La sfârșitul săptămânii trecute, parlamentul a votat în prima lectură un amendament la Codul funciar prin care proprietarilor de terenuri cu destinație agricolă să li se permită să construiască agropensiuni fără a schimba însă destinaţia loturilor pe care le deţin. Ministrul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Vasile Bâtcă, a îndemnat astăzi fermierii să investească în unitățile de turism din mediul rural. Europa Liberă a căutat să afle câtă dezvoltare regională poate genera această activitate şi ce riscuri implică.
La sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut, în jurul Chişinăului pe locul viilor şi livezilor orășenilor li s-a permis să-şi ridice căsuţe de vacanță, în cadrul unor asociații numite întovărășiri pomicole. Cu timpul aceste zone de vile au devenit adevărate localități, dar statutul proprietarilor aşa şi nu a fost clar reglementat. Aceștia nu plătesc impozite ca ceilalți proprietari de imobile, dar nici nu pot dezvolta infrastructura necesară. Abia în ultimii ani se caută soluţii juridice în legislativ.
Nu există riscul ca pretinsele pensiuni agroturistice să repete același scenariu? Ministrul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Vasile Bâtcă, a ţinut să precizeze că sunt prevăzute măsuri menite să preîntâmpine exercitarea acestui drept în scopuri speculative. Iar un prim filtru ar fi că li se permite înființarea unităţilor de cazare turistice agricultorilor cu o experinţă în domeniu de cel puţin cinci ani.
Ministru Vasile Bâtcă, în schimb, a enumerat beneficiile aceste inițiative: „Modificările propuse se încadrează perfect în politica de dezvoltare regională şi rurală. Vrem să promovăm diversificarea activităților economice; vor fi create noi locuri de muncă; vor fi oferite noi oportunitățile a condițiilor de trai pentru cetățeni; vor spori veniturile în mediul rural şi va creşte capacitatea de afaceri în regiuni.”
Mai mulţi experţi nu împărtășesc însă din optimismul ministrului. După părerea economistului Mihai Roşcovan, fost ministru adjunct al economiei şi reformei, ideea agropensiunilor în mijlocul câmpului nu este aplicabilă atâta timp cât în multe localităţi lipseşte infrastructura de bază: drumuri de acces, reţea de apă şi canalizare.
„Ceea ce se propune acum nu este un pas foarte necesar şi foarte important. Mai multă atenţie într-adevăr trebuie să se atragă dezvoltării infrastructurii. În plus, mai sunt încă o sumedenie de probleme cu întovărășirile pomicole care practic sunt deja localităţi, [iar locuitorii lor] nu plătesc impozite la autorităţile locale”.
Indiferent de rezultatul iniţiativei, Mihai Roşcovan este de părere că turismul rural are de câştigat, măcar şi prin faptul că i se va face mai multă reclamă.
Expertul de la Institutul „Viitorul” Viorel Chivriga crede şi el că ar fi vorba despre o soluţie temporară. Din punctul lui de vedere, multe terenuri arabile, circa 40%, ar fi erodate, astfel ar putea fi reabilitate, dar cu condiţia să existe reglementări stricte.
„O parte din agricultori, care au nişte rezultate modeste din an în an, ar putea pur şi simplu să reprofileze activitățile pe care le desfășoară. Cred că dezvoltarea agriculturii trebuie privită într-o formă mai complexă. E nevoie de o schimbare de optică în ceea ce priveşte dezvoltarea agriculturii care trebuie privită tot în complex cu dezvoltarea rurală”.
Demersul autorităților de a da un nou imbold de dezvoltare satelor şi agriculturii este întâmpinat cu reticență în contextul în care se vorbeşte despre un al doilea val de migraţie din mediul rural, unde există o lipsă acută de locuri de muncă, activităţi economice ineficiente, servicii publice inexistente sau de o calitate proastă. Din această cauză, criticii guvernării cer decizii complexe care ar aduce progresul şi la sate.
