Din sumarul ediţiei:
Administrația de la Tiraspol relaxează măsurile de carantină. Penitenciarele din regiune au primit 1500 de teste pentru depistarea bolnavilor de coronavirus, chiar dacă oficial nu s-au anunțat cazuri de infectare în închisori. Din toamnă elevii din stânga Nistrului ar putea fi obligați să-și cumpere uniforme – cât de accesibil este acest lucru pentru familiile din regiunea transnistreană, mai ales în contextul actualei crize? Sătenii din Cocieri povestesc cum este să fii izolat în propriul sat. Și ziua de 9 mai continuă să fie teren de bătălii geopolitice.
***
Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
Locuitorii din Molovata și Cocieri, sate subordonate juridic Chişinăului, dar amplasate de pe malul stâng al Nistrului controlat de Tiraspol, au rămas sâmbătă fără legătură cu restul teritoriului Republicii Moldova după ce râul Nistru a scăzut la un nivel care nu permite exploatarea feribotului. Nistrul a scăzut din cauza deversărilor de la centrala electrică de al Dubăsari, iar Tiraspol a oprit încă în martie, sub pretextul combaterii epidemiei de Covid-19, circulația pe podul peste Nistru de la Dubăsari.
Săptămâna trecută în stânga Nistrului a mers o delegație a Organizației Mondiale a Sănătății sarcina căreia a fost de a evalua modul în care este organizată combaterea epidemiei de Covid-19. Nici presa de la Tiraspol, nici reprezentanța OMS în Republica Moldova nu au oferit detalii privind concluziile acestei vizite.
Tiraspolul anunța duminică 610 cazuri de COVID-19 și 26 persoane decedate. Pe tot teritoriul Republicii Moldova au fost înregistrate 4927 de îmbolnăviri și 169 de decese.
Din cauza epidemiei de coronavirus, scăderea producției industriale în regiunea transnistreană ar putea ajunge la 10 la sută. În perioada măsurilor de carantină din martie-aprilie producția industriei ușoare a scăzut cu 50 la sută, scăderi mari au fost și în construcția de mașini, prelucrarea metalelor și în metalurgie, în mare parte din cauza blocării exporturilor. În martie exporturile au scăzut cu 20 la sută, iar în aprilie – cu peste 30 de procente. Șeful departamentului economic din executivul de la Tiraspol, Serghei Obolonnik, a declarat, citat de presa din regiune, că aceste scăderi au avut un impact negativ asupra încasărilor la buget – din impozite nu au fost încasate cel puțin 400 milioane de ruble transnistrene, aproape 2 milioane și jumătate de dolari, sumă foarte mare pentru bugetul auster al regiunii. „Și tendința continuă să fie negativă”, a spus responsabilul. Acesta a cerut departamentului de finanțe să identifice surse noi de acoperire a pensiilor și salariilor.
Toate ceremoniile oficiale cu public sau paradele militare de Ziua Victoriei au fost anulate anul acesta din cauza pandemiei de coronavirus. Pe 9 mai în țările din spațiul fost-sovietic, cu excepția țărilor baltice, a fost marcată Ziua Victoriei și împlinirea a 75 de ani de la încheierea celui de al Doilea Război Mondial. Această zi este marcată în restul Europei și în SUA pe 8 mai, iar pe 9 mai este marcată Ziua Europei.
Belarus a fost anul acesta singura țară europeană care a ignorat pandemia de coronavirus și a organizat o paradă militară de Ziua Victoriei, dar și concerte și serbări publice. La paradă au participat 3000 de militari și 150 de unități de tehnică militară, iar în public au fost peste 10 mii de oameni.
În Rusia, pentru prima dată nu a avut loc parada militară din Piața Roșie de la Moscova, aceasta a fost înlocuită cu o paradă aviatică. În acest moment, Rusia este una din cele mai lovite țări de pandemia de coronavirus: de mai bine de o săptămână sunt confirmate în fiecare zi peste 10 mii de noi cazuri de contaminări.
