Țările europene au încercat din răsputeri să nu se implice prea mult în conflictul dintre SUA și Israel cu Iranul, ajuns acum în a patra săptămână. Acestea au analizat posibilitatea de a contribui la deblocarea Strâmtorii Ormuz, dar au declarat că ar face acest lucru doar după un armistițiu și, de preferință, cu un mandat din partea Organizației Națiunilor Unite.
Însă, pe 21 martie, amenințarea s-a apropiat de teritoriul european, după ce Iranul a demonstrat că rachetele sale au capacitatea de a ajunge în orașe europene.
Teheranul a lansat două rachete balistice către insula Diego Garcia – o bază comună americano-britanică din Oceanul Indian, situată la aproximativ 4.000 de kilometri de teritoriul iranian –, iar oficialii de la Bruxelles şi nu numai au luat brusc act de acest fapt.
Anterior, Iranul – sub conducerea defunctului lider suprem, ayatollahul Ali Khamenei – menținuse o limită maximă a razei de acțiune a rachetelor sale balistice la 2.000 de kilometri.
Khamenei a fost ucis într-un atac americano-israelian asupra Iranului, pe 28 februarie. Iar acea limită pare acum să fi dispărut – spre nemulțumirea Europei.
Bruxellesul este deja implicat într-un război mai aproape de casă: invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, aflată acum în al cincilea an. Până în prezent, UE a trimis Kievului peste 70 de miliarde de euro ca ajutor militar.
„Pentru noi, aceasta este o nouă dimensiune a războiului [din Iran]”, a afirmat un înalt oficial al UE, care a vorbit cu RFE/RL sub condiția anonimatului. „Să fim sinceri, apărarea noastră aeriană este destul de epuizată în acest moment.”
- Te-ar putea interesa și: Trump dă Iranului 48 de ore să deschidă Strâmtoarea Ormuz, altfel SUA îi va distruge energetica
Multe țări europene au contribuit la apărarea aeriană a Kievului, dar au constatat și că există lacune considerabile în apărarea aeriană a continentului, în cazul în care aceasta ar fi pusă la încercare. Deși dispun de tehnologie de înaltă calitate, precum sistemele de rachete Patriot, SAMP/T și IRIS-T, mai multe ministere ale apărării din Europa recunosc deschis că există un deficit considerabil de rachete de interceptare.
Europa ar avea, de asemenea, dificultăți în a face față așa-numitelor atacuri de saturație utilizate de Rusia în Ucraina, în care sistemele de apărare aeriană sunt copleșite de un val de bruiaj, atacuri cibernetice, drone și diverse tipuri de rachete.
Europa continuă să depindă în mare măsură de Statele Unite pentru apărarea antiaeriană cu rază lungă de acțiune. Aici intră în scenă potențiala amenințare pe care Iranul o reprezintă pentru Europa.
Comentând atacurile asupra insulei Diego Garcia, șeful armatei israeliene, Eyal Zamir, a menționat că „aceste rachete nu sunt destinate să lovească Israelul. Raza lor de acțiune ajunge până la capitale europene - Berlin, Paris și Roma se află toate în raza de acțiune directă a amenințării”.
Într-un interviu pentru RFE/RL din 21 martie, Michael Horowitz, un expert independent în domeniul apărării stabilit în Israel, a declarat că „Iranul nu mai poate fi considerat o amenințare circumscrisă Orientului Mijlociu. Acesta își dezvoltă capacități menite să crească costurile și pentru adversarii mai îndepărtați”, adăugând că „dacă aș fi în locul europenilor, aș fi îngrijorat”.
- Vezi și: Cu cisterna „Cvas”, după motorină. Ce se întâmplă pe piața carburanților și cum vor evolua prețurile
Ministrul britanic Steve Reed a declarat pe 22 martie că o rachetă lansată în direcția insulei Diego Garcia „nu și-a atins ținta”, în timp ce o altă rachetă a fost „interceptată”. De asemenea, el a respins afirmațiile israeliene potrivit cărora Europa ar putea fi ținta unor atacuri, adăugând că „nu există nicio evaluare care să susțină afirmațiile conform cărora Iranul ar fi planificat să lovească orașe europene cu rachete balistice sau că ar avea capacitatea de a face acest lucru”.
Până în prezent, drone iraniene au fost interceptate deasupra bazelor militare britanice din Cipru, în timp ce Turcia, membră a NATO, a interceptat trei rachete balistice - în episoade diferite - la începutul lunii martie.
Deși NATO nu a oferit niciun comentariu nou pentru RFE/RL de la atacurile asupra Diego Garcia, alianța militară a făcut referire la comentariul său cu privire la momentul în care Turcia a interceptat cu succes acele atacuri.
„Până în prezent, sistemul BMD (Ballistic Missile Defense) al NATO a fost eficient împotriva rachetelor iraniene în Turcia, ceea ce este exact scopul pentru care a fost conceput”, a declarat pentru RFE/RL Oana Lungescu, fostă purtătoare de cuvânt a NATO, actualmente cercetătoare la Institutul Regal al Serviciilor Unite pentru Studii de Apărare și Securitate (Royal United Services Institute for Defence and Security Studies).
Un oficial NATO care a vorbit cu RFE/RL sub condiția anonimatului a menționat, de asemenea, că sistemul BMD al NATO a fost conceput exact pentru a rezista rachetelor iraniene – nu neapărat celor rusești – atunci când a fost construit pentru prima dată la începutul anilor 2000 și a devenit operațional în 2012.
Germania găzduiește centrul de comandă la baza aeriană Ramstein, în timp ce sistemele de apărare antirachetă propriu-zise sunt amplasate în baze din Polonia și România. Turcia găzduiește un radar, iar Spania are patru nave capabile de apărare antirachetă la baza navală Rota.
Dar să fie clar: sistemul BMD al NATO are o amprentă americană semnificativă, care face ca Europa să depindă de protecția militară a SUA.
Robert Pszczel, fost oficial NATO și actual expert în securitate la Centrul pentru Studii Estice, un think tank cu sediul la Varșovia, a declarat pentru RFE/RL că «presupunerea lucrativă este că sistemul funcționează și face exact ceea ce trebuie să facă».
«Desigur, este un sistem special, cu elemente-cheie furnizate de SUA», a adăugat el.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
