Suprimarea frontierelor în interiorul Uniunii Europene a fost benefică pentru cetățeni, stimulând mobilitatea, dar a fost benefică și pentru criminalitatea organizată.
Așa se poate întâmpla ca o rețea criminală să acționeze din Belgia până în Slovacia. Astfel, atunci când a fost asasinat, la începutul anului, tânărul jurnalist slovac Jan Kuciak ancheta asupra unei rețele de spălare a banilor proveniți din traficul de droguri al unei rețele în care este implicată și mafia italiană.
Aparent, conform ultimului raport al Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), respectiva rețea e bazată în Belgia, operează în Olanda, are legături cu traficanți din Costa Rica și Columbia, iar drogurile sunt trimise în Europa camuflate în transporturi de fructe.
Portul Rotterdam din Olanda (cel mai mare din Europa) și portul Antwerpen din Belgia (Anvers, al doilea ca mărime în Europa) sunt punctele de intrare a cocainei.
O bună parte din cei implicați în structura organizației sunt italieni din Belgia, născuți în mediul rezultat din imigrația italiană a anilor 1950-1960.
Un caz celebru (și tragic) a fost cel al lui Silvio Aquino, născut în târgulețul Maasmechelen din Flandra. Înainte de a deveni o figură importantă în traficul internațional de droguri, Silvio Aquino ținea o pizzeria.
Acest Silvio Aquino era căsătorit cu o femeie slovacă, Silvia Liskova, la curent cu toate operațiunile lui. Cei doi trăiau într-un adevărat bunker în Maasmechelen...
Rădăcinile lui Aquino sunt în Calabria, regiunea din Italia unde acționează cea mai dură dintre mafii, ‘Ndrangheta. ‘Ndrangheta controlează 80% din importurile de cocaină în Europa. Conform raportului OCCRP, familia Aquino pare să fi păstrat legături cu satul calabrez de origine Torano Castello, controlat de clanul Zingari, de origine rom.
Acest Silvio Aquino era căsătorit cu o femeie slovacă, Silvia Liskova, la curent cu toate operațiunile lui. Cei doi trăiau într-un adevărat bunker în Maasmechelen, în apropierea frontierei olandeze.
O mare problemă pentru cei care fac bani ilegal este să reușească să le dea o legitimitate pentru a-i folosi. Aici soția slovacă a lui Aquino a fost foarte importantă în stabilirea filierei slovace.
Acolo, în munții Tatra, banii trebuiau investiți în hoteluri și cabane și tocmai asta investiga tânărul jurnalist slovac atunci când a fost asasinat.
Deși nu aveau venituri oficiale, cei din vârful respectivei ierarhii au reușit să aducă în Europa, în cele opt luni în care au fost sub supravegherea poliției belgiene, aproape două tone și jumătate de cocaină. Asta înseamnă, după ce cocaina este tăiată pentru a fi vândută cu gramul, peste 300 milioane euro.
Portul olandez Rotterdam, prin care familia Aquino aducea drogurile din America de Sud, primește circa 11 milioane containere pe an. Din acestea, doar cca. 50.000, mai puțin de 0,1%, sunt inspectate. Jumătate din toată cocaina adusă în Europa trece prin Rotterdam. Este limpede că familia Aquino avea complici în structurile portului.
O bună parte din cocaina importată venea în transporturi de banane. Asemenea fructe perisabile trec întotdeauna rapid prin inspecția portuară, pentru a nu se strica. Containerele treceau mai întâi prin portul Antwerpen (Anvers) din Belgia, unde un cuplu de belgieni care lucrau la vămi le marcau ca fiind deja inspectate, pentru ca în Olanda containerele să treacă fără control.
După luni de supraveghere, poliția belgiană a destrămat clanul italian, iar doi din frații lui Silvio Aquino au fost condamnați la 6 și 10 ani închisoare. El, însă, nu a mai ajuns până la proces. Silvio Aquino a fost asasinat înainte de proces, în 2015, într-o pădure din Flandra, de membrii unui clan din Bosnia, clanul Hamidovic, care își așteaptă acum procesul.
Țară la răscrucea tuturor rețelelor și căilor comerciale, Belgia mai este, în mod paradoxal, și cea care găzduiește principalele instituții europene și euro-atlantice.
