Linkuri accesibilitate

Ion Duminica (Vocea romilor): „Noi, comunitatea romă (...) dorim să facem un parteneriat cu guvernul”


Școlari de etnie roma la Vulcanesti, Nisporeni - august 2018.

Majoritatea copiilor de etnie romă din Republica Moldova rămân în afara școlii și, după cum pare, și în afara unor statistici care să prezinte o imagine autentică a stării de lucruri în această privință.

Coaliția Vocea Romilor, o uniune a mai multor organizații neguvernamentale, a prezentat o serie de rapoarte de monitorizare a felului în care autoritățile Republicii Moldova au realizat pe parcursul anului trecut prevederile Planului Național de Susținere a Populației de Etnie Romă pentru anii 2016-2020. Amplu și consistent pe hârtie, planul se regăsește anemic și fără un impact pe potrivă în realitatea de zi cu zi. Mai mult, în unele domenii, precum educația, de exemplu, unele concluzii surprind de-a dreptul. Ce explicații, bunăoară, pot exista după constatarea că o majoritate a copiilor de etnie romă rămân și acum în afara procesului educațional? Ion Duminica, , membru al secretariatului Coaliției „Vocea Romilor”, cercetător la Institutul Patrimoniului Cultural.

Ion Duminica, Vocea Romilor
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:14:14 0:00
Link direct

Europa Liberă: Așadar, Planul național de susținere a populației de etnie romă pentru anii 2016-2020, adoptat prin hotărâre de guvern, Coaliția „Vocea Romilor” a prezentat rapoarte de monitorizare pentru câteva domenii cuprinse în acest raport pentru 2019: educație, sănătate, muncă și mediatorul comunitar. A mai rămas un an pentru realizarea acestui plan. Cât de satisfăcătoare sunt rezultatele până acum?

Ion Duminica: „Cum am raportat la conferința de presă că nivelul de implementare a acțiunilor, de realizare a acestui plan este satisfăcător, în jur de 30% și principala problemă care este în politicile rome e că nu există o instituție la nivel de administrație publică centrală care să coordoneze politicile rome. Deci să facă o analiză: ce este bine, ce este rău și cum să îmbunătățim nivelul de implementare a acestui plan de acțiuni. La momentul de față asta-i principala problemă și principala provocare pentru comunitatea romă din Republica Moldova. Există un plan de acțiuni, dar el nu se realizează eficient.”

Europa Liberă: Dar cum, dle Duminica, poate fi explicată absența unui astfel de centru coordonator, un centru până la urmă firesc, în condițiile în care mai trebuie și realizat?

Ion Duminica: „Păi, Dvs. considerați că este firesc, noi considerăm că ar trebui să fie acest centru și la un moment dat și organizații internaționale au recomandat necesitatea acestei instituții care ar trebui să fie instituționalizată, să spunem așa. De fapt, încă din 2015 s-a cerut, a fost o recomandare de la Națiunile Unite către Guvernul Republicii Moldova – instituirea unei direcții, unei instituții la nivel central, care să coordoneze politicile rome în Republica Moldova. La acest moment, noi avem Agenția Relații Interetnice, care adună informația despre implementarea Planului de acțiuni pe politicile rome și în urma ultimei reforme a guvernului care s-a întâmplat în 2018, actualmente Ministerul Educației, Culturii și Cercetării este responsabil de elaborarea politicilor, nu de implementarea lor.

Agenția Relații Interetnice este responsabilă de prezentarea raportului cu privire la implementarea acțiunilor, dar la acest moment nu avem o instituție de stat, o direcție care să coordoneze implementarea politicilor rome la nivel central, pentru că marea majoritate a acțiunilor sunt plasate spre administrația publică locală, dar administrația publică locală nu este eficientă în implementarea acestor acțiuni, pentru că Direcția de resurse umane, în primul rând, care nu este competentă în politicile rome și plus resursele financiare și de aceea marea majoritate a acțiunilor nu se realizează în comunitățile de romi, pentru că nu este o instituție centrală care să coordoneze, care să faciliteze implementarea acestor acțiuni.

