Deşi au fost audiate sute de persoane, de la simpli protestatari la lideri politici, concluzia s-a pierdut printre rânduri. De atunci, mulți își mai pun întrebarea când se va cunoaște adevărul despre acele evenimente. Despre 7 aprilie 2009 îşi aminteşte şi corespondentul din Chişinău al Televiziunii Publice din România, Doru Dendiu.
Europa Liberă: Discutăm despre 7 aprilie 2009 – o revoluţie cu mai multe necunoscute a rămas şi până astăzi?
Doru Dendiu: „Eu îmi ştiu adevărul meu despre 7 aprilie. Ceea ce a rămas de făcut este să acceptăm acest adevăr. Şi cred că încă nu suntem pregătiţi pentru aceasta. Şi îmi permit să fac aici o paralelă cu evenimentele din decembrie 1989 din România, aşa-numita revoluţie de acolo. Am avut nevoie de foarte mult timp şi în România, mai bine de 25 de ani, ca să acceptăm ce s-a întâmplat atunci, de fapt. Şi să înţelegem că nu a fost o revoluţie, ci o schimbare de regim planificată, foarte bine gândită şi foarte bine executată şi cu preţul foarte multor vieţi în România în ’89. Nu pot să spun „din fericire”, deşi cifra la Chişinău a fost mult mai mică a celor decedaţi, nu pot spune „din fericire”, pentru că totuşi au murit nişte oameni nevinovaţi şi la Chişinău. Au avut loc vărsări de sânge, pentru care încă nu a plătit nimeni.”
Am avut nevoie de foarte mult timp şi în România, mai bine de 25 de ani, ca să înţelegem că nu a fost o revoluţie, ci o schimbare de regim planificată, cu preţul foarte multor vieţi...
Europa Liberă: Da, pentru că majoritatea dintre cei care au ajuns pe banca acuzaţilor au şi fost achitaţi, cu excepţia poliţistului Perju.
Doru Dendiu: „Absolut. Aceasta cred că e marea problemă a dosarului „7 aprilie”. Perju singur nu putea să execute 7 aprilie. 7 aprilie a fost, oarecum, similar evenimentelor din decembrie 1989 din România, executat la nivelul unor structuri ale statului la vremea respectivă. Eu am urmărit evenimentele din postura de corespondent al televiziunii române, am fost în piaţă zi de zi, până cu foarte puţin timp înainte să aibă loc intervenţia ceea nocturnă.”
Europa Liberă: Dar au avut loc totuşi două proteste sau unul singur?
Doru Dendiu: „Protestul iniţial, aparent, a fost deturnat. În opinia mea, a fost parte a aceluiaşi scenariu. Nu cred că au fost două proteste. Cred că de la bun început s-a mers pe o linie, pe un fir al organizatorilor şi acest fir a fost respectat.”
Europa Liberă: Dar protestatarii puteau să fie pe 6 aprilie unii protestatari, iar pe 7 aprilie alţii?
Doru Dendiu: „De ce nu? Cineva a dat scânteia şi ceilalţi s-au ars în foc.”
Europa Liberă: Pe clădirea instituţiei prezidenţiale s-a arborat tricolorul şi au şi fost făcute declaraţii. Unele chiar foarte dure, că ar fi fost amestecul României în acea revoluţie din 2009, ca ulterior să se spulbere acele zvonuri precum că implicarea României ar fi avut loc.
Doru Dendiu: „Eu am convingerea că arborarea tricolorului a fost parte din scenariu. Puştii aceia care l-au arborat au făcut parte din joc, ca să mă exprim aşa. Ei trebuiau să facă acest lucru. Am citit câteva interviuri date la mult timp totuşi după aceea de unul dintre ei, sunt absolut neconvingătoare, este în mod clar că ei au avut, să spunem, o misiune atunci. Despre implicarea României spun că am fost şi eu vizat la un moment dat, la o anumită perioadă, nu chiar lungă după evenimente, într-o publicaţie de aici, al cărei nume nu pot să-l rostesc acum, cred că nici nu se cade, a fost publicat un aşa-zisul raport al SIS-ului, în care eu, Doru Dendiu, corespondent al TVR, eram indicat ca principal organizator al evenimentelor. Este o tâmpenie pe care nu merită să o comentez. Ceea ce pot să vă spun, ca să înţelegeţi cât de rău intenţionaţi au fost cei care au făcut lucrarea aceasta, la un moment dat era inserat acolo un pasaj că am coordonat-o împreună cu domnul Arhire, făcându-se trimitere la deputatul Anatol Arhire, ca urmare, se spune acolo, a interceptării de către SIS a unor convorbiri telefonice. Pe când, în perioada aceea eu am ţinut destul de strâns legătura atât cu redacţia mea din Bucureşti, cât şi cu redacţia TVR de la Iaşi, unde lucra, într-adevăr, un domn Arhire, dar care era Arhire, şeful studioului TVR Iaşi, nicidecum Anatol Arhire de aici, cu care nici măcar nu am discutat în perioada respectivă.”
