Linkuri accesibilitate

Libertatea de expresie în „Republica Sheriff” (FOTO/ VIDEO)


Militari lângă un supermarket Sheriff din Tiraspol. 18 martie 2020

Din sumarul ediţiei:

Săptămâna libertății de expresie, organizată de opt ani în regiunea transnistreană de Centrul Apriori – câtă libertate de a-și spune punctul de vedere au locuitorii din stânga Nistrului? Administrația de la Tiraspol a înlocuit starea de urgență cu așa-numitul regim de carantină, iar frontierele administrative rămân închise până pe 30 septembrie. Militarii moldoveni au fost trimiși să participe la paradă în capitala Rusiei, țară plasată pe locul trei în lume după numărul de îmbolnăviri de Cum și de ce lucrează propaganda în perioada marilor crize, într-un interviu cu fostul președinte al Europei Libere, Thomas Kent.

Libertatea de expresie în „Republica Sheriff”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct

***

Pentru început, buletinul de știri cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Reprezentantul special al OSCE pentru reglementarea transnistreană, Thomas Mayr Harting, a vizitat Chișinăul, pe 17 iunie. La întrevederea cu oficialul OSCE, vicepremierul pentru reintegrare Cristina Lesnic a reiterat îngrijorările Chișinăului privind situația din zona de securitate de la Nistru. Autoritățile moldovene consideră că administrația separatistă de la Tiraspol invocă pandemia ca pretext pentru instalarea ilegală de posturi de control și limitarea abuzivă a dreptului la libera circulație. Chișinăul este îngrijorat și de noile reguli impuse de Tiraspol privind intrarea și ieșirea din regiunea transnistreană și care au fost extinse până pe 30 septembrie.

„Cele 37 posturi instalate unilateral și ilegal de partea transnistreană obstrucționează securitatea în regiune, iar oamenii sunt deranjați că în condiții pandemice nu se pot deplasa efectiv la lucru, la domiciliu sau să beneficieze de acces la servicii medicale la centrele de sănătate la care sunt arondați”, se spune în comunicatul citat. Reprezentantul OSCE și vicepremierul moldovean au mai discutat, între altele, despre „subiectul telecomunicațiilor, returnarea clădirii Liceului Evrika, înrolarea forțată în structurile paramilitare din regiunea transnistreană, cazurile individuale pentru protejarea drepturilor omului, accesul fermierilor la cotele de terenuri de până la traseul Camenca - Tiraspol, care aparțin proprietarilor și agenților economici cu reședință pe platoul Cocieri”.

Reprezentantul special al OSCE pentru reglementarea transnistreană, Thomas Mayr Harting (centru), vicepremierul pentru reintegrare Cristina Lesnic și șeful Misiunii OSCE în Moldova, Claus Neukirch
Reprezentantul special al OSCE pentru reglementarea transnistreană, Thomas Mayr Harting (centru), vicepremierul pentru reintegrare Cristina Lesnic și șeful Misiunii OSCE în Moldova, Claus Neukirch

Un subiect aparte a vizat recomandările experților OMS elaborate după vizita tehnică a acestora în regiunea transnistreană și necesitatea asigurării dialogului dintre medici.

Punctul consular în deplasare de la Tiraspol al ambasadei ruse în Republica Moldova a reluat, pe 17 iunie, eliberarea pașapoartelor pentru cetățenii ruși din regiunea transnistreană. Din cauza stării de urgență, ei au fost lipsiți de posibilitatea să obțină actele solicitate, scrie agenția oficială din stânga Nistrului „Novosti Pridnestrovia”. În primele două zile după redeschiderea punctului consular rusesc, în fața acestuia s-a adunat un număr mare de oameni, mulți dintre care nu respectau distanța socială. La fața locului au fost trimise patrule ale miliției, pentru asigurarea măsurilor antiepidemice, transmite sursa citată.