Pe moment este societatea civilă a romilor care este actorul principal care analizează, care evaluează implementarea acțiunilor incluse în Planul de acțiuni pentru susținerea populației de etnie romă, dar, de fapt, acest lucru trebuie să-l facă o instituție din administrația publică centrală, o secție, o direcție dintr-un minister, ceea ce nu avem actualmente.

De fapt, noi, comunitatea romă, societatea civilă a romilor din Republica Moldova, dorim să facem un parteneriat cu Guvernul Republicii Moldova ca să îmbunătățim implementarea politicilor rome. Vocea noastră până în prezent n-a fost auzită și de aceea problemele romilor nu se realizează în mod eficient, deoarece nu se instituie această direcție, această secție care să fie responsabilă de implementarea politicilor rome.”

Europa Liberă: Dvs. ați prezentat raportul de monitorizare pe domeniul educației, o constatare în această privință este de natură totuși să surprindă, să șocheze. Chiar ați spus că majoritatea copiilor romi nu sunt încadrați în instituțiile de învățământ. Suntem totuși în 2020, puteți să ne explicați cum se poate întâmpla așa ceva?

Ion Duminica: „În primul rând, când se raportează rata de școlarizare a copiilor de etnie romă în instituțiile de învățământ până în prezent se raportează doar numărul copiilor de etnie romă care sunt încadrați în instituțiile de învățământ, deci aceștia se consideră copiii romi școlarizați, care sunt într-o instituție de învățământ la nivel de treaptă primară, gimnazială sau liceu.

Se ascunde și nu se raportează, de fapt, numărul copiilor de etnie romă care sunt atestați într-o localitate.

Dar ceea ce este o provocare majoră pentru Republica Moldova și pentru instituțiile care raportează rata școlarizării este că se neglijează, se ascunde și nu se raportează, de fapt, numărul copiilor de etnie romă care sunt atestați într-o localitate. Dacă, de exemplu, în orașul Edineț pentru anul 2019 mediatorul comunitar a raportat că rata școlarizării copiilor romi este de 7%, deci 7% doar copii romi sunt într-o instituție de învățământ, restul 93% sunt în comunitate, dar nu sunt în instituțiile de învățământ.”

Europa Liberă: Și cum explicați Dvs. că acești copii rămân îndepărtați de școală până acum?

Ion Duminica: „Probleme sunt multe. În primul rând, migrația părinților și migrează de obicei toată familia – mama, tata și copiii –, nu se despart. Sunt mai multe tipuri de migrație. Este migrație internă, de exemplu, din orașul Edineț pot să migreze în orașul Otaci, din orașul Otaci să migreze în orașul Soroca sau în Râșcani, Briceni, pe interiorul Republicii Moldova pe parcursul unui an; este migrație externă sezonieră în căutarea unui loc de muncă în Rusia, în Kazahstan, în statele CSI sau în statele Uniunii Europene. Deci, primul impediment este migrația.

Al doilea impediment major este lipsa de motivație a copiilor romi să facă studii. De fapt, când spun că este o lipsă de motivație, sunt trei categorii de motivații care actualmente lipsesc la copiii romi ca să facă studii.

Prima motivație este aceea de a veni la școală. Mulți își pun întrebarea: „Pentru ce să vin la școală?” Răspunsul automat este: „Să înveți”, dar în momentul în care copilul rom vine la școală apare a treia motivație: el trebuie să însușească acest material, dar problema este că majoritatea copiilor romi fac parte din familii needucate, social vulnerabile. Marea majoritate a copiilor romi când se întorc acasă nu au condiții pentru a-și pregăti temele pentru acasă, n-au cu cine realiza aceste sarcini, pentru că părinții lor la momentul respectiv au finalizat studiile fără să știe a citi și a scrie. Lor li s-a dat un certificat că ei au umblat la școală și cum au terminat părinții copiilor romi studiile cu un certificat că ei doar au fost prezenți la școală, așa și copiii lor în anul 2020 încheie studiile cu astfel de certificat, pentru că ei nu sunt capabili să susțină examenele de absolvire nici la gimnaziu, nici la liceu.