Parlamentul de la Minsk a anunțat că alegerile prezidențiale din Belarus vor avea loc pe 9 august. Șefa Comisiei Electorale Centrale, Lidia Ermoșina, a spus că, în condițiile pandemiei, campania electorală va fi una „deosebită”, ședințele autorităților publice vor avea loc fără participarea reprezentanților partidelor și mișcărilor obștești, iar observatorii internaționali ar putea să nu vină la scrutinul din Belarus. Liderul de la Minsk, Alexandr Lukașenko, a declarat anterior că va candida pentru un nou mandat de cinci ani, chiar dacă se află deja în fruntea țării de 25 de ani.
Tbilisi și-a rechemat, pentru consultări, ambasadorul său de la Kiev. Gestul este o reacție la numirea fostului președinte al Georgiei, Mihail Saakașvili, în funcția de șef al comitetului executiv al Consiliului pentru Reforme din Ucraina, structură subordonată președintelui ucrainean. Mihail Saakașvili a fost președinte al Georgiei din 2004 până în 2013. După schimbarea puterii, pe numele lui au fost deschise mai multe dosare, inclusiv pentru abuz în serviciu, iar una din instanțe l-a condamnat în absență, la trei ani de închisoare. Georgia cere extrădarea lui Saakașvili, afirmând că numirea sa în calitate de membru al executivului ucrainean va înrăutăți relațiile cu Ucraina.
Comisia Europeană a propus, vineri, statelor membre ale spațiului Schengen să prelungească până la 15 iunie restricția privind călătoriile neesențiale către UE. Într-o primă fază, vor fi ridicate controalele la frontierele interne, urmând ca într-o etapă ulterioară să fie eliminate și restricțiile la frontierele externe.
***
Pentru locuitorii regiunii transnistrene cel mai important eveniment al săptămânii trecute a fost decizia de relaxare treptată a măsurilor de carantină.
Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, transmite că de marți, 12 mai, își vor relua activitatea magazinele nealimentare amplasate în afara piețelor și centrelor comerciale. Acestea vor activa cu respectarea distanței sociale, cu obligația de a avea dezinfectant la intrare și un număr redus de persoane în încăpere. Măștile și mănușile devin obligatorii pentru vizitatori și vânzători.
Se va permite și deplasarea pe teritoriul regiunii transnistrene cu transportul personal.
Săptămâna trecută regiunea transnistreană a fost vizitată de o delegație a Organizației Mondiale a Sănătății sarcina căreia era de a evalua modul în care este organizată combaterea epidemiei de Covid-19. Miercuri, delegația a inspectat centrul de diagnosticare a bolnavilor deschis recent la Tiraspol, câteva spitale, iar apoi s-a întâlnit cu reprezentanții departamentului de externe din executivul transnistrean. Cu o zi mai devreme, penitenciarele din regiunea transnistreană au primit 1500 de teste la Covid-19 pentru testarea personalului și a deținuților. Administrația de la Tiraspol califică drept secretă informația despre numărul de deținuți în regiunea transnistreană.
Tot săptămâna trecută administrația transnistreană a cumpărat din Rusia șapte ambulanțe noi, dintre care șase au fost trimise la Bender, iar una – la Râbnița. Asta, după ce în noiembrie au fost cumpărată alte 11 mașini noi. Este cea mai mare investiție în serviciul de urgență din ultimii 20 de ani, susțin responsabilii din domeniu.
În același timp, au fost împărțite pachete alimentare pentru copiii din familiile vulnerabile. Aceștia au primit sucuri, paste, ulei și alte alimente pe care copiii ar fi trebuit să le primească gratuit ca alimentație dacă ar fi mers la școală sau grădiniță pe perioada pandemiei. Având în vedere că școlile și grădinițele sunt închise, pachetele alimentare au fost oferite familiilor.
Un alt subiect de mare actualitate a fost și pe malul stâng al Nistrului cel al situației elevilor și studenților, mai ales a celor din anii terminali sau care vor să dea admiterea la universități. Una din opțiuni este de a renunța la examenele de promovare în următorul an școlar. O decizie finală va fi adoptată în jurul datei de 20 mai.