Președintele Igor Dodon a declarat că în apropiata lui vizită la Moscova vrea să discute cu președintele rus Vladimir Putin și cu vicepremierul Dmitri Kozak despre înlesniri economice și credite rusești pentru Moldova. Dodon va merge la Moscova ca să asiste la parada de Ziua Victoriei, amânată anul acesta până pe 24 iunie din cauza epidemiei de coronavirus. Potrivit IPN, Dodon a spus vineri, 19 iunie, că în marginea ceremoniei va cere liderilor ruși prelungirea scutirii de taxe a unor exporturi moldovenești, suplimentarea numărului de autorizații de transport și va mai discuta despre „creditul rusesc și în general un suport suplimentar pentru Republica Moldova”. Un acord privind creditul rusesc de 200 de milioane de euro a fost blocat de Curtea Constituțională de la Chișinău în urma unor sesizări din partea opoziției că ar cuprinde clauze contrare intereselor R. Moldova.

„Este în interesul Uniunii Europene să aibă o vecinătate estică solidă (...) și prin asta înțelegem și prosperitate economică, stabilitate și securitate chiar în timpuri de criză, ca acum”, a declarat joi, 18 iunie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Von der Leyen a promis totodată că UE va continua să sprijine proiecte concrete care să servească direct interesele cetățenilor din țările Parteneriatului. Uniunea Europeană a decis deja să deblocheze aproape trei miliarde de euro pentru a ajuta cele șase țări ale Parteneriatului – Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina - , dar și alte țări vecine de la Marea Mediterană să iasă cu bine din criza economică și socială declanșată de pandemia de coronavirus.

82% din moldoveni sunt conștienți de sprijinul financiar din partea Uniunii Europene...

Peste 60% din cetățenii R. Moldova au încredere în Uniunea Europeană, comparativ cu 33% care au încredere în Uniunea Economică Eurasiatică, arată sondajul de opinie, realizat de proiectul „Vecinii UE de la Est”, finanțat de UE, transmite IPN. Potrivit sondajului, realizat pentru al cincilea an consecutiv, 82% din moldoveni sunt conștienți de sprijinul financiar din partea Uniunii Europene. Dintre aceștia, 58% consideră că sprijinul este eficient. Totodată, 74% din moldoveni cred că relațiile cu Uniunea Europeană sunt bune. Sondajul a fost realizat în cele șase țări ale Parteneriatului Estic – Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina.

***

Din 16 iunie în regiunea transnistreană a fost anulată starea de urgență care a durat trei luni, perioadă în care oamenii de rând nu au avut posibilitatea să plece din zona separatistă. Administrația de la Tiraspol nu a anulat însă restricțiile de circulație odată cu ridicarea stării de urgență, ci le-a prelungit pentru încă trei luni și jumătate, până pe 30 septembrie. Instituirea acestei „stări de carantină” a nemulțumit oamenii din stânga Nistrului, care în continuare vor putea ieși din regiune doar cu permis special din partea autorităților, iar la revenire vor fi obligați să stea două săptămâni în izolare. Administrația de al Tiraspol explică aceste interdicții prin creșterea numărului de infectați în Republica Moldova.

Decizia administrației de la Tiraspol a generat un val de nemulțumire pe rețelele de socializare, unde mulți internauți au scris că au nevoie de liberă circulație pe tot teritoriul Republicii Moldova. Aceștia se plâng și de faptul că este practic imposibil să prinzi o linie liberă la numărul de telefon al Centrului de operativ care eliberează permise de ieșire din regiune. Situația e deosebit de sensibilă în cazul persoanelor care trebuie să ajungă la tratament sau consultații la centrele medicale de în localități aflate sub jurisdicția Chișinăului.

Între timp, la Tiraspol a ieșit din funcțiune unul din cele două laboratoare de testare la Covid-19 donate de Rusia. Presa din regiune scrie că s-a stricat amplificatorul – echipamentul care încălzește și răcește periodic eprubetele, iar specialiștii locali spun că acesta nu poate fi reparat.

Numărul de infectați în regiunea transnistreană a fost duminică de 1.155, iar 44 de persoane au decedat. Pe tot teritoriul Republicii Moldova au fost înregistrate 14.200 cazuri de infectare și 465 decese.

Săptămâna trecută în stânga Nistrului au avut loc balurile pentru absolvenții din acest an. Administrația regiunii a permis organizarea acestor evenimente în parcuri și locații istorice, iar purtarea de măști de protecție nu a fost obligatorie. Nici distanța socială nu a fost respectată chiar de toată lumea.