Europa Liberă: Cum şi-au făcut datoria ziariştii de atunci şi până astăzi, vorbind, mai ales, în preajma zilei de 7 aprilie despre acele evenimente de atunci?
Aş vrea să nu uităm niciodată că domnul Jizdan pe 7 aprilie a avut misiunea de a aduna elemente revoluţionare de prin Piaţa Marii Adunări Naţionale...
Doru Dendiu: „Dacă nu s-ar fi discutat, şi mulţumesc Europei Libere şi ţie personal, că păstrezi acest subiect pe agenda publică, dacă jurnaliştii nu ar fi scris în permanenţă despre 7 aprilie şi nu numai la 7 aprilie, nici măcar Perju nu ar fi fost condamnat. Achitările, care s-au dat în dosarul „7 aprilie”, la un moment dat vor avea un efect de bumerang, ele se vor întoarce împotriva celor care le-au instrumentat. Aş vrea aici să mai punctez un lucru. Am tot respectul faţă de profesionalismul în anumite componente ale actualului ministru de Interne, domnul Jizdan, dar aş vrea să nu uităm niciodată că domnul Jizdan pe 7 aprilie a avut misiunea de a aduna elemente revoluţionare de prin Piaţa Marii Adunări Naţionale. Din punctul meu de vedere, a fost parte a acestui scenariu. Faptul că un domn care a avut atunci o anumită activitate este acum în fruntea unei astfel de instituţii mie îmi spune foarte multe. Şi nu este singurul exemplu. Unul din procurorii cu un rol foarte important în judecarea manifestanţilor din 7 aprilie şi a incidentelor de atunci, domnul Popa, de asemenea, ocupă la ora aceasta o funcţie foarte mare în Procuratură. Probabil, şi dumnealui e un foarte bun profesionist. Problema mea este: spre ce este folosit profesionalismul unor funcţionari. În momentul în care asculţi de o comandă care în mod clar contravine anumitor norme de drept, nu mai vorbesc de morală, există o problemă. Profesionalismul şi moralitatea nu ar trebui distanţate. Din păcate, în cazul nostru trebuie să o facem. Probitatea morală a unor profesionişti este foarte puternic pusă sub semnul îndoielii, cel puţin, de către mine.”
Europa Liberă: Vorbim despre dosarul „7 aprilie” şi despre adevărul care trebuie să fie cunoscut după opt ani de zile. Au fost câteva documentare făcute, deosebite unul faţă de altul. Totuşi, opinia publică cum să se dezmeticească şi să pună pe cântar, astfel încât să tragă concluzii sănătoase?
Sunt, evident, încă persoane interesate să nu ştim exact cine a organizat şi, mai ales, pentru cine...
Doru Dendiu: „Îţi trebuie foarte mult discernământ. Recunosc că şi mie mi-a fost foarte greu să discern între minciună şi adevăr în acest dosar, cred că şi altor colegi. Trebuie să mai avem răbdare, pentru că accesul la sursa primară de informaţie, care este în seifurile ministerelor şi a serviciilor speciale, nouă ne este interzis. Nu numai că ne e foarte dificil să avem acces la sursa primară de informaţie, care ar fi rapoartele virgine, să le spun aşa, din acele zile ale serviciilor sau ale Ministerului de Interne, deci, nu numai că ni se interzice accesul, suntem manipulaţi, suntem dezinformaţi. Ni se spun lucruri care nu sunt reale şi suntem cumva forţaţi să le mediatizăm şi producem doar mizerie în spaţiul public, neadevăr în spaţiul public, fără să vrem, ca efect al unei dezinformări destul de bine gândite încă la ora actuală. Pentru că sunt, evident, încă persoane interesate să nu ştim exact cine a organizat şi, mai ales, pentru cine. În linii mari, cine a organizat, să spunem, ca structură, ca mecanism, ca instituţii, ca oameni ştim, dar încă nu vrem să acceptăm pentru cine, cine trebuia dat jos, cine trebuia pus în loc. Că aici problema e simplă, astfel de lucruri nu se întâmplă pentru că vrea poporul. Poporul poate să vrea multe, poporul nu ştie să facă astfel de lucruri. Aşadar, acolo a existat un om care trebuia dat jos şi un om care trebuia să îl înlocuiască, ceea ce s-a şi întâmplat.”
Europa Liberă: Şi a fost înlocuit domnul Voronin.
Doru Dendiu: „A fost înlocuit domnul Voronin. Şi vă las pe dumneavoastră să spuneţi cu cine. Sau să o spun eu?”