Încă un subiect pe larg discutat este uniforma școlară. Executivul transnistrean planifică lansarea unui proiect-pilot prin care să oblige elevii să poarte uniforme. Iar un model de uniformă a fost deja elaborat de fabrica locală de confecții „Odema”. Însă idea de a cumpăra uniforme de la un sigur producător la un preț fix a trezit reacții neunivoce în societate. Mulți părinți au spus că nu sunt gata să cumpere uniforme, mai ales în situația actuală, când veniturile multor familii au scăzut mult din cauza restricțiilor legate de pandemia globală de coronavirus. Iar mulți copii au spus pur și simplu că nu le place uniforma și nu vor să o poarte.
Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a întreba oamenii întâlniți dacă le place uniforma școlară propusă de administrație și dacă sunt gata să o cumpere pentru copiii lor.
Vox:
- Eu aș prefera să fie formă liberă, dar adaptată la dres-codul școlii – așa e mai comod decât să ai o uniformă permanentă, o pereche pentru tot anul.
- Eu nu vreau. Pentru că nu-mi place uniforma lor. Am văzut-o în poze, mie nu-mi place acest stil, eu prefer un stil mai sportiv.
- Știți, eu am o atitudine pozitivă, mie mi-ar plăcea tare mult ca în școală să existe o uniformă unică. Dar am văzut uniforma de la „Odema” – sinceră să fiu, e un pic strășnicuță. Chiar un pic mai tare. Așa că nu mi-a plăcut. Dar în general, m-aș bucura să existe o uniformă unică, dar una frumoasă.
- Sunt categoric împotrivă! Fiul meu merge în clasa a cincea – asta ce înseamnă, că trebuie să cumpăr cel puțin două uniforme??? Copii la vârsta asta cresc repede. Așa că eu sunt împotrivă. Eu nu-l voi îmbrăca în uniformă. Eu nu am bani pentru așa ceva, să mă scuzați! 120 de dolari – de unde, cu salariile noastre?
- Eu zic să punem prețurile care erau în perioada sovietică – acesta va fi prețul minunat și pentru copiii noștri, și pentru noi.
- Eu consider că uniformă trebuie să existe, pentru că un copil e îmbrăcat mai scump, altul nu-și permite și în felul acesta apar diferențe între copii de pe acum.
- Veniturile oamenilor de la noi sunt foarte diferite și trebuie să ținem cont de asta. Unii vor avea posibilitatea să-și plătească o uniformă, iar alții – nu. Eu cred că decizia e discutabilă. Dacă ar fi de introdus această uniformă, înseamnă că ea este pentru toți și trebuie prevăzute anumite facilități pentru oamenii care nu-și pot permite să o plătească, fie să fie pusă la dispoziție copiilor de către școală. Pentru că dacă ei cer asta, înseamnă că trebuie să ofere o astfel de posibilitate. În aceste condiții nu trebuie de introdus uniforma obligatorie. Și în prezent în școli există un dres-cod și chiar și acesta ne dă destul de multe bătăi de cap pentru că din punct de vedere financiar este oricum costisitor. Eu cred că la noi vreo 30 la sută, poate 25, vor fi de acord, în rest – nu. Cred că va fi imposibil.
***
Cum a fost percepută starea de urgență și carantina la Tiraspol și ce probleme a developat această criză a coronavirusului în regiunea transnistreană? Întrebări pe care i le-am adresat directorului Școlii de studii politice de la Tiraspol, Anatoli Dirun.
Anatoli Dirun: „Situația este stabilă, normală, controlabilă. Majoritatea rațională, să-i spunem așa, înțelege foarte bine că măsurile de siguranță inițiate mai ales la etapa inițială au fost motivate și acestea au fost primite cu înțelegere. Da, acest lucru a schimbat pe neașteptate toate planurile, pentru toată lumea. Eu de exemplu avem planificată o deplasare la Moscova, toată lumea avea agenda plină cu vizite și întâlniri. Și într-un moment totul s-a terminat fără să se fi început.”
Europa Liberă: Situația este, într-adevăr, foarte nouă și neobișnuită pentru toată lumea și în același timp ea scoate la iveală elementele problematice din orice societate. Cum s-a manifestat acest lucru în regiunea transnistreană?