Tot săptămâna trecută, centrul pentru tineri Club 19 de la Tiraspol a organizat, pentru al optulea an consecutiv, mai multe evenimente în cadrul săptămânii libertății de exprimare. Printre temele discutate în cadrul unor transmisiuni on-line au fost Strategia de combatere a extremismului, adoptată recent în regiunea transnistreană și care a început să facă primele victime în rândul oponenților și criticilor actualei puteri, a fost difuzată și o discuție cu tânăra scriitoare Larisa Kalik care este acuzată la Tiraspol de extremism pentru că a scris o carte despre realitățile din armata transnistreană, iar avocatul Stepan Popovski a vorbit despre felul în care se respectă libertatea de expresie în regiunea transnistreană, dar și despre principiile de activitate a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Dar cum este percepută libertatea de expresie de locuitorii regiunii transnistrene? Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a întreba trecătorii dacă, în opinia lor, în stânga Nistrului există libertate de gândire și libertatea cuvântului sau acestea sunt totuși îngrădite.

- Nu întotdeauna poți spune ce gândești, nu este potrivit întotdeauna. În principiu, e bine și trebuie să-ți spui punctul de vedere, dar dacă o faci ostentativ doar pentru a le lăuda în fața cuiva, cred că nu este bine.

- Este limitată libertatea de expresie. S-a demonstrat demult că aici libertatea cuvântului nu funcționează.

- Mie mi se pare că este totuși un pic limitată libertatea de expresie.

- Dar ce, în URSS era limitată libertatea cuvântului? Toți spuneau ce vroiau, la fel și acum, și nu există nicio diferență. În URSS nimeni nu m-a atins și nu mi-a spus nimic, la fel și aici.

- Trăind aici, nu am văzut deținuți politici, nu au fost la noi astfel de cazuri de răsunet, nu am auzit de așa ceva.

Trebuie să existe un țar. Pentru că pentru oameni e mai simplu să aibă încredere în cineva...

- Desigur că se limitează libertatea de expresie. Chiar și în rețelele de socializare dacă publici ceva, aceste lucruri fie se șterg, fie sunt controlate. Și convorbirile telefonice se zice că sunt controlate. Așa că dacă cineva vrea să spună ceva important, evită să o spună la telefon. La fel dacă discută despre ceva public, politică și așa mai departe. Se controlează. Dar pe de altă parte, poate e mai bine așa – trebuie să existe un țar. Pentru că pentru oameni e mai simplu să aibă încredere în cineva, că cineva îi va rezolva problemele. Iată de ce există oameni care ne conduc. Probabil că așa este mai ușor să trăiești.

- Nu există libertatea de expresie la noi, nici măcar pe internet. Puterea ar trebui să asculte mai mult opinia poporului.

- Desigur că este limitată libertatea cuvântului. Însă noi ne adaptăm la condițiile de viață.

- Este limitată libertatea de expresie la noi, nu avem așa ceva. Eu mai cunosc unele dedesubturi și pot spune doar că nu degeaba se spune că la noi este „Republica Sheriff”.

***

Unul dintre evenimentele organizate în cadrul Săptămânii libertății de expresie de către centrul pentru tineri Club 19 de la Tiraspol a fost o discuție live cu tânăra scriitoare Larisa Kalik, care a scris o carte despre realitățile din armata transnistreană și pentru asta i-a fost deschis la Tiraspol un dosar penal pentru extremism.

Larisa Calic
Larisa Calic

Povestea cărții sale începe la sfârșitul anului 2018, când un prieteni i-a povestit, mai mult pe post de glumă și de fapt divers, câteva episoade din experiențele pe care le-a avut cât a făcut armata în regiunea transnistreană. Larisa a fost marcată de ceea ce a auzit, dar și de faptul că toți cei din jur percepeau ca pe ceva aproape firesc abuzurile și situațiile dramatice prin care treceau recruții înrolați în armata care în stânga Nistrului este obligatorie, chiar dacă tânărul este înscris la facultate. Larisa a reușit să găsească 12 tineri care și-au spus povestea, iar către sfârșitul anului trecut cartea Anul tinereții a fost publicată – atât pe hârtie, cât și în format electronic. În limba rusă, cartea poate fi găsită pe internet la adresa transnistrianarmy.com.