Aceasta este problema, de aceea am raportat că cea mai slabă acțiune în Planul de acțiuni pentru susținerea populației de etnie romă la nivelul de educație este implicarea copiilor romi în orele de meditație, ceea ce se numește „școală după școală”.

Sunt foarte puține ordine didactice organizate pentru copiii romi la nivel național și asta este responsabilitatea administrației publice locale, dar din lipsă de resurse financiare aceste ordine didactice nu se realizează și atunci copilul rom nu are motivație nici să vină la școală, nici să învețe și asta este o problemă majoră. De asemenea nu există motivație pentru a termina școala. Pentru ce copilul rom trebuie să încheie studiile, care este viitorul lui? De fapt, această întrebare și-o pun nu numai copiii romi, dar și ceilalți copii. Deci, după finalizarea ciclului gimnazial sau liceal, nimeni nu garantează unui copil de etnie romă că el va fi încadrat la studii într-un colegiu, la un centru de excelență sau la o universitate, după absolvirea căreia el va avea capacitatea să fie încadrat într-un loc de muncă cu un salariu decent, care să-i asigure posibilitatea să-și ia o locuință și capacitatea să asigure financiar o familie. Asta nu este o problemă doar pentru copiii romi, pentru majoritatea copiilor din Republica Moldova.

De aceea romii văd că, chiar dacă ei ar absolvi un gimnaziu, liceu sau chiar și o universitate, ei oricum nu vor avea în Republica Moldova un salariu decent și ei din adolescență sau chiar din copilărie pleacă cu părinții peste hotare și fac bani, se ocupă cu businessul, cumpără diferită marfă și o vând la piață. Acesta-i, de fapt, impedimentul principal – ei n-au motivație de a face studii nici la gimnaziu, nici la liceu, pentru că ei știu că viitorul în Republica Moldova este unul sumbru.”

Europa Liberă: O imagine totuși destul de pesimistă, dezolantă pe care o descrieți. În același timp, chiar și pe aceste vremuri de pandemie Ministerul Educației anunța recent că o majoritate covârșitoare a copiilor sunt cuprinși în procesul de educație la distanță, în procesul de educație digitală. Includ cifrele optimiste ale autorităților și copiii comunității romilor?

Ion Duminica: „Deci, eu nu sunt nici sceptic, nici pesimist, nici optimist. Eu vreau să fiu pragmatic. De aceea, noi am și inițiat această procedură de monitorizare și vreau să vă spun că și în perioada pre-pandemică copiii aveau acces la studii de calitate, dar nu era o rată mare de incluziune, cum am spus inițial. Administrația publică locală când prezintă datele la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, prezintă doar datele copiilor care sunt încadrați în școală, dar nu și ale copiilor care sunt atestați în comunitate la momentul respectiv.”

Europa Liberă: Mulți totuși nu vor înțelege în continuare, dle Duminica, de ce totuși acești copii sunt neglijați, trecuți cu vederea?

Ion Duminica: „Foarte simplu. Dacă ar raporta această rată de incluziune, care este foarte scăzută, atunci ar apărea probleme: de ce copiii aceștia nu sunt încadrați în procesul educațional? Și atunci, administrația publică locală, împreună cu părinții romi, împreună cu alți factori de decizie la nivel local și profesorii ar trebui să inițieze diferite politici motivaționale, să nu existe segregare, părinții copiilor să aibă ajutor material ca să poată să-i aprovizioneze cu rechizite școlare, cu încălțăminte, îmbrăcăminte. Sunt foarte multe acțiuni adiacente procesului educațional, dar e mai simplu să raporteze doar despre cei care vin la școală, că dacă i-ar raporta pe cei care nu sunt la școală, atunci ar apărea probleme.

