În 1992 a apărut așa numita Lege despre Învățământ și funcționarea și aplicarea limbilor în regiunea transnistreană. Au introdus trei limbi oficiale: rusa, ucraineana și așa numita moldovenească..Asta se întâmpla după războiul moldo - rus din 1992. În regiunea transnistreană există opt școli cu predare în limba română. Directorul Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol, profesorul Ion Iovcev , care s-a confruntat cu abuzurile administrației din stânga Nistrului descrie atmosfera din regiune, amintindu- și de 2 martie 1992.
Ion Iovcev: „Ziua de 2 martie se asociază pentru mine cu ziua de 4 martie, tot în același an, 1992, fiindcă am trecut și eu prin grele încercări anume în ziua de 4 martie. E legat de evenimentele ce s-au petrecut pe 2 martie. Taman pe 4 martie am fost invitat de către șeful Direcției de învățământ Tiraspol ca să preiau Școala nr. 20 (așa se numea atunci Liceul „Lucian Blaga”) și am primit botezul în acea zi. Am primit botezul în înțelesul deplin al cuvântul, întrucât taman în ziua aceea au fost aduse cadavrele celor care au căzut la 2 martie și eu am intrat cu fosta directoarea, dumneaei trebuia să plece, iar eu trebuia să iau în primire. Atunci au intrat în biroul în care mă aflam doi oameni înarmați, doi cazaci și am fost scos cu automatele, am fost lovit cu patul automatului. În genere, am trecut printr-o situație foarte complicată.”
Europa Liberă: Câtă umilință ați suportat în acești ani în general?
Vreau să vă spun că umilința aceasta m-a întărit
Ion Iovcev: „Atâta umilință am suportat, încât cred că aș putea să vorbesc foarte, foarte mult aici, în fața microfonului, dar vreau să vă spun că umilința aceasta m-a întărit, am căpătat imunitate și faptul acesta m-a ajutat ca să pot suporta toate greutățile pe parcursul acestor trei decenii de când sunt directorul acestei instituții de învățământ.”
Europa Liberă: Cât de mult a fost afectată educația, procesul de învățământ în stânga Nistrului?
Ion Iovcev: „În stânga Nistrului, vă spun sincer, dna Valentina, educația a rămas la nivelul anilor ‘80, la nivelul educației din timpul Uniunii Sovietice. Poți să te întorci și în timp, și în spațiu, și mentalitatea acelor profesori care lucrează în acele instituții de învățământ, lucrează după metodele vechi. Ei nu sunt la curent cu toate schimbările care se fac în prezent în educație.”
Europa Liberă: Dvs. găsiți mai multe diferențe sau asemănări între felul cum se educă tânăra generație la școlile unde Dvs. gestionați treburile și cele care au rămas în subordonarea jurisdicției tiraspolene?
Ion Iovcev: „Este totuși o mare diferență, fiindcă în aceste instituții de învățământ, în particular la Liceul „Lucian Blaga” educăm copiii în stilul european, al valorilor europene, naționale, în demnitate, vorbim despre toleranță, despre frontierele deschise, despre lumea liberă, pe când în acele școli a rămas sistemul de educație sovietică și sunt educați într-un stil așa, patriotic, dur, aș spune chiar șovinist, pentru tânăra generația această așa-numită „republică moldovenească nistreană” există și ei de mici copii sunt gata să apere această insuliță, cum îi spun ei, a libertății din stânga Nistrului. Sunt manipulați, sunt îndoctrinați. Pe data de 23 februarie la Tiraspol, pe stadionul central, a avut loc o demonstrare a forțelor armate ale Transnistriei, competiții sportive, militare, au fost scene din cel de-al Doilea Război Mondial, cum ei îi spun, „pentru apărarea patriei”, luarea Berlinului, drapelul acela roșu... Deci au rămas în aceeași zonă din care noi încercăm să ieșim.”