Europa Liberă: Da.
Doru Dendiu: „Domnul Voronin a fost înlocuit cu domnul Plahotniuc. Prima mutare, care a avut loc şi pe care eu regret că cine trebuia să o înţeleagă la Bucureşti, cel puţin, nu a înţeles-o, prima mutare a fost transferul lui Marian Lupu dintr-o tabără în alta. Eu am marea rugăminte la cei care au acces la reţeaua YouTube să caute filmuleţul din ziua respectivă, de după primele incidente, când Marian Lupu bătea cu pumnul în masă în faţa lui Chirtoacă, Ghimpu şi a celorlalţi care mai erau pe acolo. În foarte scurt timp domnul Marian Lupu a devenit partener cu oamenii în faţa cărora bătea cu pumnul în masă. Pentru mine acesta a fost primul indiciu. Punctez şi de ce cred eu că a fost dat jos domnul Voronin. Domnul Voronin a plătit pentru nesemnarea planului Kozak, în mod clar. Eu aici nu am niciun dubiu.”
Domnul Voronin a plătit pentru nesemnarea planului Kozak, în mod clar...
Europa Liberă: Adevăraţii eroi ai acelei revoluţii totuşi au fost tinerii, intenţia lor sinceră să facă schimbare, aşa se zice.
Doru Dendiu: „A existat, da. Întotdeauna astfel de scenarii se calează pe o dorinţă sinceră a populaţiei.”
Europa Liberă: A fost furată speranţa tinerilor?
Doru Dendiu: „Absolut. De aceasta vă spun că scenariile par trase la indigo. În revoluţia din 1989, vrem, nu vrem să o recunoaştem, România a fost ţintă, nu a fost beneficiară. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 7 aprilie, din perspectiva de ţintă atunci pe un scenariu similar România nu putea să fie implicată în 7 aprilie. Sunt absolut convins că nu a existat o implicare a României. Acolo au fost alte servicii, pe care cred că toată lumea înţelege despre ce discutăm şi despre care servicii. În 7 aprilie un eşalon a fost înlocuit cu un alt eşalon. Sigur că acei eroi, tineretul despre care noi spunem că au fost eroi, eu le pun nişte ghilimele numai din această perspectivă, de masă de manevră.”
Europa Liberă: Prin coridorul morţii tinerii au trecut.
Doru Dendiu: „Da, au trecut tinerii prin coridorul morţii, dar ei trebuiau să treacă pe acolo. Au fost folosiţi ca masă de manevră. Acest coridor al morţii era necesar, a fost parte a scenariului. Un astfel de scenariu fără un grad de
În revoluţia din 1989, România a fost ţintă, nu a fost beneficiară. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 7 aprilie...
violenţă nu ajunge la niciun rezultat. Îmi pare rău că nu ţin minte data exactă când protestatarii Platformei DA au luat cu asalt Parlamentul, mă rog, asalt într-un fel spus, s-au oprit la porţile Parlamentului, ei atunci ar fi avut capacitatea să intre în Parlament. Ar fi avut loc violenţe şi, probabil, am fi avut un alt fel de 7 aprilie sau ceva similar. Acolo a lipsit exact elementul acesta, probabil că cine trebuia să dea scânteia ori a întârziat, ori s-a răzgândit, ori ceva s-a întâmplat. Am fost şi acolo şi am văzut, parcă sunt scenarii trase la indigo, uneori treaba ia foc, alteori nu.”
Europa Liberă: Lecţia acestui 7 aprilie care e?
Doru Dendiu: „Putem să tragem învăţăminte din 7 aprilie, aşa cum am tras învăţăminte din 22 decembrie în România, aşa cum tragem învăţăminte din Maidanul Kievului şi chiar din protestele de la Moscova. Problema este că masa de manevră va exista tot timpul şi cine dispune de resurse pentru a
În lipsa unei democraţii reale şi a unui sistem judiciar eficient, astfel de evenimente se vor repeta...
utiliza o masă de manevră şi are un interes imediat, urgent, este capabil să repete astfel de scenarii ori de câte ori este nevoie. Masa de manevră nu mai este aceeaşi. Masa de manevră se schimbă, tinerii sunt tot timpul alţii, în fiecare an sunt alţi tineri. Deci, resurse pentru ei sunt. În lipsa unei democraţii reale şi a unui sistem judiciar eficient, astfel de evenimente se vor repeta. Pentru că cei care le aplică ştiu că nu vor suporta consecinţele. Ei au dat jos un sistem, au preluat alt sistem, au înlocuit nişte oameni sau au transferat nişte oameni, ca la fotbal, dintr-o echipă în alta şi joacă în continuare, sunt campionii.”
