„Oastea [perdantu]lui Igor”, zis şi Kremlinovici, nu se dezminte – abia înfrântă în alegeri, a repornit bătălia pentru limba rusă, care limbă se simte la ea acasă în Basarabia, având statut de limbă interetnică, consfinţit de Constituţia Republicii Moldova. De unde spinoasa problemă a limbii – c-o fi denumirea limbii române (în continuare, „moldovenească” pentru comunişti & socialişti, erijaţi în bravi statalişti), despre care Ilarie Voronca, acest „suflet de Mărculescu şi nu de Marcus” (E. Lovinescu) spunea: „Din toate limbile europene, limba românească ne pare cea mai adânc înzestrată cu un material sensibil sufletului actual. Esenţialmente poetică. Zămislită dintr-o încrucişare extraordinară, clarul şi rotunjimea cuvântului latin, alături de umbra şi gârla unghiulară, pietroasă, a cuvântului slav. O rezonanţă multiplă. O imagine ca o glandă în perpetuă secreţie. O construcţie senzuală a predicatului, substantivul păstrând o mlădioşenie de horă duminicală, verbul muşcând dârz ca un paltin în pulpa vântului, adjectivul şuierând trestie sub înjunghierea lopeţii. O prospeţime de şipot, în pas toate oglinzile întretăindu-se, şi apoi atâtea tuneluri neexplorate, cuvinte noi cu şfichiuire de nuia. Ce imbecil a spus că literatura şi limba românească nu trebuie înglobată încă în arta contimporaneităţii? Dar cum de nu pricepeţi, arta nouă cuprinde toată vigoarea, surpriza, trânta dreaptă a acestei limbi”, şi mai cu seamă despre statutul limbii ruse în Republica Moldova – apărea, de regulă, în plină campanie electorală, iată-i acum pe bravii parlamentari din proaspăt încropita coaliţie ŞorDon votând, joi, 3 decembrie, o lege organică care prevede un statut special al limbii ruse, iar reacţia Kremlinului nu s-a lăsat aşteptată: potrivit Ria Novosti, Dmintri Peskov a salutat decizia „de redare limbii ruse a statutului de limbă interetnică” (se putea altfel?!).
Orice comentariu mi se pare de prisos, de vreme ce Legea Fundamentală prevedea de la bun început acelaşi lucru – aşa că, în loc de „cuvinte, cuvinte, cuvinte” voi da o imagine grăitoare, surprinsă de scriitorul Marius Chivu de la Bucureşti acum un an, invitat la Zilele Literaturii Române la Chişinău: în preajma sediului ProTv, scriitorul a fotografiat acest mesteacăn „cu prispă” de faianţă:
Nu vi se pare că legea votată joi, 3 decembrie, în Parlament „împrejmuieşte” limba rusă cu aşa-zisul statut special în acelaşi fel în care constructorii l-au „îngrădit” pe mesteacăn spre a-l proteja mai bine?! (Noroc că ţeava de gaz – apropo, de culoare galbenă (asta nu le spune nimic şordonilor?!) – şerpuieşte liber…)
