Linkuri accesibilitate

Laboratorul social | De ce stă capul plecat chiar și când nu e o sabie să-l taie? Adriana Boros despre supunere într-o epocă a libertăților


Adriana Boros, terapeută narativistă, în redacția Europei Libere.
Adriana Boros, terapeută narativistă, în redacția Europei Libere.

De câte ori ai ezitat să dai o replică tăioasă la o postare online sau să ceri cartea de reclamații? De câte ori ai spus, „Hai să nu discutăm despre politică” sau i-ai dus medicului o atenție ca să te asiguri că o să te trateze bine? Toate acestea sunt manifestări ale submisivității.

De la „Să fii cuminte, să asculți de părinți”, „Uite ce copil cuminte!” la „Tu mie să nu-mi răspunzi înapoi!”. De la „Mai bine tac. Mai bine nu mă bag. Da’ mie îmi trebuie probleme?” la „Ei, așa-s timpurile.” sau „Așa-i în politică. O furat, da’ o făcut și pentru oameni” și până la ”Vă admirăm” și „Ne închinăm în fața voastră”.

De-a lungul istoriei am dezvoltat un bogat vocabular care denotă atitudinea submisivă, adică de supunere.

„Submisivitate” e un termen folosit în psihologie, vine de la englezescul „submissive”, adică „supus” și putem la fel de bine să-i spunem „supunere”. Acest comportament de supunere nu se manifestă doar prin capul plecat la propriu. Poate lua cele mai diverse forme de la a evita să-ți exprimi propria opinie, „Mai bine tac. Mie nu-mi trebuie probleme”, adică cenzurarea propriilor comportamente, până la acțiuni premeditate, cum ar fi lingușirea sau exprimarea susținerii și admirației pentru persoane pe care le percepem influente, importante sau autoritare în vreun fel. E ceva ce se trăiește la un nivel foarte subtil și greu de conștientizat.

Atitudinea de supunere a fost transmisă din generație în generație prin tot felul de obișnuințe, care, de-a lungul timpului, nu au fost puse la îndoială. Astăzi, putem să ne alegem partenerul de viață, profesia, unde vrem să locuim și chiar sexul și genul. Dar chiar dacă trăim într-o epocă a libertăților garantate prin lege, continuăm să manifestăm comportamente de supunere. Le putem recunoaște în cele mai diverse contexte de viață, de la relațiile din familie și până la relații sociale moștenite istoric.

Admirația a mii de persoane pentru o altă persoană, influencer online, cetățean al Republicii Moldova de cca 30 de ani, care anunța public, acum câteva luni, că a decis să învețe limba română, pe care încă nu o vorbește, a fost punctul de pornire pentru această discuție despre submisivitate. Adriana Boros, terapeută narativistă, originară din Cluj, dar conectată la sensibilitățile din Republica Moldova, a atras atenția, atunci, asupra felului în care se manifestă submisivitatea într-un astfel de context și care sunt aspectele pe care nu le observăm din cauza unei atitudini inconștiente de supunere. În acest episod din „Laboratorul social” am discutat cu Adriana pentru a înțelege cauzele submisivității, în ce condiții dezvoltăm aceste comportamente în familie și la nivel social, cum ne influențează ele viața și dacă putem face ceva pentru a le gestiona.

  • 16x9 Image

    Victoria Coroban

    Îmi place să observ oamenii, procesele și fenomenele din societate. Primele emisiuni radio în direct le-am realizat la vârsta de 15 ani la Nisporeni. După ce am absolvit facultatea de jurnalism la Universitatea din București am lucrat în producție de film și management cultural. În 2011 am revenit în radio odată cu lansarea Radio România Chișinău, unde am făcut emisiuni pe subiecte sociale. Din noiembrie 2022 realizez podcastul „Laboratorul social” la Europa Liberă. 

XS
SM
MD
LG