După un an secetos și afectați de efectele crizei economice generate de pandemie, agricultorii contestă majorarea TVA pentru produsele agricole, dar și alte măsuri din politica bugetar-fiscală. Directorul executiv al Federaţiei Naţionale a Fermierilor din Moldova, Vasile Mîrzenco, a declarat că protestatarii insistă să ajungă în Piața Marii Adunări Naționale și să stea acolo cât va fi nevoie. Deocamdată polițiștii au împiedicat acest lucru.
Agricultorii au reluat săptămâna trecută demonstrațiile demarate în vară și întrerupte de o pauză pe care și-au luat-o pentru a duce la bun sfârșit lucrările de toamnă. Duminică, liderul Federației Naţionale a Fermierilor din Moldova, Vasile Mîrzenco, a urcat pe scena protestului organizat împotriva alianței de conjunctură PSRM-Partidul Șor. De aici au apărut și unele comentarii că fermierii ar fi politizați și că ar încerca să se dea bine pe lângă noua președintă, Maia Sandu.
Noi ne-am implicat să ne apărăm drepturile noastre economice...Vasile Mîrzenco
Vasile Mîrzenco explică acest pas prin apărarea drepturilor economice a producătorilor pe care-i reprezintă, care ar fi din rândul micilor fermieri, cei mai afectați de inițiativele guvernului Chicu, zice el.
„Ș-apoi ce asta e mare păcat? Dacă vechea putere și-a bătut joc de noi, noi trebuie să închidem gura și să ne gândim că ne-am implicat în politică? Noi ne-am implicat să ne apărăm drepturile noastre economice. Dacă ei ne măresc impozitele, a ce seamănă asta mai mult decât a bătaie de joc? Ori ce să mă duc să-l rog pe Șor să-mi împrumute niște bani să semăn la primăvară?”
Fermierii contestă propunerea de a majora TVA pentru produsele agricole de la 8 la 12%, inițiativă ce face parte de politica bugetar fiscală de anul viitor. La fel sunt nemulțumiți de creșterea cu un punct procentual, de la 5 la 6%, a impozitului pe venit în cazul în care s-au achiziționat produse de la persoanele fizice.
Una dintre motivațiile celor veniți cu tractoarele la Chișinău, potrivit lui Vasile Mîrzenco, sunt compensațiile, pe care le consideră derizorii, oferite celor din domeniu pentru acoperirea pierderilor provocate de secetă. Dacă pentru cerealele semănate în toamna anului trecut, la presiunea străzii, s-au alocat și câte 1.500-2.000 de lei în funcție de culturi, ajutoarele pentru porumb și floarea soarelui, semănate în primăvară, mult mai afectate de lipsa de precipitații, vor fi de cel mult 200 de lei la hectar. Până marți autoritățile colectează cereri de la fermieri, dar volumul și sursa lor de venit sunt incerte, mai afirmă Vasile Mîrzenco.
„[Autoritățile] contează pe faptul că mulți n-o să scrie cereri, poate să se mărească la vreo 200-250 de lei. Dar numai un hectar de arat pentru fermierul care nu are tehnică și solicită servicii mecanizate de la cei care prestează costă în jur la 1.500 de lei. Numai aratul, fără semințe, îngrășăminte, alte lucrări. Mulți nici nu merg să scrie cereri când au auzit... Dacă ai 3 hectare, de exemplu, de porumb și ție îți oferă chiar să fie 200 de lei. Pentru 600 de lei să vină la Chișinău, să stea în rând ceasuri întregi la centrele AIPA”.
Diana Crudu este administratoarea unei companii din agricultură, localizată în Durlești, o suburbie a Chișinăului. Este membra Federaţiei Naţionale a Fermierilor și susține întru totul revendicările colegilor ei. Ea spune că știe mulți fermieri care pentru a face față datoriilor merg pe perioada iernii peste hotare.
„Trebuie să înțelegem că în anul 2021 riscăm să cântăm prohod agriculturii R. Moldova. Tot acest coctail de probleme: pandemie, grindină, îngheț a dus agricultura într-o situație extrem de precară. O lipsă incredibilă de lichidități înregistrează toți producătorii. Oamenii nu au cu ce începe noul an agricol, pentru motorină, fertilizanți, semințe. Și atunci agricultorii sunt îndreptățiți să protesteze în condițiile când în 2021 avem din nou bani alocați pentru Drumuri bune, Arena Chișinău și atât de puțini bani pentru susținerea producătorilor autohtoni. Considerăm că este ok să fim ajutați în condițiile în care ani la rând am fost cei care am umplut haznaua statului.”
Li s-ar putea reproșa agricultorilor că s-au obișnuit cu despăgubirile pentru diverse calamități naturale și nici nu ar depune eforturi să se descurce pe cont propriu în condițiile unei economii de piață. Diana Crudu spune însă că cea mai mare parte din vină ar purta-o autoritățile care nu au făcut ca sistemul de asigurări să fie funcțional, ci să fie golit periodic de resurse financiare. Argumentează cu cazuri ale colegilor săi care au fost asigurați, dar se judecă ani de zile cu companiile de asigurări pentru a obține despăgubiri. În altă ordine de idei, susține antreprenoarea, nu este corect să se numere doar câte subvenții au luat un anumit fermier de vreme ce el plătește indirect diverse impozite, TVA, accize și cum-necum susține bruma de locuri de muncă din zonele rurale. Prin urmare, Diana Crudu trage concluzia, că dialogul dintre putere și producători ar rezolva din ghemul de probleme, nu antagonizarea celor două tabere.