Europa Liberă: În stânga Nistrului sunt cunoscute intențiile autorităților Republicii Moldova de a reîntregi cele două maluri ale Nistrului. În general, există această preocupare ca și cetățenii din stânga Nistrului să spună că ei sunt cetățenii Republicii Moldova și că văd viitorul statului nu chiar atât de diferit decât cei de pe malul drept al Nistrului?
...vedem că acel cancer transnistrean a trecut și pe malul drept
Ion Iovcev: „Cu cine să facem noi reîntregirea statului Republica Moldova? Ca și în partea dreaptă, majoritatea tinerilor din stânga Nistrului sunt plecați, pleacă peste hotare. Majoritatea pleacă în Federația Rusă tinerii, pleacă și în Europa, rămân bătrânii, care nu că nu au fost în Europa, sunt mulți care n-au ajuns în Chișinău și nu văd ce schimbări sunt, că a ajuns odată un om mai în vârstă în Chișinău și i s-a părut că a ajuns în Paris. Ei au rămas în acea zonă gri, în zona aceea care pentru dânșii această „republică moldovenească nistreană” îi ceva sfânt. De fapt, este o rezervație și cu acești oameni care au rămas în stânga Nistrului, oameni în etate și foarte mulți din formațiunile acestea militare și paramilitare, cu aceștia nu putem noi reîntregi țara Republica Moldova. Și suntem într-o situație, cum se spune în jocul de șah, îi pat - nici mat, nici șah, suntem nici încolo, nici încoace. Nu știu cât o să dureze, fiindcă mergem și noi ca și Moise prin pustiu. Ne trebuie 40 de ani și noi ne apropiem de acei 40 de ani, de acum au trecut 30 de ani, ne-au mai rămas 10 ani și eu nu știu dacă în acești 10 ani o să ajungem la pământul făgăduinței. Îi foarte greu să ajungi la pământul făgăduinței și vedem că acel cancer transnistrean a trecut și pe malul drept și tare mă tem că reîntregirea s-a face a Republicii Moldova și s-a muta vama transnistreană, va trece la Prut și o să fie întărită acolo. Eu nu vreau așa reîntregire, nu pentru asta noi am luptat ca să ne întoarcem acolo de unde am ieșit, dar cred că încă mai rău va fi.”
Europa Liberă: Dar este și imposibil să renunți la pământ?
Pentru orice metru pătrat a fost vărsare de sânge, oamenii au luptat pentru pământul strămoșesc
Ion Iovcev: „Nici un petic de pământ, nici un metru pătrat nu se dă, pentru orice petic de pământ, pentru orice metru pătrat a fost vărsare de sânge, oamenii au luptat pentru pământul strămoșesc, dar totuși situația în care noi ne aflăm este în așa fel că nici partea dreaptă a Nistrului nu poate ajunge acolo unde trebuie de ajuns. Cred că ar trebui nu numai de declarat, dar de spus tare că partea stângă a Nistrului este o zonă de ocupație și în zonă de ocupație este imposibil să faci ordine prin legile Republicii Moldova. Noi nu renunțăm la această zonă, dar dacă ei s-au separat, poftim, las’ să trăiască în rezervație în continuare, dar partea dreaptă trebuie să meargă acolo unde ne este locul nostru, în Uniunea Europeană prin România, cu România, fiindcă numai România poate să ne ajute, alte state, majoritatea sunt indiferente, dar sunt și care tare doresc ca Republica Moldova să se întoarcă acolo de unde s-a pornit.”
Europa Liberă: Cum reacționați Dvs. când la piață, la oficiul poștal auziți că statul Republica Moldova ar fi un stat din imediata vecinătate a Transnistriei?
