Românii din Odesa sub amenințarea bolșevicilor ruși, începutul anului 1918
Ca urmare a tensionării, iar în cele din urmă a ruperii relațiilor dintre România și Rusia sovietică, mii de cetățeni români au fost lipsiți de protecția pe care în condiții normale le-ar fi putut-o oferi oficiile diplomatice ale țării lor. Începute chiar mai înainte, prin reținerea pentru scurtă vreme a reprezentantului diplomatic al României la Petrograd, la cumpăna anilor 1917/1918, șicanele la adresa cetățenilor români aveau să devină aproape uzuale în scurt timp, culminânând cu arestarea unora dintre ei, în mod special în apropierea graniței de est a României.
Primii oficiali români reținuți de bolșevici au fost cei de la Chișinău. După ce au preluat controlul asupra orașului, la 5/18 ianuarie 1918, bolșevicii ruși au reținut la sediul Comisiei Interaliate pe colonelul Petre Ghenădescu și tot personalul administrativ. La 6/19 ianuarie 1918 a fost arestat și maiorul Gheorghe Lucasievici, reprezentantul guvernului român pe lângă guvernul Republicii Democratice Moldovenești. Personalul Comisiei Mixte, colonelul Ghenădescu și maiorul Lucasievici au fost transportați de la Chișinău la Odesa, în ziua de 10/23 ianuarie 1918. Totodată, Comisiei Mixte i s-a confiscat fondul pe care îl deținea, aproape două milioane de lei.
După ce au fost anchetați la Odesa de către președintele Rumcerodului, Vladimir Grigorovici Iudovski, oficialii români aduși de la Chișinău au fost închiși pe vasul rusesc „Sinope”. Ulterior au fost înaintați unui tribunal revoluționar, format din 10 marinari și un președinte civil, Bielly. Maiorul Lucasievici a fost acuzat că era trimisul generalului rus antibolșevic Dmitri Șcerbacev, că împreună cu guvernul Republicii Moldovenești și cu ucrainenii ar fi urmărit să declanșeze o contrarevoluție.
Pentru jumătatea lunii ianuarie 1918 se avea în vedere convocarea Parlamentului României la Iași. Având în vedere că deputații și senatorii erau în locuri diferite, unii în Moldova, alții în sudul Rusiei, era necesară deplasarea celor din urmă în capitala de război a țării. Parlamentarii români aflați la Herson au plecat la 5/18 ianuarie 1918 spre Odesa, cu vaporul „Durostor”. Însă evenimentele aveau să ia o evoluție care nu fusese anticipată.
După ce a ajuns la Odesa, s-a interzis ieșirea vasului din port și continuarea drumului spre Sulina sau Chilia. Parlamentarii români și însoțitorii lor, familiile sau funcționarii, deveniseră astfel prizonieri ai autorităților din Odesa. Existau informații că lucrătorii români radicalizați de la șantierul „Fernic”, evacuat de la Galați și aflat în apropiere, aveau să-i atace pe parlamentarii de pe nava „Durostor”. Pentru a evita o asemenea posibilitate, parlamentarii au plecat de pe vas, cazându-se la diferite hoteluri din oraș.
Comitetul Militar Revoluționar Român, recent constituit, a inițiat o campanie amplă ce viza identificarea deputaților și senatorilor români din Odesa și care, se considera, puteau reprezenta un pericol pentru „cauza revoluției”. Bolșevicii ruși împreună cu radicalii români au arestat la 9/22 ianuarie 1918 mai mulți oficiali români aflați în oraș: comandorul Vasile Pantazzi, șeful Comisiei de Aprovizionare și Transport, căpitanul Rosetti, senatorii P.G. Cantilli și Stavri Brătianu.
Maiorul Ștefan Protopopescu, comandantul Școlii românești de aviație, a fost arestat în timp ce mergea la serviciu. De asemenea, au fost confiscate două automobile care aparțineau comisiei românești. Oficialii români arestați, civili sau ofițeri, atât cei de la Odesa, cât și cei aduși de la Chișinău au fost în cele din urmă eliberați. În favoarea lor interveniseră deputatul român C. Cernescu și generalul Grigore Crăiniceanu, precum și consulii aliați de la Odesa, care semnaseră o notă de protest. În plus, se depuseseră cauțiuni foarte mari, care se ridicau la 50.000 de ruble în numerar.
