații neguvernamentale de acolo, unor jurnaliști de acolo, unor jurnaliști sau ONG-uri de la Chişinău ca să comunice mai mult cu cetățenii despre situația de acolo. Pentru că un om care își cunoaște drepturile poate deja face un pas înainte ca să și le apere. Și cu cât mai mulți oameni își vor cunoaște drepturile și vor cunoaște unde se pot adresa, cu atât mai mult asta va însemna un pas înainte pentru toată regiunea.

Există organizații care oferă consultanță nu pe drepturi politice – cu libertatea de expresie e mai complicat acolo, nu poți să ieși în piața centrală din Tiraspol și să spui că nu ești de acord cu autoritățile, pentru că riști. Dar văd tot mai multe acțiuni pe problema combaterii violenței asupra femeilor de exemplu, vedem tot mai multe acțiuni de protejare a drepturilor copiilor. Deci, informarea este o cale foarte importantă de a susține cetățenii de acolo.”

„Când omul își face al doilea, al treilea, al patrulea sau al cincilea pașaport – ce simte acel om? Probabil, simte o mare neîncredere…

Europa Liberă: În capitolul pe care l-ați elaborat Dvs. referitor la regiunea transnistreană ați remarcat un aspect foarte interesant, în legătură apropo cu dreptul la libera circulație, că unii locuitori ai regiunii transnistrene au inclusiv câte cinci pașapoarte. În percepția Dvs., faptul că oamenii din regiune au început să circule în străinătate și să aibă acces la altfel de informații ajută cumva schimbarea mentalităților?

Alina Radu: „Este un salt enorm, eu consider. Pentru că omul care deține un singur pașaport crede în entitatea și în statalitatea formațiunii teritoriale al cărei pașaport el o deține. Când omul își face al doilea, al treilea, al patrulea sau al cincilea pașaport – ce simte acest om? Probabil că simte o mare neîncredere în orice și se transformă într-un simplu purtător de acte, doar ca să beneficieze de la acest stat puțin, de la celălalt stat puțin… Și primii care trebuie să-și pună întrebări cu privire la impactul acestui fenomen sunt cei care conduc această regiune.

Atunci când Republica Moldova a obținut niște succese și a obținut acest regim liberalizat de vize a fost, cred eu, un pas corect să li se ofere cetățenilor din regiunea transnistreană dreptul de a primi pașaport al Republicii Moldova, și din câte țin minte li se oferea și gratuit. Aici aș vrea să existe un act de echitate și să se ofere și cetățenilor de aici documentare gratuită. Dar e bine să se ofere tuturor cetățenilor sentimentul liberei circulații pentru că avem deja peste un milion de cetățeni ai Republicii Moldova circulând în străinătate, în statele europene. Și chiar dacă foarte mulți au plecat și suferim de plecarea creierilor, beneficiile oricum sunt majore – vin remitențe, vin proiecte de dezvoltare, vin informații despre cum trebuie să fie un stat și vin oameni în vizită și povestesc istorii de bine.

Deci, e spre bine, pentru că exact așa și cetățenii din regiunea transnistreană revin acasă nu doar cu bani, ci revin acasă și cu sentimentul că există regiuni pe glob unde lucrurile funcționează, unde democrația este la ea acasă și de acolo putem învăță să facem ca oriunde să fie mai bine.”

Europa Liberă: Acest subiect al drepturilor omului în regiunea transnistreană este abordat practic doar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de câteva ONG-uri de la Chişinău care îl aduc periodic în discuție. La nivelul autorităților am văzut mai puține semnale în acest sens. E loc pentru acest subiect în procesul oficial de negocieri, sau este prea sensibil pentru a putea fi abordat ca treaptă spre o soluție politică?

Alina Radu: „Subiectul acesta a fost închis în mod artificial pentru că timp de zeci de ani între cele două părți de pe ambele maluri ale Nistrului au existat businessuri – la nivel oficial, dar netransparente. Și atunci când autoritățile se ocupă de afaceri cu gaze, cu energie electrică, cu exporturi de diferite materiale, de metale, de carne, de tot ce s-a putut vinde prin această zonă opacă, atunci drepturile omului au fost lăsate la o parte, ignorate și marginalizate.

„Nu poți să mergi acolo cu căruța cu democrație să o răstorni în mijlocul orașului Tiraspol…

Acum, este foarte complicat să începi acest dialog pentru că la masa de dialog toți participanții trebuie să fie receptivi la chestiunea drepturilor omului. Cât de receptivi sunt ei? Eu nu sunt sigură că pe ei îi interesează drepturile tuturor cetățenilor din zonă, mă tem că încă există un interes sporit pentru afacerile de grup, pentru menținerea opacității acestei regiuni. și atunci când vrei ca zona să fie opacă ca să poți face business de grup, poți să obții asta doar când cetățenii sunt speriați, sunt dezinformați, nedocumentați și nu înțeleg bine ce înseamnă dezvoltare și democrație.”

Europa Liberă: Și atunci, cum vedeți perspectiva și viitorul acestor procese? Vorbeați de niște generații care s-au schimbat între timp, care nu prea comunică între ele, despre aceste interese la nivel politic care domină în regiune. Și atunci drepturile omului rămân ca un subiect-victimă în situația aceasta.

Alina Radu: „Nu poți să mergi acolo cu căruța cu democrație să o răstorni acolo în mijlocul orașului Tiraspol și să spui: „Poftim, serviți, și schimbați-vă azi!”. Dacă la Chişinău ar exista căruța de democrație, dacă la Chişinău ar exista respect pentru drepturile tuturor, dezvoltare, drumuri cu adevărat bune, învățământ cu adevărat bun, respectarea drepturilor în justiție, combaterea vizibilă a corupției – oamenii nu sunt proști: ei ar veni să învețe, ei ar veni să înțeleagă, să transfere unele bune practici. Deci, dacă aici s-ar rezolva problemele fundamentale, am deveni o școală și un exemplu bun.

Pentru că de asta merg conaționalii noștri în Franța, în Italia, în Canada, în Statele Unite, în Marea Britanie – acolo e mai bine și ei merg să muncească, să învețe, să trăiască și să se bucure de niște valori. Haideți să facem Italia, Franța și Canada, toate împreună, în Republica Moldova și atunci cu siguranță de vor alipi și alți oameni, inclusiv cei care s-au separat.”

Aici e Radio Europa Liberă

XS
SM
MD
LG