Ideea că era vorba de lupta cu iranienii sau cu aliații lor a fost pe larg contestată, dar un element al discuției se bazează pe realitate: din decembrie 2025, armata israeliană are în dotare o armă laser, numită Iron Beam (Raza de Fier), concepută pentru a contracara „diverse amenințări aeriene”.
În Ucraina, unde barajele aproape zilnice ale Rusiei cu drone kamikaze ieftine, proiectate de Iran, au răsturnat strategiile de apărare aeriană, sunt în curs de dezvoltare mai multe arme laser care, potrivit producătorilor, ar putea „rezolva” costurile tot mai nesustenabile ale rachetelor defensive utilizate pentru a contracara dronele sinucigașe ieftine.
„Calculul costurilor [apărării aeriene] este acum extrem de dur”, a declarat pentru Radio Europa Liberă/ Radio Libertatea (RFE/RL) Jared Keller, un expert în arme laser din SUA, care publică un buletin informativ despre această tehnologie în fază incipientă. „Nu poți folosi o rachetă de un milion de dolari împotriva unei drone de 500 de dolari. Pur și simplu nu are niciun sens rațional.”
De la prima doborâre a unei drone cu laser de către SUA în 1973, au fost făcute multiple încercări de a dezvolta arme laser, dar tehnologia a rămas experimentală - până de curând.
Keller spune că actuala tendință de dezvoltare a armelor cu laser este determinată în mare măsură de evoluțiile în domeniul tehnologiei dronelor cu cost redus, cum ar fi „bombele zburătoare” Shahed, utilizate de Rusia împotriva Ucrainei. „Acum există un stimulent pentru contramăsuri mai ieftine, ceea ce face laserele din ce în ce mai atractive”, a spus el.
Așadar, armele laser care costă doar câțiva dolari sunt soluția împotriva dronelor kamikaze? Da sau nu, depinde cui îi pui această întrebare.
Andreas Schwer, directorul general al Electro Optical Systems, o firmă australiană care a câștigat recent un contract de 85 de milioane de dolari pentru arme laser pentru Olanda, a declarat pentru RFE/RL că armele laser ar putea apăra orașele din Ucraina care sunt ținta „roiurilor” de drone.
„Armele laser de mare energie sunt deosebit de potrivite pentru a face față [atacurilor cu drone kamikaze], deoarece pot ataca țintele foarte rapid și în mod repetat. Muniția pentru un laser este energia electrică, nu rachetele sau muniția de război” Acest lucru elimină cerința logistică de reîncărcare, spune Schwer, și permite sistemului să rămână activ în mod continuu.
Numeroase limitări
Alți observatori, mai puțin implicați în producția militară, subliniază numeroasele limitări ale armelor laser actuale, care fac probabil ca acestea să devină doar unul dintre numeroșii factori din cadrul viitoarelor rețele de apărare aeriană.
Keller indică „timpul de staționare” ca fiind o constrângere principală a armelor cu laser. Armele cu laser de mare putere funcționează prin arderea țintelor, cum ar fi structura unei drone sau învelișul unei rachete, pentru a provoca o defecțiune aerodinamică sau a sistemelor sau o explozie. Dar acest lucru necesită timp și o precizie extremă.
La fel cum o lupă care concentrează lumina soarelui are nevoie de câteva secunde pentru a arde hârtia, și razele laser de mare energie necesită timp de expunere, care poate varia în funcție de materialul țintei aeriene, mișcările acesteia și distanța la care se află.
„Spre deosebire de un lansator de rachete care poate trage mai multe rachete interceptoare simultan, un laser trebuie să fixeze o țintă și să direcționeze fasciculul asupra acesteia în același loc”, a declarat Keller pentru RFE/RL, „și abia apoi poți trece la o nouă țintă”.
Puterea distructivă a laserelor poate fi redusă drastic de ploaie, ceață sau praf din atmosferă. Un studiu din 2014 a constatat că, în condiții de ploaie moderată, un laser avea nevoie de aproximativ 30 de secunde pentru a avaria o țintă situată la 1 kilometru distanță de armă. Într-o zi senină, sunt necesare doar trei secunde pentru a produce aceeași pagubă.
Producătorii se mândresc cu faptul că laserele nu produc pagube colaterale, spre deosebire de armele de apărare aeriană, care pot devia de la traiectorie cu rezultate fatale. Dar laserele prezintă și un risc nou pentru civili.
Pe 10 februarie, spațiul aerian din El Paso, Texas, a fost închis brusc după ce o patrulă de frontieră americană a tras cu o armă laser asupra unui obiect aerian care, ulterior, s-a dovedit a fi un balon de petrecere. Ca răspuns la utilizarea armei, autoritatea aviatică americană a interzis toate zborurile în zonă.
„Haosul” provocat de suspendarea zborurilor timp de aproximativ opt ore a servit ca un semnal de alarmă că laserele pot provoca daune aeronavelor chiar și la distanță mare de armă - sau de ținta vizată. Este puțin probabil ca agențiile de aviație civilă să accepte riscul producerii unui astfel de incident.
Jamey Jacob, profesor de inginerie aerospațială la Universitatea de Stat din Oklahoma, spune că apariția armelor cu laser pe câmpul de luptă modern va determina probabil o evoluție suplimentară în proiectarea dronelor de atac. Aceasta ar putea include scuturi rezistente la căldură sau drone care se rotesc pentru a evita ca un punct al fuselajului lor să fie țintit.
„În cele din urmă, totul este un joc de-a șoarecele și pisica”, a declarat el pentru RFE/RL. „Odată ce ai o apărare eficientă împotriva unei amenințări, care o neutralizează în mod eficient sau substanțial, apare o nouă variantă a amenințării. Aceasta este natura războiului modern.”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te