Anatoli Dirun: „Știți probabil proverbul – se rupe acolo unde e subțire. A început să se rupă acolo unde contradicții existau nu de un an și nici de doi sau de trei. Nu era un secret pentru nimeni, dar toată lumea a descoperit brusc situația foarte complicată, dacă nu chiar dramatică, din sănătate. Nu suntem un caz unic în spațiul post-sovietic – din momentul destrămării URSS domeniul social a rămas mereu undeva în curtea din spate a priorităților pentru finanțare. Salariile nu se măreau, echipamente nu se procurau.
Astfel că se poate spune că principalele cauze ale acestei crize nu sunt economice și nici politice, ci medicale. S-a rupt acolo unde era cel mai slab și subțire. Și toată lumea a văzut acea realitate puțin plăcută care s-a creat în sistemul nostru de sănătate – începând cu lipsa de personal și terminând cu necesarul de echipamente.”
Europa Liberă: Dar această situație are legătură directă și cu componenta economică – nu prea ai cum să majorezi salariile sau să cumperi echipamente fără bani…
Anatoli Dirun: „Economia este un factor important, dar dacă această problema ar fi fost în atenția decidenților și am fi văzut în Transnistria că în ultimii 10 ani avem și chiar se pune în practică o anumită concepție a reformării sănătății, atunci am fi înțeles că banii pe care i-am investit în modernizarea sistemului nu au fost suficienți și concluzia ar fi fost că trebuie să alocăm de exemplu sume de două ori mai mari. Dar la noi situația e diferită – problemele din sănătate au ajuns în atenția autorităților relativ recent. Discutăm despre anumite construcții, de o înnoire a spitalelor, a echipamentelor abia de vreo câțiva ani. Nu putem spune că există o abordare sistemică în acest domeniu.”
Europa Liberă: Având în vedere că există foarte puțini medici specializați în virusologie, administrația de la Tiraspol a anunțat că adună voluntari pentru lupta cu epidemia, însă foarte puțini au fost cei care au răspuns la acest apel. De ce s-a întâmplat așa? Despre ce vorbește acest lucru?
Anatoli Dirun: „Din punctul meu de vedere, are loc o sincopă majoră în comunicarea dintre societate și autorități. Când spun autorități, am în vedere actualul executiv. Problema de comunicare derivă dintr-un fapt foarte simplu – oamenii au obosit de promisiuni. Și acum, când pe prima linie a luptei au ajuns medicii, iar medicii au auzit din nou că „poate că se vor majora salariile, dar poate că nu”, atunci și reacția a fost corespunzătoare. Ceea ce s-a întâmplat nu însemnă că în Transnistria nu sunt voluntari, că oamenii nu se ajută între ei, nu sunt empatici – toate acestea sunt și funcționează. Dar în raport cu statul situația e de-a dreptul tristă și este un semnal de alarmă care spune că acel model pe care s-a mers în relația cu oamenii începe să dea greș.”
Europa Liberă: Și în acest context, ne putem întreba – ce va urma? Cum va influența această criză situația economică, dar și alegerile, care sunt foarte curând, în toamnă?
Anatoli Dirun: „Noi am vrea cu toții să credem că totul va fi ca înainte. Dar așa nu va mai fi niciodată. Criza a developat, așa cum am mai spus, probleme serioase în relația dintre societate și putere. Criza a arătat probleme și contradicții majore sistemice acumulate nu doar în plan economic, dar și politic. E prea devreme să spunem care vor fi consecințele, dar eu sunt sigur că situația se va schimba. Din punctul de vedere al relațiilor din interiorul societății și al calității instituțiilor, pentru toată lumea a devenit evident că starea acestora nu permite o dezvoltare, prin definiție.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, nu putem spune că în Transnistria se poate schimba puterea politică, pentru că monopolul acolo există nu doar în plan economic, dar și în domeniul politic. Și, astfel, schimbările pot atinge anumite persoane, dar nu și modelul în sine. Cel puțin așa văd eu lucrurile. Dvs. ce părere aveți?