Cartea nu a plăcut administrației de la Tiraspol, care pune un accent foarte mare pe tot ce înseamnă educație și pregătire militară a tinerilor. La scurt timp, apropiații și rudele Larisei au fost chemați la interogatoriu, iar pe numele ei a fost deschis un dosar penal. Larisa este acuzată de Procuratura militară de „apeluri publice la acțiuni extremiste” și riscă între trei și cinci ani de detenție. Din cauza presiunilor, tânăra a fost nevoită să plece din stânga Nistrului. Ea a continuat însă să se simtă urmărită și la Chişinău, ceea ce a făcut-o să plece în străinătate.

În discuția live care a avut loc joi în cadrul săptămânii libertății de expresie, Larisa Kalik a spus că în general nu înțelege care sunt acele „acțiuni cu caracter extremist” pentru care administrația de la Tiraspol intenționează să o tragă la răspundere penală.

Larisa Kalik: „Nu am nicio idee – nu-mi pot aminti niciun cuvânt prin care aș fi chemat în vreun fel la acțiuni extremiste. Iată de ce habar nu am ce au în vedere când îmi înaintează aceste acuzații de extremism. Uneori mă gândesc și discut și în public despre faptul că puterea, cei care mi-au intentat acest dosar, sunt niște oameni abstracți care au decis să abordeze lucrurile astfel. Și eu sunt foarte curioasă ce fel de oameni stau în spatele unor astfel de decizii și ce cred ei cu adevărat. Nu-mi este clar cine anume putea să decidă că a mă închide pentru un termen de între 3 și 5 ani este o idee adecvată. La ce s-au gândit când mi-au intentat dosar penal cu intenția de a mă închide și a-mi strica viața? La ce s-au gândit ca impact mai global, în sensul cum vor fi percepuți de societățile din alte țări, ce imagine își vor face? Eu nu înțeleg absolut deloc motivația loc, felul în care funcționează acest mecanism.

Dar cel mai trist pentru mine este că așteptările mele nu s-au adeverit și că nu au fost luate niciun fel de măsuri pentru a îmbunătăți lucrurile în armată. Dacă s-ar fi făcut ceva, niște controale, dacă ar fi aplecat urechea la istoriile din cartea mea și ar fi recunoscut că sunt foarte multe greșeli, poate că nu ar fi fost omorât Daniil Boiarkin (un tânăr de 19 ani împușcat în această primăvară de un superior din armata transnistreană – n.red.). Eu cred că acest omor ar fi putut să nu aibă loc dacă era mai multă responsabilitate din partea celor care dețin arme de foc.

Cu greu mă pot imagina stând după gratii…
Larisa Kalik

Poate că e doar optimismul meu, dar eu cu greu mă pot imagina stând după gratii. Eu cred că există mulți criminali care ar trebui să stea acolo și nu stau. Dacă vă amintiți măcar și cazul fetei care traversa strada în Parcani și a fost lovită mortal de o mașină. Cazul așa și a rămas nesoluționat. După astfel de cazuri nu sunt sigură că justiția transnistreană va putea soluționa soarta mea într-o cheie pozitivă pentru mine. Iată de ce mizez mai mult pe comunitatea internațională.”

Larisa spune că după ce administrația transnistreană i-a intentat dosar penal cartea sa, publicată on-line, a devenit foarte căutată, iar statistica accesărilor arată cifre impresionante.

Larisa Kalik: „Scopul principal al acestei cărți era ca decidenții să aplece urechea la soldații care își fac serviciul militar și să înțeleagă că aceștia sunt în primul rând oameni și că trebuie ascultați. Cei din ministerul apărării fac anumite reforme, dar nu știu cât de bine înțeleg ei necesitățile soldaților. Eu am vrut să scot în evidență faptul că ei au sentimente, că au anumite nemulțumiri și că trebuie luate în seamă și opiniile lor și că trebuie schimbată situația în primul rând pentru soldații în termen. Eu speram că acest lucru se va întâmpla, dar având în vedere că mi-a fost deschis dosar penal și că aceste lucruri au fost interpretate drept extremism, este puțin probabil ca cineva să aplece urechea la ce spun eu și să facă pentru soldați ceea ce ei ar merita să aibă, măcar niște condiții decente de viață.”

