Despre comportamentul presei moldovene într-o perioadă dominată pe plan politic de disputele privind sistemul de vot a stat de vorbă Valentina Ursu cu directorul executiv CJI, Ioana Avădani.
Europa Liberă: De ce a degradat presa în ultimii ani, pentru că asta atestă foarte mulți experți din domeniu?
Ioana Avădani „Există cauze generale care se manifestă peste tot în lume și există cauze particulare. Cauzele generale țin, în principal, de disoluția de erodare, de dizolvare a modelului clasic de afacere de media. Până în urmă cu, hai să spunem 20 de ani, lucrurile erau relativ simple – scoteai un ziar, îl vindeai, primeai banii pe exemplarele vândute, primeai bani din publicitate… La fel la radiouri, televiziuni – circuitul banilor era mai clar stabilit. Între timp, a apărut internetul; toată lumea a dat buzna pe internet unde majoritatea materialelor jurnalistice sunt disponibile gratuit. Evident…”
Europa Liberă: Asta ar trebui să bucure pentru că, totuși, accesul la informație contează pentru un om care vrea să fie informat, și nu manipulat, trebuie să aibă surse suficiente ca să se informeze bine.
Ioana Avădani: „Cu siguranță, de asta au și dat buzna mediile tradiționale să-și ofere conținutul pe internet, deoarece publicul lor era acolo. Numai că, odată ce ai primit aceste materiale gratuit, nu mai ești foarte dispus să plătești pentru ele. Și în momentul în care publicul a migrat de la platformele tradiționale, deci, nu mai cumpăr ziarul, mă duc direct pe internet, pentru că acolo găsesc aceleași materiale gratuit, sursele de finanțare legitime din piață au scăzut. Lucrul acesta se întâmplă peste tot în lume și nu există niciun motiv pentru care Moldova sau România să fi fost scutite de aceste evoluții…”
Europa Liberă: …realități…
Ioana Avădani: „Avem însă și cauze particulare. Și în Moldova, și în România avem ceea ce se numește o puternică polarizare politică a mass-media. Deci, proprietarii mijloacelor de informare în masă sunt, în același timp, actori politici - pe față sau din umbră - și, în același timp, actori pe piață în alte domenii decât mass-media.”
Europa Liberă: Dar cât de păgubos este acest fapt că presa a ajuns pe mâinile politicienilor sau celor care fac și politică, implicați în politică?
Ioana Avădani: „Dacă ar fi existat un set de comportamente etice care să spună: Eu sunt actor politic, mi-aș dori ca mediile de informare pe care le dețin sau pe care le controlez – sunt două lucruri diferite – să facă treabă bună în jurnalism, dar să sprijine ideologia mea politică. Lucrurile ar fi fost cât de cât clare – că avem medii de orientare liberală, conservatoare, social-democrată în piețe de media consolidate și nu e nicio supărare. Numai că ceea ce s-a întâmplat - și la noi, ca și la dvs. –, avem și proverbul care spune: Cine plătește, comandă muzica, deci, cei care au finanțat aceste organe de presă, și-au dorit ca jurnalismul să nu mai fie jurnalism; și-au dorit niște organe de propagandă. Deci, practic, plătesc niște oameni, susțin niște afaceri care să-i ajute în promovarea propriilor interese. Jurnalismul se face în interes public.”
Europa Liberă: În ultimul timp, în Republica Moldova se zice că manipularea și propaganda ar începe să capete niște proporții amenințătoare. Unde poate ajunge un asemenea stat, dacă această stare de lucruri se perpetuează?
Ioana Avădani: „Este grav atunci când oamenii nu mai știu cu adevărat ce se întâmplă. Și atunci când își formează opiniile, când își bazează acțiunile și când își formează inclusiv opiniile de vot pe baza unor informații care nu sunt corecte – fie că ele vin din slaba pregătire a jurnaliștilor, fie că vin din manipulare, fie că vin din propaganda unor puteri din afara țării… Deci, orice popor care nu știe pe ce lume se află nu poate lua decizii corecte. Ceea ce uită acești oameni, cei care promovează propaganda și manipularea, este că deja oamenii nu mai depind de mediile tradiționale. Acel internet care a omorât modelul de afaceri de media de care vorbeam un pic mai devreme a oferit, așa cum spuneați, o vastă arie de canale de informare pentru public.”
Europa Liberă: În Republica Moldova foarte mult se vorbește despre propaganda rusească, chiar și despre războiul hibrid, care ar include și această propagandă care se face prin intermediul mass-media. Democrații din Parlamentul de la Chișinău au venit cu un proiect de lege pentru combaterea acestei propagande ruse în televiziune. Proiectul arată că nu vrea să interzică emisiuni și posturi TV din Federația Rusă, mai ales cele de divertisment, va fi însă controlată retransmisia produsului informativ și analitic. Cum vedeți Dvs. această inițiativă legislativă?
Ioana Avădani: „Este foarte complicat și foarte delicat, pentru că prima reacție este aceea de a interzice. Este o reacție, aș putea spune, aproape normală, aproape omenească. Dar, dacă încercăm să vedem care e diferența între o societate democratică și o societate autocratică/nedemocratică, vedem că libertatea presei este acolo, la baza acestei distincții. Deci, o societate democratică nu-și poate păstra caracterul democratic pornind de la încălcarea libertății de expresie, de aceea mă bucur că nu este o intenție de a bloca cu totul transmisiunile din Rusia, așa cum s-a vehiculat, și nu numai în Moldova – peste tot în spațiul ex-sovietic unde propaganda rusă se face simțită prima reacție a fost aceea de… să interzicem canalele rusești. Ar fi fost complicat și ar fi fost o greșeală. Pe de altă parte, în țările democratice - și mă bucur să număr Moldova printre ele – măcar în gândire, dacă nu în manifestarea democrației de zi cu zi, că acolo avem bube și noi, și dvs., există însă niște reguli pe care informarea publică trebuie să le respecte. Și atunci când aceste reguli care țin de informarea corectă a publicului, care țin de o anumită etică în difuzarea informației, atunci când aceste reguli sunt încălcate, limitarea accesului informației, să-i spunem, otrăvite sau manipulate, sau…”
Europa Liberă: …nocive.
Ioana Avădani: „…nocive pe piață capătă legitimitate. Dar nici această limitare a informației nocive nu este sută la sută blindată. Nu poți să interzici la infinit anumite lucruri. Din punctul meu de vedere, lucrul care poate să facă diferența și care va fi câștigător pe termen lung este educarea gândirii critice. Deci, nu trebuie neapărat să protejăm publicul de informație nocivă; trebuie să-l învățăm ce anume este o informație nocivă, să-l vedem, așa cum îi învățăm pe copii când pleacă în pădure care e ciuperca bună și care e ciuperca nebună, așa trebuie să-i învățăm și care este informația bună și care este informația „nebună”. Să învățăm oamenii să facă această distincție și să respingă de la sine această informație.”
Europa Liberă: La Chișinău mai pot fi auzite și alte voci care se întreabă de ce acei care vor să interzică propaganda și manipularea din afară, adică din Federația Rusă, o practică cu succes pe interior, aici, în Republica Moldova?
Ioana Avădani: „Pentru că nu există niște resorturi care țin de natura nedemocratică a persoanei politice sau a partidului politic. Propaganda este foarte tentantă ca instrument - nu trebuie să ții cont de adevăruri, nu trebuie să te împiedici de astfel de lucruri…”
Europa Liberă: Dar consumatorul de informație trebuie să știe cum să facă diferență între adevăr și minciună, cum să separe grâul de neghină?...
Ioana Avădani: „De aceea și spun că educația este mai bună decât interdicția, pentru că, dacă interzici informația care vine din afară, nu ai niciun mecanism care să-ți garanteze că această informație otrăvită nu va veni dinăuntru. Pe când în momentul în care ai un cetățean care știe să facă distincția între grâu și neghină, o va face în tot ceea ce ține de informație, inclusiv de informația comercială. Nu există vitamină împotriva propagandei, nu există soluție magică… Plătim acum și noi, și dvs. pagubele unei lipse de interes pentru educarea gândirii critice în ultimii 20-25 de ani. Și eu nu sunt o persoană înclinată spre conspirații, nu am aplecări din acestea paranoice, dar încep să cred că n-a fost nevinovată această neglijare a educației pentru gândire critică. Cred că tuturor politicienilor de orice culoare care s-au perindat pe la guvernare le-a convenit să aibă un public fără gândire discriminatorie, deci, un public fără reflexe de chestionare, de întrebare a fiecărei vorbe pe care o primește. Noi avem în literatura română fabulosul personaj din „Moromeții” care întreabă: Pe ce te bazezi? Visul meu secret este ca o parte consistentă din populație, în momentul în care îi spui Bună ziua!, să te întrebe: Pe ce te bazezi? Deci, la genul acesta de reacție critică față de orice ți se spune, reacție critică în sensul de judecată, nu în sensul de negare, cam acolo mi-aș dori să ajungem.”