Anatoli Dirun: „Absolut de acord. Așa cum vedeți Dvs. lucrurile le văd și alte 99 la sută dintre oamenii de aici, dar și din străinătate. Criza a arătat că modelul monopolist care funcționează aici atât în economie, cât și în politică, este nefuncțional. Și chiar și la nivelul cel mai rudimentar majoritatea covârșitoare a cetățenilor înțelege că modelul monopolist al economiei și al organizării politice prin definiție nu prevede dezvoltare – fie aceasta perspectiva majorării salariilor sau cea a dezvoltării domeniului social. Pentru că vorbim despre monopol. Punem în priză gândirea logică, adăugăm experiența istorică și vedem că deocamdată nu avem în istoria mondială oligarhii de succes. Dacă veți găsi un stat, o țară unde există o oligarhie de succes, dacă veți găsi o oligarhie de succes care investește în medicină, în educație – îmi va fi extrem de interesant să văd acest exemplu, în calitatea mea de cercetător în domeniul științelor politice.
Iată de ce din acest punct de vedere vine înțelegerea lipsei de eficiență a unui astfel de model. Cât de rapid conștientizarea acestui fapt se va transforma în careva acțiuni nu cred că putem estima acum. Dar este deja evident că această criză a devenit un fel de trigger și a arătat că problema constă nu în faptul că nu sunt bani – bani niciodată nu ajung, ci în faptul că la nivel sistemic, la nivelul instituțiilor noi nici nu aveam de gând să investim în medicină. Modelul în sine nu este programat pentru dezvoltare. Salariul de bază al medicilor la noi, de exemplu, nu s-a majorat din 2004. Ce alte criterii de eficiență mai trebuie invocate? Și astfel de lucruri vă vor spune și profesorii, și antreprenorii mici și mijlocii… Și acestea nici măcar nu sunt critici, ci este o analiză lucidă a activității instituțiilor economice și politice din Transnistria”.
***
Locuitorii din Molovata și Cocieri, sate subordonate juridic Chişinăului, dar amplasate de pe malul stâng al Nistrului controlat de Tiraspol, au rămas sâmbătă fără legătură cu restul teritoriului Republicii Moldova după ce râul Nistru a scăzut la un nivel care nu permite circulația feribotului.
Feribotul, sau bac-ul, rămăsese singura cale de transport de persoane, mărfuri și alimente pe care o aveau la dispoziție locuitorii din Molovata și Cocieri după ce administrația de la Tiraspol a oprit, sub pretextul combaterii epidemiei de Covid-19, circulația pe podul peste Nistru de la Dubăsari și a amplasat 18 noi posturi de control pe linia administrativă dintre aceste sate și regiunea separatistă transnistreană. Chişinăul a cerut de mai multe ori ridicarea acestor impedimente în calea liberei circulații în Zona de securitate.
Un comunicat al Biroului de reintegrare anunță că „în noaptea de vineri spre sâmbătă a fost deversată o cantitate importantă de apă din rezervorul hidrocentralei de la Dubăsari, astfel fiind imposibilă exploatarea feribotului care face legătura între localitățile Molovata - Molovata Nouă și Cocieri”. Comunicatul nu precizează cine și din ce motiv a operat deversarea.
Comunicatul mai anunță că viceprim-ministrul pentru reintegrare, Cristina Lesnic, a sesizat Misiunea OSCE și a cerut Tiraspolului să fie asigurată circulația pe podul Dubăsari, pentru asigurarea livrărilor de produse alimentare și de primă necesitate către localitățile Molovata Nouă, Cocieri și Corjova.
Colega mea, Valentina Ursu, a fost acum câteva zile la Cocieri și a stat de vorbă cu oamenii din localitate, care se plângeau exact de faptul că nu au altă posibilitate de a ieși din sat decât cu bacul, podul plutitor peste Nistru, și că posturile noi instalate recent de administrația transnistreană sunt chir lângă casele lor.
„Suntem o zonă specifică pentru toată republica, mai mult se pune accentul pe Coșnița, Coșnița... Ei au acces liber, când vor pot să iasă, dar la noi ieșirea, dacă transnistrenii ne blochează – numai peste podul plutitor, dar acolo sunt probleme, mai ales acum pe perioada asta care cu criza aceasta epidemiologică, bacul toată vremea e supra-plin. Acolo mașinile le pun ca chibriturile în cutie, 30 de mașini încap, numai dacă sunt de acestea mici, dar dacă sunt și mașini mai mari – e clar că sunt probleme. Câteodată, oamenii pierd o mare parte de timp așteptând podul acela, că se duc mai devreme ca să nimerească, dar măcar că se duc mai devreme nu nimeresc.”