Ion Iovcev: „Dar cum, dna Valentina, cum poate fi altfel, dacă oamenii de acolo, v-am spus, majoritatea sunt în etate, nu au internet și sunt manipulați prin mass-media? Televiziunea și radioul tot timpul vorbesc despre independență, despre republica transnistreană, despre aceea că noi iaca-iaca vom fi recunoscuți și vom fi parte componentă a Federației Ruse. E clar că se vorbește și le-au băgat în cap...”
Europa Liberă: Dar lucrul acesta nu e cu putință.
Ion Iovcev: „E clar că nu e cu putință, dar oamenii sunt manipulați și lor li se pare că totul va fi bine. Cu atât mai mult că la populația de acolo, îndeosebi pentru pensionari gazul este foarte ieftin, în troleibuze merg fără plată, le mai fac cadouri de Paști, de sărbători și lor li se pare că acel adaos pe care li-l dă Federația Rusă la pensie e un panaceu care le rezolvă toate problemele. Și încă o problemă foarte mare: majoritatea acum își iau cetățenia Federației Ruse și trec la pensia rusească, care este mai mare, și mâine sau chiar azi Federația Rusă va spune că „majoritatea populației din Transnistria sunt cetățeni ai Federației Ruse și ce probleme are aici Republica Moldova? Ei sunt cetățenii noștri și noi trebuie să le apărăm interesele acestor oameni”.”
Europa Liberă: Dar cum vedeți Dvs. voința politică pe care trebuie s-o manifeste autoritățile Republicii Moldova pentru a rezolva problema transnistreană?
Ion Iovcev: „Voința politică a demnitarilor din Republica Moldova... În fruntea statului și în parlament trebuie să fie oameni cu demnitate, cu verticalitate care iubesc această țară, care știu cine suntem, ce limbă vorbim și numai așa putem să rezolvăm. Eu socot că, indiferent că e stat mic, țară mică, țară mare, dacă acel conducător care stă în fruntea țării are demnitate, are verticalitate, atunci el își spune poziția clar și este susținut de celelalte state care știu ce dorim. Țin minte citeam povestirile, pare-mi-se ale lui Lev Tolstoi, „Câinele și o vrăbiuță”, când un puișor de vrăbiuță a căzut jos, vrabia a sărit să-l apere și câinele, cât era de mare, a dat doi pași înapoi. Deci, noi trebuie să avem demnitate, să ne apărăm țărișoara asta cât e de mică, acest pământ. Dar noi dacă atât de ușor ne vindem, atât de ușor trecem de partea nu știu cui și punem în față banul, mai mult nimic nu vedem, vindem țara pe bucăți, vindem aeroportul, mâine-poimâine o să fie vândut portul de la Giurgiulești, cu ce rămânem noi? Am pierdut Transnistria, unde era toată economia, industria...”
Europa Liberă: De ce ziceți că e pierdută regiunea transnistreană?
Ion Iovcev: „Ea parcă-i pierdută, dar parcă nu-i pierdută, dar este o rezervație. Chiar azi, venind încoace, rămâneam mirat. Ei vor independență, vor să trăiască aparte, dar, mergând de la Tiraspol spre Chișinău, tare puține mașini vedeam dinspre partea Chișinăului spre Tiraspol, dar din Tiraspol mașini cu numere de Slobozia, Tiraspol, Bender, care au seria A, toți vin înspre Chișinău. Ce caută ei în Chișinău, dacă ei vor separare? Poftim, separați-vă! Înseamnă că au interese în dreapta Nistrului, doar nu e secret că Federației Ruse nu-i trebuie această Transnistrie. Transnistria este un cap de pod ca să ia Republica Moldova în întregime până la Prut, dar este și un cuțit băgat în spatele Ucrainei, fiindcă din partea asta îi Donbasul și Luhanskul, Crimeea îi luată, aici îi Transnistria și stă în clește Ucraina. Eu nu tare îi laud pe ucraineni, fiindcă