Dvs. ați menționat că ministerul raportează că marea majoritate a copiilor din Republica Moldova au avut acces la procesul de educație online, însă eu nu înțeleg această abordare, pentru că este o abordare greșită. Mai bine să arătăm că sunt foarte multe familii, nu numai rome, sunt familii social vulnerabile în care copiii nu au acces la internet, nu au aceste accesorii digitale, nu au telefon, nu au calculator... De ce se raportează că marea majoritate a copiilor au avut acces la educație, dacă, de fapt, nu a fost acest acces, marea majoritate a copiilor, îndeosebi de etnie romă nu au avut acces la educație? De ce se ascund aceste cifre? De ce se ascund aceste date? De ce noi nu vrem să raportăm problemele care sunt stringente și sunt curente? Și odată ce raportăm aceste probleme, să încercăm să găsim soluții la ele.

Dar dacă noi nu raportăm aceste probleme, evident că nimeni nu se implică în soluționarea lor și atunci aceste probleme devin ascunse, probleme ignorate și nimănui nu-i pasă de ele, nici administrației publice locale și nici administrației publice centrale, inclusiv părinților romi, pentru că ei consideră că misiunea lor este să asigure copiii cu hrană zilnică.

Avem foarte multe generații de copii romi care finalizează școala fără a ști să scrie, fără a ști să citească și devin cetățeni marginalizați.

Părinții sunt interesați copiii lor să nu moară de foame, dar ceea ce ține de accesul la educație, asta deja administrația publică locala împreună cu administrația publică centrală trebuie să decidă. Și aceste instituții nu intervin, astfel copilul rom rămâne doar în grija părinților la nivel de asigurare doar cu hrană și atât, fără acces la educație.

Și avem foarte multe generații de copii romi care finalizează școala fără a ști să scrie, fără a ști să citească și devin cetățeni marginalizați.”

Europa Liberă: Ați putea să estimați numărul acestor cetățeni marginalizați în devenire acum?

Ion Duminica: „Asta noi și încercăm să facem. De exemplu, în acest raport pentru prima dată noi am inclus din datele mediatorilor comunitari, nu din datele acumulate de Agenția Relații Interetnice, dar anume din datele mediatorilor comunitari, noi am solicitat cifra copiilor de etnie romă de la vârsta de 7-15 ani care sunt atestați în localitate, care locuiesc în prezent în localitate, inclusiv cifra copiilor de etnie romă cu vârsta de 7-15 ani care sunt încadrați în procesul educațional la treapta primară și gimnazială.

Și dacă o să citiți atent acest raport, Dvs. o să vedeți din datele mediatorilor comunitari că rata de incluziune școlară, de exemplu, în orașul Edineț este de 7%, rata de incluziune educațională în satul Talmaza este de 47%, adică jumătate din numărul copiilor nu sunt școlarizați. Și noi am luat datele doar de la 15 mediatori comunitari din 15 localități, dar noi mai avem încă 170 de localități unde nu avem acces la date și dacă am aduna aceste date, am avea un tablou general pe țară, dar deoarece avem foarte puțină resursă informațională, adică acești 15 mediatori comunitari au fost capabili ca resursă umană să prezinte aceste date, deci noi avem doar pe 15 localități. Și pe anul 2020 o să ne concentrăm pe 5 localități – 3 sate și 2 orașe. Dar ca să vă spun o cifră la nivel de Republica Moldova câți copii romi nu sunt încadrați în procesul educațional, pe moment eu nu am aceste date, dar noi încercăm ca administrația publică locală să prezinte în următorul raport aceste date, să includă numărul copiilor romi care locuiesc într-o localitate și numărul copiilor romi care sunt prezenți în școală, care sunt școlarizați.

Dar până acum, și în anul 2016, și în 2017, și în anii precedenți la Ministerul Educației vine doar cifra copiilor care sunt școlarizați, fără a prezenta datele tuturor copiilor de etnie romă care sunt în localitate.”