Europa Liberă: Mai există această umilință, această nedreptate când trebuie să treci aceste posturi?
„Vedeți că toată vremea se declară că terenurile noastre sunt până la traseu chiar de dânșii, dar, iaca, posturile le-au pus nu tare departe, să zicem la 600 de metri cam. De la mine de la casă, iaca, sunt posturile lor puse, la Roghi tot este, dar acestea sunt terenurile noastre, până la traseu sunt șase kilometri. Și, iaca, oamenii au investit în terenurile acestea pe care le aveam noi până la traseu, au pus livezi, au făcut sere și nu puteau să se deplaseze la lucru. Piersicii înfloriți, trebuiau curățați, nu le-au dat voie până ce nu s-a rezolvat problema cu diferite liste ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Există șansa de apropiere a soluționării problemei transnistrene?
Masculin: „Eu până când nu o văd. Eu să vă spun drept că la începutul anilor ‘90, când ei declarau că noi o să fim un stat – nu-mi venea a crede, dar vedeți că, iaca, au trecut 30 de ani și ei tot se întăresc, dar noi rămânem așa, uitați. Vremea trece, într-adevăr, lumea care a fost mai implicată decedează.”
Europa Liberă: Până la urmă, timpul cicatrizează rănile sau le deschide?
„Sunt răni care sângerează tot timpul. Toți cei care au pătimit, pătimesc și până acum. Știți cât e de dureros când știi că, iată, nu poți să te deplasezi încolo, dacă la noi nu numai agenții economici, dar și populația, acolo sunt terenuri ca grădini, care oamenii trebuie să le prelucreze, erau vreo 300 de proprietari...”
Europa Liberă: În ce ar consta această voință politică ca să fie pus punct acestei dispute?
„Aici trebuie forțele geopolitice să hotărască problema asta. Eu cred că Rusia cu Statele Unite să hotărască, iaca, unde este granița de interes al lor, atunci o să fie clar, dar așa discută mult și fără sens.”
Europa Liberă: Cum se trăiește la Cocieri?
„Trăim, încercăm să ne acomodăm la greutățile acestea.”
Europa Liberă: Dar ce înseamnă greutăți?
Este umilință într-adevăr și este foarte complicat, și este foarte stresant
„Elementar – libera circulație. A fost greu să te deprinzi că sunt vămi. Lucrul acesta nu a apărut imediat după război, în ’97-’98 s-au pornit a fi puse. Mai târziu ne-au introdus fișele acestea de migrație. Ne-am acomodat și la lucrul acesta, cu toate că ne revoltam, fiindcă este înjositor, umilință, de fiece dată tu trebuie să scrii datele ș.a.m.d.
Foarte greu vin rudele la mine în partea aceasta, foarte greu, fiindcă bariera aceasta de vamă, de a înregistra în fișa de migrație face să-i oprească, să nu vină. O doamnă a venit și zice: „Chiar am scris în limba engleză și vameșul acela face că: «Почему Вы так написали?» („De ce ați scris astfel?”) – Păi, e scris în trei limbi, e problema ta dacă nu înțelegi”. Dar, vă spun, este umilință într-adevăr și este foarte complicat, și este foarte stresant.”
Europa Liberă: Dvs. ziceți că în acești aproape 30 de ani ați început să vă obișnuiți cu toate aceste lucruri, vorbiți și despre umilință, dar în cât timp ar putea să dispară aceste probleme?
„Aici chiar este nevoie de voință politică. Când au fost pași concreți făcuți de Chișinău, noi am simțit că s-a schimbat atitudinea și față de noi, imediat la vamă, imediat. Nu ne mai verificau atât de strict, nu ne mai controlau în sacoșe, nu se mai uitau chiar și la fișele acestea de migrație. Cum erau lăsate baltă lucrurile – gata, se schimba atitudinea. Deci, lucrurile acestea nu depind de noi.”