am avut și noi probleme în ’92 – n-o să uităm niciodată cum au procedat ei atunci – și dacă ei ne susțineau în ’92, nu ar fi avut aceste probleme mai târziu. Dar socot că, în momentul acesta, ei sunt prietenii noștri. În perioada asta noi trebuie să-i susținem pe ucraineni. Suntem între București și Kiev, dar președintele țării nu a fost niciodată nici la Kiev, nici la București. Cum noi putem să ne dezvoltăm, cum putem să trăim? Numai Moscova, Moscova și Moscova. Eu nu am nimic împotriva Federației Ruse, eu nu am nimic împotriva rușilor în genere, dar dacă îi iei ca o națiune, dar mai ales conducerea, iată șovinismul acesta îi pus la înălțime. Iaca, ei vor să te elibereze și gata, te eliberează. Eu nu știu, trăim bine, trăim rău, dar noi avem legile noastre, noi avem obiceiurile noastre, noi avem doinele noastre, noi vrem să trăim așa cum ni-i dat de la Dumnezeu. Deci trebuie să ne dea voie așa să trăim și nu că să ne dea voie, dar noi trebuie să avem demnitate și atunci vom avea ceva. Și să educăm tânăra generație. Pe mine mă doare sufletul, fiindcă a venit o pleiadă de politicieni școliți la București, Cluj, Iași, au venit acum încoace, ei despre războiul din ‘92 doar au citit, citesc, iar eu l-am văzut, eu am trăit acolo și ei trebuie să fie cu ideile acestea care îmi vin mie acum în cap. Oare chiar numai banul îl văd? Eu n-am să uit niciodată anul 1992. Încă nu vă cunoșteam pe Dvs., n-am vorbit niciodată, dar stăteam la aparatul de radio și când am auzit-o vorbind pe Valentina Ursu, erați în Bender și spuneați că „iaca-iaca, de-acum tricolorul nostru-i pe clădirea administrației din Bender”. Și eu așteptam, eram acolo, în Tiraspol, și-mi ziceam că peste 2-3 ore gata, este și Tiraspolul. Și vedeam cum plecau mașini după mașini, plecau din Tiraspol cu drapele albe și strigau, mai ales femeile, în limba rusă: «Не хотим РМН, мы хотим жить дружно, все вместе» (nu vrem niciun fel de republică moldovenească nistreană, vrem să trăim în înțelegere toți împreună). Și plecau încolo. Însă după aceea a fost trădare și ne-a întors totul înapoi. Și ce am făcut noi? De unde ne-am pornit și unde am ajuns?”
Europa Liberă: Dar aceste declarații care au fost făcute că „Rusia a stopat vărsările de sânge la Nistru” v-au afectat?
Ion Iovcev: „Tare m-au afectat! M-a afectat și ceea ce a spus dl ministru de externe Popescu, când a spus că a fost război civil, dar dl Ciocoi, ministrul de externe și de integrare europeană, să spună că „Federația Rusă, Armata a 14-a fost aceea care a oprit măcelul de la Nistru”... Noi foarte bine știm cine a pornit acel măcel, noi ținem minte cum s-au format aceste două „republici” – republica transnistreană și Găgăuzia, când Lukianov a spus la Moscova că „dacă voi nu semnați tratatul unional o să aveți probleme și o să fie două republici”. Iată așa au format aceste două „republici”. Și mai departe, Armata a 14-a, doar de unde s-a luat tot armamentul acela, cine i-a înarmat? Eu am avut întâlniri personale cu Aleksandr Lebed, de trei ori m-am întâlnit.”
Europa Liberă: Fostul comandat al Armatei a 14-a?
Ion Iovcev: „Da, fostul comandat al Armatei a 14-a. Și știu că el a fost trimis de Elțin ca să retragă armata. Și când a venit el și când a cercetat, a raportat că „tov. președinte, aici nu că se poate de retras, aici se poate de luat Chișinăul”. Iată ce s-a făcut. Dacă noi rămâneam pe poziții, noi puteam să rezolvăm multe probleme.”