Cartea Anul Tinereții a fost publicată cu sprijinul organizației din Cehia People in Need din fonduri oferite de Ministerul de Externe al Cehiei prin Programul de promovare a tranziției.

Larisa Kalik spune că în ultima perioadă miliția și securitatea transnistreană au început să contacteze deja și rudele ei îndepărtate, după ce mai devreme au fost încercări de a o interoga pe mama ei și chiar și pe profesorii și diriginta din liceu. „Acest lucru nu promite nimic bun”, spune Larisa.

În discuția de joi, Larisa a mai spus că mulți locuitori din stânga Nistrului sunt slab informați despre drepturile lor...

În discuția de joi, Larisa a mai spus că mulți locuitori din stânga Nistrului sunt slab informați despre drepturile lor, ei nu le cunosc și din cauza aceasta nici nu sunt gata să și le apere. Mulți transnistreni trăiesc la limita sărăciei și le ajunge energie doar să se gândească cum să-și asigure pâinea de zi cu zi și în aceste condiții chestiunile legate de drepturile omului sunt trecute undeva în partea mai de jos a listei de priorități vitale. Acești oameni trebuie ajutați să-și înțeleagă drepturile, menționează Larisa Kalik.

Tânăra mai spune că lucrează acum la o a doua carte, care va povesti despre viața oamenilor în mai multe regiuni nerecunoscute din spațiul post-sovietic.

Larisa Kalik: „Pentru mine această carte este o încercare de a mă lămuri eu însămi cu privire la acest fenomen al destinului republicilor nerecunoscute din spațiul post-sovietic: Abhazia, Osetia, Nagorno-Karabah. Scenariile sunt un pic diferite de ceea ce s-a întâmplat la noi, dar totuși sunt multe similitudini. Și eu aș vrea să mă lămuresc cu acest fenomen al republicilor nerecunoscute și cu modul în care evoluează lucrurile, cum oameni se nasc și apar noi generații și cum se simt ele. Mie personal îmi este foarte greu să mă decid și să înțeleg cine sunt eu. Adică să-mi spun eu însămi „transnistrean”, da e haios, dar ce însemnă asta? Să spun că sunt ucraineancă – am forte multe rădăcini ucrainene – dar totuși parcă nu mă identific total cu ucrainenii. Cu Rusia tot nu am cine știe ce relații, decât că vorbesc și gândesc în limba rusă. Rădăcini moldovenești nu am, deși am cetățenia moldovenească. Și atunci, întrebarea este – cine sunt eu?

Așa că eu aș vrea să comunic cu semenii mei din aceste republici nerecunoscute și să-i întreb: „Ei, cum e acolo, prieteni, ce avem în comun?”. Asta, ca să înțeleg pentru mine în ce măsură căile noastre sunt diferite sau, din contra, asemănătoare, și încotro mergem.

Acum, evident, am început cu Transnistria, care pentru mine mai apropiată și mai bine înțeleasă. Acum din cauza că frontierele sunt închise nu pot merge în regiunile de care am amintit, dar pe viitor voi ajunge neapărat acolo și voi face o carte bună.

Eu am crescut printre cărți, trăiesc printre cărți și acesta este teritoriul meu în care mă simt limpede și bine. Adică eu chiar cred în faptul că în competiția cu platformele digitale gen Youtube literatura totuși nu-și va pierde statutul”, mai spune tânăra scriitoare Larisa Kalik.

***

La Moscova sunt în toi pregătirile pentru parada de Ziua Victoriei, amânată pentru 24 iunie, la care vor defila și 75 de militari din Republica Moldova, iar președintele Igor Dodon a dat curs invitației lui Vladimir Putin de a asista la eveniment. Veteranii ruși din al Doilea Război Mondial care vor asista alături de Putin la paradă au fost plasați în carantină ca măsură de precauție. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus joi că decizia are ca scop să prevină infectarea veteranilor și a președintelui și că veteranii au fost izolați la băi și case de odihnă.

