Înainte de începerea noului an de studiu, Europa Liberă a analizat taxele din universitățile și colegiile publice: cât de tare s-au schimbat, cât de împovărătoare sunt pentru studenți și cât de tare ajută bugetul acestor instituții.
Fiecare al doilea absolvent de liceu ar putea să obțină în acest an o bursă de studii, întrucât autoritățile au decis să finanțeze 4906 locuri la 167 de specialități. Numărul de burse a scăzut în ultimii ani pentru că s-a înjumătățit și contingentul de potențiali studenți. În consecință, se mărește și presiunea costurilor de instruire a unui tânăr, spune rectorul Universității Tehnice, Viorel Bostan. În condițiile unui declin demografic, nu mai aduce beneficii financiare nici posibilitatea managerilor universitari de a stabili un număr nelimitat de locuri cu taxă. De altfel, explică Viorel Bostan sumele obținute pe această cale nu sunt utilizate separat, ci intră în buget cu celelalte resurse, bani din care se acoperă nevoile instituției.
El notează că actualmente universitățile stabilesc mai degrabă arbitrar mărimea taxelor, în lipsa unei formule reglementate. În opinia lui însă, trebuie să conteze domeniul de instruire și numărul de elevi care pot asigura sustenabilitatea financiară a studiilor:
„Noi am făcut un calcul așa estimativ la nivelul finanțării care îl avem grupa ar trebui să fie între 22-25 de oameni. Din păcate, nu avem la multe specialități atâtea persoane. De exemplu, avem specialități cu 10-13 oameni în an și în acest caz se ajunge la creșterea unor anumite costuri. Deci ele pot fi optimizate, micșorate dacă se creează specialități mai largi. Depinde costul instruirii și de domeniul respectiv. Domeniul ingineriei e mai scump decât domeniul științelor umaniste, cum ar fi dreptul, jurnalismul, sociologie, psihologie sau științe economice.”
Rectorul UTM notează că taxele mari mai sunt justificate și de numărul de locuri cu finanțare bugetară. Dacă, să zicem, se alocă mai puține burse la Facultatea de stomatologie, medicină și farmacie, în cadrul căreia instruirea este costisitoare, doritorilor de a îmbrățișa respectivele meserii li se solicită taxa rezultată din aceste condiții, de aici provine suma de circa 30 de mii de lei pentru un an de studiu.
La UTM, cea mai mare taxă este la arhitectură – 11 mii de lei, cu o mie mai puțin fiind taxa maximă la drept, la USM...
Trebuie sa recunosc, după ce am studiat condițiile de plată la diverse facultăți, nu mi-am putut da seama care este logica taxării. Bunăoară, 7 mii de lei vor plăti cei care nu au avut şi nu vor avea norocul să prindă un loc bugetar la specialități precum administrație publică, relații internaționale sau limbi străine din cadrul Universității de Stat din Moldova. Exact aceeași sumă vor scoate din buzunar doritorii de a prinde un loc la inginerie mecanică, tehnologia construcțiilor de mașini și a sistemelor de producție.
La UTM, cea mai mare taxă este percepută la arhitectură – 11 mii de lei, cu o mie mai puțin fiind taxa maximă de la USM, și anume la drept, una din cele mai solicitate specialități, spune prorectorul de aici Florentin Paladi:
„La forma de învățământ la zi e 10 mii și la frecvență redusă e 5 mii, în jumătate.”
Europa Liberă: Cei care au specialități inginerești motivează taxele prin faptul că au laboratoare, la drept, de exemplu, prin ce este motivată o asemenea taxă?
„Întrebați Consiliul de dezvoltare strategică instituțională. E clar de ce, fiindcă e o specialitate solicitată și evident că numărul candidaților este mai mare. Bine, dar nici suma aceasta nu acoperă cheltuielile de școlarizare.”
Statistica rezultatelor admiterii din ultimii ani arată că universitățile rămân mai degrabă cu locuri bugetare neocupate, în timp ce locurile contra plată sunt acoperite indiferent de mărimea taxelor. Explicația este cât se poate de simplă: nevoia unor anume specialiști în pedagogie, științe exacte sau agricultură cedează în fața prestigiului constant al unor specialități precum dreptul, contabilitatea sau finanțe şi bănci.
Pentru a pregăti un profesor în geografie trebuie să ai globul, harta, arătătorul și manualul, atât. Pentru a pregăti un tehnician trebuie să ai cel puțin automobil sau motor, benzină, motorină, ulei, filtru, acumulator și alte componente...
Dacă în cazul universităților, autonomia financiară de care dispun le permite administrațiilor să folosească banii din taxe pentru anumite capitole de cheltuieli, în cazul colegiilor, devenite recent centre de excelență, resursele financiare adunate pe această cale sunt direcționate în bugetul de stat, ca ulterior anumite cote să ajungă înapoi în instituție, spune Boris Rusu, directorul Centrului de Excelență în Transporturi. La această instituție, cea mai mare taxă este de 8500 de lei și a fost stabilită prin hotărâre de guvern. Managerul spune că poate explica ce nevoi acoperă aceasta, doar că în realitate se mizează mai degrabă pe fonduri externe:
„Pentru a pregăti un profesor în geografie trebuie să ai globul, harta, arătătorul și manualul, atât, și e suficient pentru a-l pregăti în domeniu. Pentru a pregăti un tehnician trebuie să ai cel puțin automobil sau motor, benzină, motorină, ulei, filtru, acumulator și alte componente, pentru că altfel nu lucrează, și să nu fie învechite. Nu deținem în ziua de azi un electromobil, dar costul lui e la 30 de mii de euro. Noi avem alocații pentru dotări, dar asta sunt din fondurile internaționale, s-au alocat un milion de lei pentru procurarea utilajelor, dar astea sunt fonduri europene.”
În limitele a 7-8 mii de lei sunt taxele anuale și în cadrul altor colegii, cum ar fi cel financiar–bancar sau de construcții. Mulți din tineri contează că după absolvire vor găsi un loc de muncă și vor reuși între timp să facă studii universitare fără frecvență. Faptul că pot achita taxa în rate îi motivează și mai mult, spun managerii, de aceea majoritatea locurilor disponibile au fost acoperite.