Europa Liberă: Până la urmă, atractivitatea localităților care sunt în jurisdicția Republicii Moldova ar putea să aducă la această reîntregire?
„Da. Iată, vă dau o simplă statistică: noi beneficiem de un șir întreg de proiecte investiționale finanțate de Uniunea Europeană, lucrurile acestea fac ca condițiile educaționale să fie la nivel. Și părinții îi aduc pe copii la noi, având condiții mai bune, respectiv mai departe noi creștem o generație cu un alt tip de educație, bazată pe valorile noastre naționale. Mai departe merge la școală, tot e în cercul acesta de copii. Niciodată, fiind din Dubăsari, fiind din Transnistria, niciodată nu o să spună că prietenul lui este dușman, fiindcă au crescut împreună și au învățat împreună.”
Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult acum?
„Să se termine pandemia și să începem activitatea. Am avut o perioadă, nu vreau să zic că de depresie, dar chiar am simțit-o când am fost totalmente închiși din partea Transnistriei și n-avem nicio circulație, suntem blocați și din partea Nistrului, fiindcă bacul plutitor merge la orele fixe și este o aglomerație și un rând nebun. Pur și simplu așa să ieși din zona aceasta este foarte complicat și lucrul acesta te apasă, te apasă mult.”
Europa Liberă: Aceste puncte de control, ele provoacă mai mult necaz? Câte sunt în total?
„Practic, nu erau puncte de control înainte de pandemie. Acum cu pandemia s-au pus 18 puncte împrejurul la Cocieri și la Molovata Nouă, dar până la pandemie nu erau. Între Cocieri și Dubăsari a fost un an în urmă un post de miliție din Dubăsari, pe urmă l-au scos și noi mergeam liber, numai ca să ajungem la Chișinău, ca să trecem în partea dreaptă – pașaport, buletin, trebuia să arătăm și apoi să mergem.”
Europa Liberă: Și, oricum, vă luau la evidență – ieșiți, intrați?
„Da, la evidență - ieșeam, intram, eram la evidență. Clar că, ca agenți economici noi avem probleme adăugătoare, noi nu putem duce marfa prin Transnistria, trebuie peste parom, cu bacul de la Molovata ș.a.m.d. Ultimul timp se rezolvase că noi ultimul an când au fost întoarse pământurile mergeam și duceam marfa prin Transnistria. Ceva se rezolvase, dar acum s-o agravat mai tare, nu știm...”
***
9 mai este ziua care continuă să ilustreze cu prisosință dilema geopolitică a Republicii Moldova alimentată constant de politicieni din diferite tabere. Rusia și Belarus și alte câteva regiuni post-sovietice au marcat în această zi 75 de ani de la încheierea celui de al doilea război mondial, iar UE a sărbătorit 70 de ani de a înființarea sa. Alla Ceapai, de la Chişinău, și Dan Alexe, de la Bruxelles, vorbesc despre perspectivele asupra acestei zile.
Uniunea Europeană are șapte decenii. Pe 9 mai 1950, ministrul de externe de atunci al Franței, Robert Schuman, a propus într-un discurs crearea a ceea ce avea să devină Comunitatea Europeană.
Sigur, declarația lui Schuman de atunci trebuie văzută în contextul încheierii celui de-al Doilea Război Mondial. Faimoasa „Declarație Schuman” propunea ca țările Europei abia ieșite din război să-și pună in comun producția de cărbune și otel. Nimic romantic, în aparență, deși în Europa răvășită de război acestea erau atunci producții vitale.
În același timp, Ziua Europei, pe 9 mai, nu are, desigur, nimic de-a face cu sărbătorirea victoriei asupra Germaniei în al Doilea Război Mondial, sărbătoare oficială în Rusia. Pur și simplu, în mai 1945 sovieticii au refăcut ceremonia capitulării Germaniei pe 9 mai, în Berlinul ocupat de Armata Roșie, deși capitularea fusese semnată în ajun, pe 8 mai, la Reims, în Franța.
A doua zi după capitularea de la Reims, din fața generalului american care mai târziu a devenit și președinte, Eisenhower, a fost organizată, în Berlinul ocupat de Armata Roșie, o altă capitulare, de astă dată în fața mareșalului sovietic Jukov. Motiv pentru care data de 9 mai a fost reținută de sovietici, pe când majoritatea celorlalte state au păstrat ca zi a Victoriei data de 8 mai, ziua capitularii de la Reims.
O diferența aparent neînsemnată, dar care a fost numai primul pas dintr-o deriva rapidă în urma căreia aliații din timpul războiului au devenit, foarte curând, dușmani.
***
Republica Moldova este unul din puținele state din spaţiul post-sovietic care reușește să pună laolaltă ca două săbii într-o teacă Ziua Europei şi Ziua Victoriei cu aliniere la atributele ideologice din epoca sovietică. Guvernările de la Chișinău s-au ferit să preia experiența Ucrainei învecinate, care a renunţat la Ziua Victoriei de sorginte sovietică în anul 2015, îndată după anexarea Crimeii, şi a decis să sărbătorească la 9 mai Ziua Victoriei asupra forțelor naziste în al Doilea Război Mondial şi Ziua Europei, iar pe 8 mai – Ziua Amintirii şi Reconcilierii.
Republica Moldova a decis să comaseze Ziua Victoriei şi cea a Europei relativ recent, în 2017, când Parlamentul a decretat Ziua Europei drept sărbătoare oficială. Această decizie care a nemulțumit partidele pro-rusești a fost dezaprobată repetat de președintele Igor Dodon care i-a felicitat pe cetăţeni vineri, 8 mai, cu Ziua Europei:
„Vreau să vă felicit cu Ziua Europei. În marea majoritate a ţărilor europene şi la noi consider că astăzi este Ziua Europei. Simţiţi-vă europeni în suflet. European înseamnă valori europene care sunt proprii cetăţenilor noştri din Republica Moldova. Vrea să vă felicit cu sărbătoare de mâine, este Ziua Victoriei. Din păcate nu putem face manifestații în masă pentru că este situaţia cu COVID-ul.”
Tradiționalul Marş şi concertul festiv dedicat Zilei Victoriei, pe care Igor Dodon le-a organizat cu mare fast anii trecuţi, mai cu seamă după ce a fost ales președinte, vor avea loc pe 24 august, anunţa anterior Igor Dodon, precizând că e ziua în care Moldova a fost eliberată de sub ocupația fascistă.
În premieră în acest an Delegația Uniunii Europene în Republica Moldova a decis să marcheze Ziua Europei pe durata întregii lunii mai, ce-i drept de o manieră diferită faţă de anii precedenţi, pornind de la condițiile impuse de criza sanitară. Toate evenimente educaționale, culturale și interactive, cu prilejul Zilei Europei, au loc la TV, Radio şi pe platformele online.
Politologul Dionis Cenuşă spune că într-o ţară divizată pe diverse criterii, în special geopolitice, cum este Moldova, sărbătorirea Zilei Victoriei şi a Zilei Europei concomitent pe 9 mai este un compromis inevitabil și chiar necesar, chiar dacă e greu acceptat de mare parte din reprezentanții celor două curente de opinie.
„Coexistenţa sărbătorilor de 9 mai reflectă întocmai profunzimea clivajelor geopolitice care există în societate şi care se datorează inclusiv promovării active de către forţele politice care stimulează aceste nostalgii faţă de Uniunea Sovietică sau viziuni pro-europene pentru a-şi încuraja propriul electorat. Tototdată trebuie să recunoaştem că o schimbare calitativă în ceea ce priveşte preferinţele geopolitice ale populaţiei pot avea loc doar în urma unor transformări generaționale semnificative care pot avea loc din cauza emigrării masive şi a îmbătrânirii populaţiei. Cu toate acestea coexistenţa acestor sărbători este un numitor comun favorabil pentru a menţine o oarecare coeziune în societate.”
Dionis Cenuşă consideră că atâta timp cât Republica Moldova va oscila între cele două spații civilizaționale distincte – Est şi Vest – va exista această competiţie de discursuri legate în special de subiectele de interpretare a istoriei.
Aici e Radio Europa Liberă