Europa Liberă: Așadar, o imagine denaturată, trebuie să înțelegem?

Ion Duminica: „Exact! E o imagine denaturată și eu nu am o explicație a acestui fapt. Ori se ignoră intenționat, ori se vrea să se spună că nu s-a știut despre aceste cifre, dar vă spun că în orice localitate se știe și numărul copiilor romi care locuiesc în sat sau oraș, și numărul copiilor romi care sunt în școală, dar pentru a nu strica statistica, pentru a nu strica datele referitoare la școlarizarea copiilor romi se prezintă doar acele date care sunt convenabile, deci numărul copiilor romi care sunt în școală, fără a face referință la cei care trăiesc în localitate.”

Europa Liberă: Ați remarcat, de altfel, în același context poate o acțiune ratată a planului respectiv - realizarea unui studiu pentru prevenirea și identificarea fenomenului discriminării și segregării copiilor romi în sistemul educațional planificat, dacă nu mă înșel, încă pentru 2017. Ce s-a întâmplat, de fapt, cu acest studiu?

Ion Duminica: „Realizarea acestui studiu a fost asumată de Agenția Relații Interetnice. Deci, Agenția Relații Interetnice și-a asumat realizarea acestui studiu privind discriminarea și segregarea copiilor de etnie romă în cadrul instituțiilor de învățământ încă în anul 2017. Acum suntem în anul 2020. Se pune întrebarea: de ce n-a fost realizat acest studiu? Simplu. Pentru că nu este o capacitate profesională, o expertiză, o capacitate de analiză la Agenția Relații Interetnice, care să poată realiza acest studiu, lipsa de resurse umane, nu este vorba de bani, pentru că la momentul în care ar fi inițiat Agenția Relații Interetnice elaborarea acestui studiu, acolo parteneri sunt și organizații internaționale, care ar fi venit cu suplimentul financiar, dar această acțiune a fost neglijată din considerentul incapacității profesionale a colaboratorilor Agenției Relații Interetnice, care, de fapt, nici nu se orientează spre politicile rome, nu se orientează spre îmbunătățirea acestor politici.

La momentul de față ei au devenit o instituție care doar adună informația, fără să aibă capacitatea s-o analizeze și să pună pe masa guvernului recomandări privind îmbunătățirea politicilor rome, inclusiv la nivel educațional.”

Europa Liberă: Ați remarcat la un moment dat necunoașterea planului de către autorități, în special de cele locale. Cum se explică acest lucru și ce ar trebui să se facă pentru a remedia această situație?

Ion Duminica: „Deci, Planul de acțiuni pentru susținerea populației de etnie romă este aprobat printr-o hotărâre de guvern. Pe parcursul unui an sunt foarte multe hotărâri de guvern aprobate care nu sunt cunoscute de reprezentanții administrației publice locale și, de fapt, nu este vina în mare parte a administrației publice locale, pentru că nu administrația publică locală trebuie să coordoneze implementarea acestor politici, să inițieze implementarea lor.

În momentul când nu este în cadrul administrației publice centrale, la nivel de guvern, o instituție care să impulsioneze, să coordoneze, să dirijeze aceste politici, administrația publică locală nici nu inițiază un plan de acțiuni local. Permanent când mergem în comunități sau la nivel local, la nivelul întâi în sate sau orașe sau la nivelul doi în raioane, când le spunem despre acest plan de acțiuni, ei spun nu că nu ar fi știut de implementarea lui, dar ei nu știu cine trebuie să-l implementeze, pentru că administrația publică locală deseori este în parteneriat cu ministerele, cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, cu Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, cu Agenția Relații Interetnice. Iată aceste instituții tot nu au o capacitate de coordonare cu administrația publică locală ca să implementeze aceste acțiuni. Deci, marea parte a acțiunilor care se raportează se fac la nivel general. De exemplu, campania de conștientizare a părinților de etnie romă privind încadrarea în școală, dar aceste campanii se fac nu doar pentru părinții romi, ci pentru toți părinții.