Luptele dintre ucraineni și bolșevici, desfășurate la Odesa între 13/26-18/31 ianuarie 1918, au oferit ocazia pentru radicalii români de a trece la percheziționarea și jefuirea conaționalilor aflați în poziții de reprezentare sau care pur și simplu aveau bani. Au fost atacate depozitele guvernului de la Iași, cele de muniții, armament, sanitare, cooperativa parlamentară, magaziile și vagoanele. Posturile românești de pază au fost dezarmate, santinelele românești au fost îndepărtate și înlocuite cu cele ale bolșevicilor. Au fost făcute percheziții la Consulatul General al României din Odesa, în birourile Comisiei de Aprovizionare și Transporturi, au fost preluate bunurile românești, șlepurile încărcate și alte vase din port, parcul de aviație, 30 de automobile Ford de curând sosite, practic toate depozitele guvernului român. Spre exemplu, armamentul și munițiile dintr-unul din depozite au fost încărcate de bolșevicii ruși într-un tren cu 18 vagoane și trimise la Moscova. Bolșevicii considerau că preluarea bunurilor românești era un răspuns la ocuparea de către guvernul de la Iași a Basarabiei, a amestecului în treburile interne ale Rusiei sovietice.
După încetarea luptelor dintre bolșevici și ucraineni, Odesa rămânând în stăpânirea celor dintâi, reprezentanții României aflați în oraș s-au adresat Rumcerodului. S-a cerut reluarea dreptului de control al românilor asupra depozitelor și restituirea bunurilor confiscate, precum și garantarea securității oficialilor și întregii colonii românești.
Departe de a răspunde într-un mod pozitiv solicitării venite dinspre reprezentanții României, Rumcerodul avea să inițieze noi acțiuni de forță. În noaptea de 21 spre 22 ianuarie/3 spre 4 februarie 1918 (sau 23 spre 24 ianuarie/5 spre 6 februarie 1918, datele nu concordă), grupuri de soldați și marinari bolșevici ruși au arestat o mare parte a parlamentarilor români instalați în diferite hoteluri din Odesa, precum și numeroși ofițeri aflați în serviciile românești din oraș. Au fost confiscate corespondența și actele oficiale, precum și toate valorile găsite. Arestații au fost transportați prin oraș sub paza santinelelor, purtați de la o structură revoluționară la alta.
Deputații și senatorii români au fost duși în cele din urmă în fața Rumcerodului, prezidat de Iudovski. Acesta devenise și președinte al Republicii Sovietice Odesa, după ce bolșevicii au preluat controlul asupra orașului. Românilor li s-a spus că reținerea lor se făcuse ca urmare a intervenirii stării de război între România și Rusia sovietică, celei dintâi imputându-i-se atitudinea față de bolșevicii ruși aflați în Moldova, că îl susținea pe generalul Dmitri Șcerbacev, considerat rebel de către guvernul de la Petrograd, că trupele române intraseră în Basarabia, că unii bolșevici fuseseră arestați și chiar executați etc. Rumcerodul se declara însă dispus, în numele guvernului de la Petrograd, să considere că era vorba de simple incidente și să treacă peste toate. Liderii bolșevici lăsau să se înțeleagă că așteptau revenirea la situația anterioară, așteptând pași în acest sens din partea guvernului român. În caz contrar se puteau lua măsuri aspre împotriva românilor, în primul rând, contra celor aflați la Odesa. Însă ceea ce părea să-i preocupe cu adevărat pe bolșevici era evitarea unei posibile invazii românești la est de Nistru și capturarea orașului Odesa. După această întrevedere insolită, parlamentarii români au fost puși într-o libertate limitată și temporară, fiind lăsați să se întoarcă la hotelurile lor.
Bolșevicii ruși solicitau constituirea unei comisii mixte, cu scopul de a verifica informațiile pe care le dețineau în chestiunile amintite. După deliberări, s-a convenit asupra formării comisiei, în care urmau să intre unul sau doi parlamentari români, unul sau doi reprezentanți ai Rumcerodului, un britanic sau un american din Odesa, agreați de ambele părți aflate în litigiu. Această comisie avea să se deplaseze la Iași, pentru a prezenta guvernului român propunerile Rumcerodului în vederea rezolvării diferendului româno-rus.
Rumcerodul propunea ca în angajamentul comun România să se oblige că nu avea să se amestece în afacerile interne ale Rusiei, în mod explicit în războiul civil. După asigurarea depozitelor românești din Basarabia, trupele române urmau să se retragă. În schimb, guvernul revoluționar din Odesa asuma obligația de a asigura guvernului român transporturile de care avea nevoie. De asemenea, României urmau să-i fie restituite depozitele și bunurile sechestrate, inclusiv vasele comerciale sau de război. Dezacordurile de orice fel aveau să fie rezolvate pe cale amiabilă, prin intermediul unei comisii ruso-româno-americane.
În comisia mixtă care urma să plece la Iași, parlamentarii români urmau să fie reprezentați de către deputatul Grigore Iunian, iar Rumcerodul de către Tertief. De asemenea, din comisie aveau să mai facă parte căpitanii francezi Marie și Rachzammer. Ca urmare a schimbării de guvern de la Iași – demisia cabinetului Ion I.C. Brătianu, la 26 ianuarie/8 februarie 1918, și instalarea cabinetului Alexandru Averescu, la 29 ianuarie/11 februarie 1918 – lucrările comisiei mixte aveau să întârzie.