Accesul publicului larg la paradă va fi limitat, dar nu interzis în totalitate. Atât Dmitri Peskov, cât și primarul Moscovei Serghei Sobianin au îndemnat locuitorii capitalei ruse să stea acasă și să privească evenimentul la televizor.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a avertizat joi Rusia asupra faptului că evenimentele în masă riscă să răspândească noul coronavirus. Rusia a raportat mai mult de 560.000 de cazuri de contaminare, al treilea cel mai mare număr din lume după Statele Unite şi Brazilia.

Cel puțin 30 de orașe și regiuni din Rusia au anunțat că fie au amânat parada, fie o vor organiza într-un format mai restrâns.

La Chișinău, Ministerul Apărării insistă că militarii moldoveni trimiși la Moscova pentru parada de Ziua Victoriei sunt în siguranță, fiind testați de coronavirus după fiecare repetiție. Dar putea oare merge la Moscova președintele Igor Dodon fără a fi însoțit de „Garda de onoare”? O întrebare la care a căutat răspuns Diana Răileanu.

Cu siguranță, da, afirmă la microfonul Europei Libere fostul ministru al Apărării, Vitalie Marinuță. Nu există nicio normă care l-ar obliga pe șeful statului să meargă însoțit de militari la o paradă organizată în afara țării. Mai mult, ținând cont de criza pandemică și numărul îmbolnăvirilor din Federația Rusă ar fi potrivit să se renunțe la participarea celor 75 de militar din cadrul „Gărzii de onoare”, unitatea de elită a Armatei Naționale. În calitate de Comandat suprem al forțelor armate, președintele Igor Dodon este responsabil inclusiv de sănătatea militarilor care îl însoțesc, afirmă Vitalie Marinuță.

Ex-ministrul apărării Vitalie Marinuță
Ex-ministrul apărării Vitalie Marinuță

„În legislația Republicii Moldova, dar și în cutumele nescrise ale militarilor nu este indicat că președintele țării trebuie să meargă la o solemnitate, fie ea paradă, fie altă invitație, însoțit de un contingent de militari. Pentru ca militarii să participe la parada din afara Republicii Moldova este necesară, în primul rând, de o invitație anume pentru contingentul militar. Este necesară, de asemenea, o aprobare la nivelul parlamentului și guvernului, dar nu pur și simplu o indicație a președintelui Republicii Moldova. Tratez această participare a militarilor ca fiind riscantă, în special pentru sănătatea lor”.

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui rus Vladimir Putin, a declarat pentru presa de la Moscova, că invitații oficiali la parada militară vor urmări evenimentul din tribune, alături de liderul de la Kremlin. El și-a exprimat speranța că, până pe 24 iunie, „vor fi practic anulate restricțiile impuse de pandemie”. Ținând cont de faptul că militarii participă la paradă în uniforme speciale, l-am întrebat pe generalul Vitalie Marinuță, dacă masca de protecție, potrivit protocolului militar, ar putea fi acceptată.

„Este necesară doar o indicație a celor ce organizează parada. În ce privește uniforma militară și distincțiile care se poartă, nu văd un impediment, dacă este dorință, ca să fie purtate aceste măști de protecție. În special că atât în Federația Rusă, cât și în Republica Moldova, trendul nu este atât de pozitiv ca noi să renunțăm la măsurile de protecție. De mănuși nu vorbim pentru că toți militarii, participanți la paradă vor avea mănuși albe, ca de obicei, dar pentru mască este necesară dorința și nu exclud că ea va fi”.

Miercuri, 3 iunie, în Federația Rusă se înregistrau peste 400 de mii de infectări cu virusul de tip nou. Analistul politic Ion Tăbîrță crede că decizia președintelui Igor Dodon de a merge la Moscova în timp de pandemie, însoțit de militarii moldoveni, ar fi motivată electoral. În plus, după amânarea creditului rusesc, șeful statului ar urmări și lustruirea imaginii sale în fața omologului său rus, sugerează Ion Tăbîrță.

„O demonstrație clară pentru electoratul său, dar și pentru electoratul său, că el este un aliat fidel și personal al lui Vladimir Putin, care sunt prioritățile externe și geopolitice ale Republicii Moldova atâta timp cât va fi condusă de Igor Dodon. Referințe directe și indirecte în campania electorală la această participare la parada de la Moscova la sigur se va face. Va fi una din cărțile grele de bătaie ale lui Igor Dodon în campania electorală”.

În opinia interlocutorilor cu care am stat de vorbă, pe lângă riscurile de sănătate, participarea militarilor moldoveni la parada de la Moscova va implica și anumite costuri financiare, inoportune pentru un buget sărăcit de COVID-19.

***

Europa Liberă a continuat săptămâna trecută seria de dezbateri din cadrul proiectului Antinostalgia – privind spre viitor. Am discutat despre informarea și dezinformarea în perioada marilor crize, despre originile tehnicilor de dezinformare și despre cine are nevoie de fapt de știri false. Dezbaterea integrală o puteți găsi pe pagina noastră de internet. Acum vă invităm să ascultați o secvență dintr-un interviu cu Thomas Kent, profesor asociat la Universitatea Columbia din SUA și fost președinte al Europei Libere, cu care am discutat inclusiv despre rolul extrem de important al societății civile în combaterea știrilor false în societățile din țările occidentale.

Thomas Kent: „Dezinformarea se distribuie foarte repede”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:20:40 0:00

Europa Liberă: Domnule Thomas Kent, tocmai trecem printr-o astfel de perioadă de mare criză. De ce apar aceste valuri de dezinformare și de fake-news-uri în aceste perioade și cine ar avea nevoie de așa ceva?

Thomas Kent: „Întotdeauna în momente de frică oamenii au tendința să consume teorii conspiraționiste, pentru că nu înțeleg ce se întâmplă în lume și le este frică. Iar cei care distribuie dezinformarea încearcă să înscrie pandemia în structura generală a teoriei conspirației pe care o promovează, precum că George Soros și Bill Gates sunt „antihriști”. Scopul lor principal este de a acumula scor politic. Dar ei folosesc în acest scop narative false care pun în pericol sănătatea populației. Într-o zi va exista un vaccin pentru Covid, slavă domnului! Dar scopul lor este să sperie oamenii, în așa fel încât oamenii să aibă o atitudine disprețuitoare față de acest vaccin. Și acest lucru va fi foarte periculos pentru populație.”

Europa Liberă: Domnule Thomas Kent, observăm că aceste lucruri apar simultan în mai multe țări, aceste teorii sunt difuzate în mai multe limbi practic în același moment. Cum se explică această sincronizare?

Thomas Kent: „Există centre speciale pentru dezinformare. Dezinformarea este creată. Dar există în lume și mulți oameni proști, cărora le place să transmită unii altora prin Facebook și prin alte mijloace cele mai puțin inteligente teorii – pentru că e interesant pentru ei sau pentru că au impresia că este amuzant și că toată lumea va înțelege că e o aberație. Dar din păcate unii dintre prietenii lor chiar cred că aceste informații sunt adevărate. Și astfel dezinformarea se distribuie foarte repede.”

Europa Liberă: Dle Kent, aveți un articol recent în care analizați fenomenul implicării societății civile în combaterea dezinformărilor, așa-numitul fenomen al Elfilor. Sunt mișcări civice care implică voluntariat. Nu vi se pare totuși inegal acest efort în care o mișcare bazată pe voluntariat combate o mașinărie în spatele căreia stă un stat întreg, cu bugete importante? Adică, lupta pare cumva inegală.

Thomas Kent: „Aveți dreptate – ei nu au destui bani, ei nu au destule resurse. Dar ei au spiritul patriotic foarte dezvoltat. Și cred că aceste mișcări sunt foarte importante din perspectiva patriotică. Aceste mișcări sunt generate de oamenii din țara respectivă care au grijă de viitorul țării lor. Și eu cred că dreptatea este de partea lor.

Evident că există volume imense de dezinformare, dar oamenii nu sunt proști. Și mai ales în actuala situație cu pandemia este extrem de important ca oamenii să înțeleagă că faptele sunt importante și că teoriile conspirației pot fi ceva interesant și amuzant, pot fi o temă de discuție, dar că acestea nu sunt adevărate.”

(Dez)informarea - dezbaterea Europei Libere
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 1:52:38 0:00

Europa Liberă: În articol ați adus exemplul țărilor baltice, al Slovaciei, Cehiei, al altor țări din UE, atunci când guvernele conștientizează problema și susțin aceste mișcări care apar la nivel civic. Ce se întâmplă și cum se poate lupta într-o societate în care guvernarea nu doar că pare să nu conștientizeze acest fenomen al dezinformării și al știrilor false, ci, din contra, să-l alimenteze?