Când se face de instituțiile de învățământ o campanie de conștientizare a părinților, nu se aleg părinții copiilor romi deoparte și părinții celorlalți copii de altă parte, se face pentru toți. Dar, vă spun, o coordonare țintită anume pe politici rome nu se face la nivel central cu administrația publică locală.

De aceea actualmente avem 185 de localități compact populate de persoane de etnie romă și ele, practic, sunt în toate raioanele Republicii Moldova, inclusiv în municipiul Bălți și în municipiul Chișinău, dar aceste instituții la nivel local nu inițiază niște acțiuni spre romi din lipsă de coordonare cu administrația publică centrală. De aceea, planul se realizează foarte și foarte greu. Anul 2019 este un pic mai bun spre deosebire de anii 2016, 2017 și 2018, deoarece inclusiv Coaliția „Vocea Romilor” a insistat pe lângă administrația publică centrală să inițieze aceste acțiuni și să le implementeze și dacă la început încă eram la nivel de 10-15%, iată am ajuns în anul 2019 la nivelul de 30%.”

Europa Liberă: Vorbind de atitudine, eventual de resurse financiare, este ultimul an de realizare a acestui plan care curge în condiții de pandemie. Mai credeți că în aceste condiții sunt șanse de redresare vizibilă a stării de lucruri?

Ion Duminica: „Anul acesta, 2020, Coaliția „Vocea Romilor” încearcă să monitorizeze planul respectiv nu din perspectiva anilor precedenți când așteptam raportul Agenției Relații Interetnice, care, de fapt, era publicat în anul următor, deci în anul 2019 raportul a fost publicat pe site-ul Agenției Relații Interetnice în februarie 2020. Deci, trece un an și pe urmă Agenția Relații Interetnice face publice rezultatele implementării din anul precedent. Pentru anul 2020, care este un an cu multe provocări, inclusiv cu această pandemie de COVID-19, noi încercăm să monitorizăm Planul de acțiuni pentru susținerea populației de etnie romă nu în anul următor, ci în anul acesta, adică facem trimestrial.

Noi vrem să vedem cum se implementează Planul de acțiuni în comunități anume în situația asta de criză pandemică, cum au copiii romi acces la resursa digitală, dacă cu ei comunică profesorii, dacă au conexiune la internet, dacă au accesorii digitale, telefon și calculator acasă. Din start noi am ales 3 comunități rome din raionul Călărași – satele Ursari, Parcani și Schinoasa și 2 orașe – Edineț și Hâncești. Deci, noi vrem să vedem, inclusiv pe parcursul acestui an, cum se implementează Planul de acțiuni pentru susținerea populației de etnie romă în anul 2020 pe aceste 4 compartimente: educație, muncă, protecție socială, sănătate și mediatorul comunitar.

Vrem să vedem dacă romii au avut acces la ajutor de șomaj, dacă au fost beneficiari ai acestui ajutor, dacă copiii romi au beneficiat de studii în perioada de criză, accesul lor la servicii de sănătate etc. Și reieșind din faptul că s-a raportat deja că mai mult de jumătate din populația de etnie romă din localități s-au întors la baștină, dar ei s-au întors în calitate de șomeri împreună cu copiii, deci copiii lor n-au fost până în prezent la școală. Deci, ei acum s-au întors, dar n-au fost încadrați în procesul educațional.

Sunt foarte multe provocări pentru anul 2020, de aceea Coaliția „Vocea Romilor” nu va aștepta elaborarea unui raport și publicarea lui pe site-ul Agenției Relații Interetnice, dar va încerca să inițieze procedura de monitorizare implicit în anul acesta, în anul 2020. Și e clar că au să fie multe probleme depistate, pentru că nouă ne sună mediatorii comunitari, reprezentanții comunităților rome și spun că sunt foarte multe probleme și nu au cu cine să le soluționeze și nici noi nu putem să-i ajutăm, pentru că nu putem să coordonăm aceste politici la nivel central cu autoritățile publice locale.”

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG