Belarus și alegerile din România din toamna acestui an domină comentariile. Apare totuși pe G4Media și informația că Vlad Filat reintră în politică, după ce a fost eliberat condiționat anul trecut. El a redevenit președintele Partidului Liberal Democrat din Moldova, pe care l-a fondat, și a anunțat că partidul va participa la alegeri și va repune în discuție planul de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană.
Blogurile Adevărul găzduiesc două analize privind situația din Belarus. Și Iulian Chifu, și Cristian Unteanu se referă la efectul potențial nefast pe care ceea ce se întâmplă în țara lui Lukașenka l-ar putea avea asupra puterii lui Vladimir Putin în Rusia. Confruntat el însuși cu un soi de rebeliune în Habarovsk și cu proteste care s-au întins în Extremul Orient rus, Putin preferă să nu se implice prea tare în Belarus, eventual doar în salvarea lui Lukașenka personal, nu și a funcției sale.
Emilian Isăilă a ales același subiect pentru spotmedia.ro. El vede cel puțin trei evenimente care indică eșecul apropiat al lui Lukașenka: 1) intrarea în grevă a angajaților televiziunii naționale, care transmite imagini cu birouri goale, pe fond muzical, și, se știe, „pierderea controlului asupra principalului canal oficial de transmitere a informațiilor înseamnă începutul sfârșitului pentru orice dictator”; 2) felul cum a decurs prezența lui Lukașenka la sediul fabricii de autocamioane, unde salariații sunt în grevă : a fost huiduit, pe pancarte scria „pleacă”, semn că oamenilor nu le mai este teamă de arestări; 3) greva generală care a cuprins aproape toată țara.
Dan Tăpălagă observă în analiza publicată de G4Media că spectrul politic din România se apropie de o schimbare majoră: principalele partide politice, PSD și PNL, s-au decis să elimine din joc așa-numitele „partide-balama”, care de cel puțin 15 ani au influențat rezultatul alegerilor cățărându-se în parlament și în guvern pe seama unor alianțe în special cu PSD. E vorba de partidul condus de Dan Voiculescu, rebotezat, și de ALDE, condus de Călin Popescu Tăriceanu. PSD a refuzat să se mai alieze cu ei. Pe dinafară a rămas și PMP, condus de Traian Băsescu, refuzat de alianța pre-electorală PNL-USR PLUS. Nici UDMR nu mai e dorit ca partid-balama, deși, arată Tăpălagă, n-ar fi comod să nu intre în parlament lăsând un milion de etnici maghiari fără reprezentare acolo.
Într-o declarație referitoare la amânarea majorărilor salariale pentru profesori, premierul Ludovic Orban a folosit o exprimare riscantă: „într-o familie, când nu mai ai bani de mâncare, nu îi dai la cârciumă”. Victoria Stoiciu comentează în ziarul Libertatea. „Să compari bugetul unei țări cu cel al unei familii este la fel de greșit și la fel de periculos ca și analogia dintre educație și băutură”, scrie Stoiciu. Argumentele ei: „spre deosebire de o gospodărie individuală, statul nu e doar un utilizator, ci e un creator de monedă. O gospodărie individuală nu poate decât să se împrumute, nu poate da drumul la tiparnița de bani”. Apoi, Banca Națională a avertizat că riscul cel mare nu e deficitul bugetar, ci deflația, cum s-ar spune „pericolul nu e că vom cheltui banii la crâșmă, ci că așteptând ca prețul băuturii să scadă, s-ar putea să ținem banii la saltea până când va falimenta cârciumarul, iar odată cu el firma care îi furniza țuica și livada lui nea Ion care vindea prunele pentru țuică”. Pe scurt, în perioade de criză economică, statul trebuie să pompeze bani în economie.