Thomas Kent: „Într-adevăr, înțeleg că în unele țări guvernul nu are prea mult entuziasm pentru această luptă. Și în aceste condiții cred că organizațiile societății civile pot lucra în locul guvernelor. Evident că este mai greu, dar aceste grupuri constituie vocea reală a societății.

Mulți consideră că ar fi foarte bine dacă guvernele ar juca rolul cel mai important în această luptă. Dar aceasta nu este muncă guvernului. Acest lucru poate fi foarte periculos. Eu cred că întotdeauna este mai bine ca vocile cele mai puternice, mai importante în această luptă să fie reprezentate de societatea civilă, jurnaliștii independenți, cei care verifică faptele.”

Europa Liberă: Dar în Țările Baltice, de exemplu, conștientizarea pericolului acestui război informațional a venit încă la începutul independenței, iar statul și-a asumat un rol important. Și vedem că aceste țări sunt destul de imune din acest punct de vedere.

Thomas Kent: „Eu cred că cea mai bună abordare este cooperarea dintre guvern și organizațiile societății civile. În Țările Baltice, de exemplu, când începe dezinformarea și apare o anumită narațiune pe rețelele de socializare, guvernul și acești Elfi lucrează împreună. Iar dacă guvernul este greoi și încet, și acest lucru se întâmplă adesea, pentru că guvernele în general lucrează greu, atunci Elfii sunt cei care pot începe lupta și mai apoi și guvernul face și el ce are de făcut. Este un sistem foarte flexibil la ei, ei înțeleg părțile forte și slăbiciunile pe care le au unii și alții și lucrează împreună.”

Europa Liberă: Dle Kent, de ce credeți că spațiul post-sovietic, chiar post socialist, este mult mai vulnerabil la tot ce ține de propaganda și manipularea venind din Federaţia Rusă?

Există o anumită dezamăgire și propaganda rusească folosește din plin această situație...
Thomas Kent

Thomas Kent: „Eu cred că în țările post-sovietice există o anumită dezamăgire în raport cu comunitatea europeană. Oamenii au crezut, poate, că imediat toată lumea va deveni foarte repede bogată. Așa că în acest moment există o anumită dezamăgire și propaganda rusească folosește din plin această situație și se străduie să convingă oamenii că „a fost mai bine” în perioada puterii sovietice.

Eu am trăit acolo, la Moscova, în timpul puterii sovietice, în perioada lui Brejnev, și pot să vă spun că dacă compari drepturile omului și economia acelor timpuri în Rusia cu starea de lucruri din țările post-sovietice de acum, atunci se vede că în prezent oamenii trăiesc mult mai bine decât înainte. Și eu cred că posibilitatea de a câștiga bani, de a lucra fără supravegherea permanentă a guvernului, dreptul de a vorbi liber, fără frică – acestea sunt foarte importante și uneori noi uităm cum a fost în trecut.

Ați văzut probabil că în URSS viața însăși a convins oamenii că ceea ce vedeau la televiziunea sovietică nu era adevărat. Iată de ce ei ascultau, în pofida interdicțiilor și bruiajelor, emisiuni din străinătate de la Vocea Americii, Svoboda sau BBC. Asta se întâmpla nu pentru că ei iubeau SUA sau Marea Britanie, ci pentru că conținutul acelor emisiuni reflecta realitatea vieții lor. Aceste posturi au oferit cetățenilor Uniunii Sovietice posibilitatea de a asculta idei și opinii care erau interzise în presa oficială. Iată de ce am spus mai devreme că guvernul îi trata pe oameni ca pe niște copii. Oamenii erau copii, oamenii erau proprietate a statului. Este și motivul pentru care li se interzicea să călătorească în străinătate.

Și în prezent toți cei care se pronunță împotriva drepturilor cetățenești, toți cei care se pronunță împotriva libertății de expresie și a libertății presei acționează astfel pentru că se tem de oameni și vor să-i trateze ca pe niște copii. Ei văd în oameni un pericol pentru stat, nu o avere a statului.”

Aici e Radio Europa Liberă.

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG