Riposta puternică a armatei israeliene a fost provocată de atacul terorist al organizației islamiste Hamas din 7 octombrie, în sudul Israelului, soldat într-o singură zi cu aproape 1.400 de morți și luarea a peste 220 de persoane ostateci.
De atunci, pe lângă bombardamente continue și raiduri terestre ale armatei, Israelul a impus și o blocadă totală asupra Fâșiei Gaza, lăsând peste două milioane de oameni aproape fără apă și electricitate, mâncare, medicamente, și carburanți.
În aceste condiții, se pune întrebarea: de ce țările arabe învecinate, Egiptul și Iordania, refuză categoric să primească refugiați palestinieni din Gaza?
Iordania, se reamintește într-o analiză AP, găzduiește deja peste un milion de refugiați palestinieni. Regele Abdullah al II-lea declara la începutul săptămânii: „Nici un refugiat în Iordania, nici un refugiat în Egipt.”
O zi mai târziu, președintele Egiptului, Abdel Fattah el-Sissi, explica în termeni fără echivoc refuzul autorităților de la Cairo prin faptul că Israelul nu ar duce „numai un război împotriva Hamas”, dar ar folosi ocazia pentru „a împinge și toată populația civilă din Gaza să se refugieze în Egipt”, cu riscul de a submina întregul proces de pace din Orientul Mijlociu.
Refuzul lor are rădăcini istorice și strategice.
O istorie a strămutărilor
Strămutările sunt un element central al istoriei palestiniene din secolul trecut. În războiul din 1948, izbucnit imediat după proclamarea statului Israel, aproximativ 700.000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce este acum Israel. Palestinienii numesc acest moment „catastrofa”, în arabă Nakba.
În așa-numitul Război de Șase Zile din 1967 din Orientul Mijlociu, când Israelul a cucerit inclusiv Cisiordania și Fâșia Gaza, încă 300.000 de palestinieni au fugit, mai ales în Iordania.
În acest moment, circa 6 milioane de refugiați palestinieni și descendenții lor trăiesc, majoritatea, în tabere și comunități din Cisiordania, Gaza, Liban, Siria și Iordania. Cu anii, mulți refugiați și-au refăcut viața, stabilindu-se în țările arabe din Golf sau în Occident.
În 1948, la sfârșitul Războiului de Independență, Israelul a refuzat să-i reprimească pe arabii fugiți. De atunci, refuză constant ca dreptul refugiaților de a se întoarce să fie parte din vreun acord de pace, argumentând că ar pune în pericol însăși existența statului Israel drept stat în care evreii au majoritatea.
Egiptul se teme acum că refugiații palestinieni din Gaza vor avea aceeași soartă: odată ajunși în Egipt, nu vor mai fi lăsați de Israel să se întoarcă la casele lor.
Nicio garanție
Temerile statelor arabe vecine, Egiptul și Iordania (vecină cu Cisiordania) sunt alimentate și de incertitudinile privind modul cum se va sfârși actualul război. Nu este clar dacă Israelul, care a pornit și o ofensivă terestră în nordul Fâșiei Gaza, își va retrage trupele sau intenționează să reocupe enclava.
Când i-a somat pe palestinieni să plece din nordul Fâșiei Gaza spre sud, armata israeliană spunea că aceștia se vor putea întoarce, odată ofensiva încheiată.
Egiptul nu este convins, președintele El-Sissi argumentând că războiul ar putea dura ani de zile, până ce Israelul va constata că a nimicit organizația Hamas. De aceea a propus ca palestinienii din Gaza să fie strămutați, temporar, în deșertul Negev, din vecinătatea enclavei, pe teritoriul israelian.
Potrivit Națiunilor Unite, Egiptul, care se confruntă cu o criză economică severă, găzduiește deja aproximativ 9 milioane de refugiați și imigranți.
Țările arabe și organizațiile palestiniene cred de asemenea că Israelul ar putea folosi acest război - pe care nu el l-a provocat, ci organizația Hamas - pentru a forța o schimbare demografică radicală: strămutarea masivă a palestinienilor din Gaza și eventual din Cisiordania, unde se înmulțesc oricum coloniile evreiești, ar anihila pretenția palestinienilor de a înființa un stat, alături de Israel, care să cuprindă Gaza, Cisiordania și estul Ierusalimului drept capitală.
Temerile țărilor arabe au fost alimentate și de radicalizarea treptată a guvernelor israeliene de dreapta, conduse de Benjamin Netanyahu, care au încurajat extinderea coloniilor evreiești în teritoriile ocupate – în pofida criticilor și protestelor internaționale. După atacul terorist al Hamas din 7 octombrie, tonul a devenit și mai bătăios, unii politicieni de dreapta și comentatori israelieni cerând armatei să distrugă total Gaza și să „o curețe” de palestinieni. Gaza ar trebui să aibă parte de un nou Nakba, a declarat parlamentarul Ariel Kallner, din partidul Likud al premierului Benjamin Netanyahu.
Teama de Hamas
Autoritățile de la Cairo se tem și de faptul că odată cu un exod masiv al populației din Gaza, în Egipt ar ajunge și mulți luptători Hamas sau alți militanți radicali palestinieni.
Ce este Hamas și ce scopuri urmărește?
- Hamas este un grup militant islamist palestinian, cu o ramură politică și o ramură armată.
- Nu recunoaște statul Israel și, conform propriilor declarații, vrea să-l distrugă.
- Uniunea Europeană, Statele Unite și unele state arabe clasifică Hamas drept organizație teroristă.
- Hamas a fost fondat la sfârșitul anilor 1980, în opoziție cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei a fostului președinte al Autorității Naționale Palestiniene, Yasser Arafat.
- Fâșia Gaza a ajuns sub controlul Hamas în 2007, după un scurt război civil cu Fatah, o facțiune palestiniană rivală care este coloana vertebrală a Autorității Palestiniene.
- De atunci, Hamas controlează Fâșia Gaza, în timp ce Autoritatea Palestiniană, dominată de partidul Fatah, guvernează teritoriile parțial autonome din Cisiordania.
- Hamas este o organizație umbrelă pentru diverse facțiuni militare, inclusiv Brigăzile Qassam, care au organizat numeroase atacuri și atentate sinucigașe împotriva Israelului în ultimii ani.
- Hamas are, de asemenea, un partid politic și organizații de ajutorare.
- Israelul și Organizația pentru Eliberarea Palestinei au inițiat procesul de pace de la Oslo în 1993, când s-au recunoscut reciproc. Hamas respinge acest acord istoric și continuă să organizeze atacuri teroriste pe teritoriul israelian.
(Sursă: DW, Reuters)
Acest lucru ar putea destabiliza Peninsula Sinai, care la est se învecinează cu Israelul și Fâșia Gaza. Ani de zile, armata egipteană a luptat în Sinai împotriva militanților islamici și la un moment dat a acuzat chiar organizația Hamas că îi susține.
Acesta a fost și un motiv pentru care Egiptul a sprijinit blocada Israelului asupra Fâșiei Gaza, impusă imediat după ce Hamas a câștigat alegerile, preluând controlul asupra enclavei în 2007.
Consecințele ar putea fi devastatoare, a avertizat președintele El-Sissi. El a spus că militanții palestinieni vor transforma Sinaiul într-o „bază pentru atacuri asupra Israelului. Israelul ar avea dreptul să se apere... și va lovi teritoriul Egiptului”. „Pacea pe care o avem o să dispară,” a mai spus el, citat de AP, „și totul numai de dragul ideii de a elimina cauza palestiniană”.
Punctul de trecere Rafah
Situat în sudul Fâșiei Gaza, acest punct de trecere spre Egipt este singurul deschis acum, după atacul terorist al organizației Hamas, din sudul Israelului, care a provocat războiul.
Mai există două alte puncte de trecere a frontierei cu Gaza: Erez, o trecere în Israel în nordul Gazei, destinată circulației persoanelor, și Kerem Shalom, o intersecție exclusiv comercială de mărfuri cu Israelul în sudul Gazei. Ambele sunt închise.
Punctul de graniță de la Rafah este controlat de Hamas și Egipt, care – de teama unui exod forțat al palestinienilor din Gaza, care ar aduce în țară și extremiști palestinieni, începând cu membri ai organizației Hamas – a blocat trecerea.
Presa egipteană a relata că punctul de trecere a fost închis în urma a trei atacuri israeliene din 9 și 10 octombrie, soldate cu răniți atât de partea egipteană, cât și de cea palestiniană a graniței.
În ultima săptămână, punctul de trecere Rafah a fost deschis temporar pentru ajutoare umanitare, iar de miercuri, 1 noiembrie, pentru un număr redus și controlat de cetățeni străini și cu dublă cetățenie, care vor să părăsească enclava, bombardată masiv de Israel din 7 octombrie. Ar fi vorba de 7000 de oameni.
Tot de miercuri, Egiptul permite evacuarea unor palestinieni grav răniți.
Nici pe timp de pace, ieșirea palestinienilor prin punctul de trecere Rafah nu este liberă: trebuie să se înregistreze la autoritățile palestiniene locale cu două până la patru săptămâni înainte și pot fi respinși fie de autoritățile palestiniene, fie de autoritățile egiptene, fără avertismente sau explicații.
Potrivit ONU, în august 2023 autoritățile egiptene au permis 19.608 de ieșiri din Gaza și au interzis intrarea la 314 persoane.
