Tribunalul internațional pentru crimele de război comise în fosta Iugoslavie l-a condamnat miercuri pe Ratko Mladic, fostul comandant al forțelor sârbe din Bosnia, la închisoare pe viață. Mladic a fost găsit vinovat în 10 din cele 11 capete de acuzare, între care genocid la Srebrenica, crime împotriva umanității și campania de epurare etnică, dusă pe tot parcursul războiului (1992 – 1995). Jurnalista Gordana Knezevic a fost redactorul cotidianului „Oslobodjenje” de la Sarajevo, a supraviețuit asediului de la Sarajevo iar între 2008-2016 a condus redacția sud-slavică a Europei Libere. Astăzi este autoarea blogului „Balcani fără frontiere” pe care îl puteți citi și pe pagina noastră de internet, la europalibera.org.
Europa Liber: Cum ați reacționat la verdictul împotriva lui Ratko Mladic?
Gordana Knezevic: Nu puteam să-mi iau ochii de pe televizor, mă uitam la Mladic și voiam să-l văd pe monstrul vinovat de atâtea crime, de Srebrenica, de genocid, de moartea a cel puțin 8 mii de persoane în orașul acela mic de provincie din estul Bosniei (Srebrenica - n.r.). Este responsabil de asediul de la Sarajevo și eu am trăit asediul. Mă gândeam la Hannah Arendt și la modul cum a descris procesul lui „Eichmann la Ierusalim”. Exact așa l-am simțit pe Mladic: voiam să văd un monstru, dar nu vedeam decât un om normal, care a comis crime, ca un monstru.
Europa Liberă: Cum s-a reacționat în Bosnia la verdict? În Serbia? Ce știți din cercurile de ziariști?
Gordana Knezevic: În ultimele zile, presa din Serbia era plină de povești despre Mladic, despre familia lui, despre cariera lui, încercând să atenueze lovitura pe care urma să o dea verdictul de la Haga. Și în Serbia, și în Republika Srpska este un curent puternic, foarte puternic de respingere, un curent negaționist…
Europa Liberă: Resping ideea că ar fi vinovat, resping verdictul în sine sau legitimitatea Tribunalului internaţional?
Gordana Knezevic: În Republika Srpska și în Serbia a fost cultivată ideea că Tribunalul de la Haga nu judecă decât sârbi și că sârbii sunt judecați numai pentru că și-au apărat națiunea, concetățenii. Această linie narativă, această interpretare este împinsă consecvent în față pentru că nimeni nu pare dispus să se confrunte cu adevărul și anume că s-au comis crime teribile în numele sârbilor. Și asta a făcut și Mladic, a comis crime cumplite în numele sârbilor. A făcut-o chiar în fața camerelor de luat vederi. Când a intrat în Srebrenica și a comis crima, calificată între timp drept genocid de Tribunalul de la Haga, s-a întors spre echipa televiziunii sârbe și a spus „acest oraș este cadoul meu pentru națiunea sârbă” și a continuat: „o să curăț locul de turci”. Sunt lucruri pe care le-a spus în public, nu le-a ascuns.
Europa Liberă: Cum s-a reacționat în Bosnia la verdictul de la Haga?
Gordana Knezevic: În cazul Bosniei și a musulmanilor din Bosnia, așteptările erau foarte nerealiste cu privire la ce poate face Tribunalul de la Haga. Musulmanii bosniaci au fost marile victime ale războiului, fapt recunoscut și de Tribunalul da la Haga. Dar ei au crezut, au sperat că Tribunalul le poate reda Bosnia antebelică. Au sperat că Tribunalul poate șterge toate crimele comise în timpul războiului. Și acum sunt dezamăgiți. Ar fi vrut ca Tribunalul să șteargă barierele care s-au ridicat în toți acești ani, să facă dispărute regiunile „epurate etnic”, să aducă reconcilierea. Nu s-a întâmplat pentru că nu Tribunalul poate aduce reconcilierea.
Europa Liberă: Puteţi înţelege de ce, cel puțin în Occident, se vorbește despre un verdict istoric?
Gordana Knezevic: Da, și sunt mai multe motive. În primul rând, pentru că i-a judecat și condamnat pe Radovan Karadzic și Ratko Mladic, „peștii mari”, cei care au comis crime cumplite la începutul anilor 90. Karadzic a fost condamnat acum un an la 40 de ani închisoare, miercuri a fost rândul lui Mladic. Cu asta Tribunalul își încheie mandatul, îl încheie cu o mare victorie pentru dreptul internaţional. Tribunalul de la Haga a reușit să învingă mitul „impunității”, nu numai în Balcani, poate și în alte regiuni.
Tribunalul de la Haga a marcat multe premiere: pentru prima dată a fost judecat un președinte în funcție, chiar dacă Slobodan Milosevic (președintele Serbiei - n.r.) nu a trăit să fie condamnat. Pentru prima dată, dreptul internațional s-a dovedit puternic. La Nuremberg, procesele au mers foarte repede. Tribunalul de la Haga a fost înființat cu peste 20 de ani în urmă. A judecat crime care tocmai se comiteau. Tribunalul de la Nuremberg a fost creat de forțele victorioase, aici nimeni nu a ieșit victorios. La Haga s-au stabilit norme juridice internaționale pe măsură ce evenimentele se desfășurau. Un mare salt înainte pentru justiția internațională.
