Vineri, 10 mai, pe scena principală a festivalului a avut loc o întâlnire cu Herta Müller organizată de Radio Vltava – canalul cultural al radioului public cehesc. În interviul cu public susținut de redactorul Petr Gojda, în fața a sute de admiratori ai scriitoarei, Herta Müller a vorbit despre legăturile sale cu Praga: „Praga este înainte de toate un oraș foarte frumos; în al doilea rând este un oraș care are mult de-a face cu literatura, și nu mă gândesc doar la Kafka, ci și, de exemplu, la Bohumil Hrabal, pe care la vremea mea l-am citit foarte des... Și mai este Praga o parte din Europa de est, unde mă simt acasă – cu toate consecințele de rigoare – cu lucrurile care-mi plac și cu cele care mă irită”.
Născută în Banatul românesc, de unde a emigrat în anii 1980 în Berlinul de vest, Herta Müller nu a făcut nici un secret din faptul că vede în evenimentele literare prilejuri de a trage semnale de alarmă față de ceea ce se întâmplă în fostele țări comuniste, inclusiv în țara-gazdă, Cehia, considerată de unii mai stabilă și mai matură din punct de vedere democratic decât altele, din regiune.
„În anul 1989 credeam cu toții că democrația este ceva de la sine înțeles, că libertatea va fi mai puternică pe zi ce trece. Nimeni nu ar fi crezut că evoluția va da înapoi. Este o mare dezamăgire (situația din prezent), când în Polonia, Ungaria, România sau Cehia se petrec, în mod independent, aceleași fenomene, asta mă supără”, a spus Herta Müller într-un interviu acordat televiziunii publice din Cehia.
Anul acesta, festivalul de carte de la Praga a avut loc tocmai când luau amploare protestele de stradă împotriva guvernului miliardarului Andrej Babis, politician aflat în fruntea executivului ceh și a preferințelor electorale cu toate că a fost agent al poliției secrete comuniste din Cehoslovacia și este bănuit de fraudă cu fonduri europene.
Babis este și unul din politicienii din Grupul Visegrad (Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria) care resping cel mai ferm ideea „cotelor” de migranți promovată la un moment-dat de UE, contribuind mult la atmosfera tot mai xenofobă din societatea cehă a ultimilor ani.
Oamenii uită... că regimurile comuniste au produs mii de refugiați. Oameni persecutați politic, nu puțini la număr...Herta Muller
Într-un interviu reprodus de portalul cehesc Novinky.cz, Herta Müller a spus la Praga că teama de străini este unul din rezultatele reprimării memoriei colective în Europa de est: „Oamenii uită... că regimurile comuniste au produs mii de refugiați. Oameni persecutați politic, nu puțini la număr, fugeau din țările est-europene în occident. Dar aceleași țări refuză astăzi să primească refugiați, chiar dacă e vorba de sirieni care fug de război”.
În același interviu, Herta Müller a deplâns atacurile la adresa Uniunii Europene, pe care o consideră „poate singura alianță democratică (de state)”, declarând că nu-i înțelege pe cei care „tânjesc după îmbrățișarea dictaturii chineze sau a autoritarismului religios al lui Putin”. „Asta mi se pare respingător”, a spus Herta Müller. Din text nu reiese la ce politician anume se referă scriitoarea, dar cititorul ceh se gândește automat la președintele controversat al țării sale, Milos Zeman, cunoscut pentru politicile sale pro-ruse și pro-chineze, tot așa cum cititorul ungur s-ar gândi, probabil, la premierul de la Budapesta, Viktor Orban.
Complet transparentă a fost, în schimb, critica Hertei Müller la adresa politicianului polonez Jaroslaw Kaczynski. Vorbind la o dezbatere în compania „colegului” său de Premiu Nobel, Mario Vargas Llosa, pe scena sălii de concerte Lucerna, de la Praga, sâmbătă 11 mai, Herta Müller l-a numit pe politicianul polonez „un sovietic anti-sovietic” – aluzie la atacurile actuale ale lui Kaczynski la adresa democrației liberale, după trecutul lui de luptă împotriva dominației sovietice, în cadrul sindicatului liber polonez „Solidaritatea”. „Parcă și-a pierdut memoria!”, a spus Herta Müller.
Scriitoarea germană originară din Banat s-a prezentat la întâlnirea publică organizată de Radio Vltava ca o apărătoare a memoriei, a amintirilor: „Există, desigur, un adevăr istoric, dar există și adevărurile individuale, personale, diferite de la om la om... Iar în aceste situații de confruntare în care ne găsim adesea, aici, în Cehia, dar și în Germania, mai ales în fosta RDG, sau în România, țară unde am trăit multă vreme, suntem datori să acordăm mare atenție memoriei, s-o apărăm, pentru că sunt oameni care apără memoria și oameni care o falsifică – iar eu mă străduiesc de multă vreme să nu permit acest lucru”.
