Marii învingători ai alegerilor parlamentare din februarie nu au făcut mare lucru ca să încropească o coaliţie şi să formeze un guvern. Au trecut trei luni de la alegeri, iar cele trei partide se comportă în continuare ca racul, lebăda şi ştiuca din fabula lui Krîlov. Cică există divergenţe între ele care nu pot fi eliminate, iar fiecare învingător vede şmecherii în felul de-al fi al celorlalţi campioni. Şi abia acum, după ce marii oficiali europeni i-au probozit şi şi-au exprimat mirarea în legătură cu impasul creat, cei trei învingători au început a se frămînta, a căuta parcă nişte soluţii. Nu se ştie dacă le vor găsi, căci emisarului Kremlinului, Dmitri Kozak, dimpotrivă, îi plac mai mult alegerile anticipate.
Vreau să spun iată ce. Faptul că aceste trei formaţiuni politice au dormit la soare timp de trei luni mi se pare ofensator pentru alegători. Alegătorii pentru asta i-au ales? Ca să invoce de fiecare dată cît de diferiţi sunt ceilalţi? Păi, stimabililor, puteţi să fiţi de orice culoare, dar, dacă pentru voi contează cu adevărat interesul ţării, ar trebui să fiţi mai cooperanţi şi să găsiţi lucruri care vă apropie. Dacă la ţară vă gîndiţi zi şi noapte, nu la buzunarele voastre, care-i problema, stimabililor? Sau vreţi totuşi alegeri anticipate?
E posibil şi să găsească unii învingători o soluţie în ceasul al doisprezecelea. Şi vor striga că o fac de dragul ţării şi alegătorilor. Ei aşa mereu spun. Ar mai fi fost oarecum credibili dacă găseau soluţia asta mai repede. După trei luni de moţăială însă e mai bine să tacă şi să nu ne mai bombardeze cu poveşti de adormit copiii. Aveţi măcar un dram de bun-simţ şi tăceţi!
