Linkuri accesibilitate

Liliana Rotaru (CCF Moldova): „Sunt familii care nu au nicio rezervă, nici de bani, nici de produse alimentare”


Fără doar și poate, epidemia provocată de virusul COVID-19 nu cruță pe nimeni, doar că pentru unii carantina înseamnă anularea confortului zilnic, pe când pentru familiile cu venituri modeste această perioadă de izolare impusă multiplică riscul de a deveni și mai săraci. Președinta Organizației Copil, Comunitate, Familie, pe scurt CCF Moldova, Liliana Rotaru, specializată pe ajutorarea copiilor aflați în dificultate, constată cu multă îngrijorare că o bună parte dintre părinți nu mai poate obține câștigurile de zilieri.​

Liliana Rotaru (CCF Moldova): „Sunt familii care nu au nicio rezervă, nici de bani, nici de produse alimentare”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:12:34 0:00
Link direct

Liliana Rotaru: „Vorbim despre familiile cu care lucrează CCF Moldova. Aceste familii și până acum au trăit într-un gen de pandemie a sărăciei, a lipsurilor, a unor drepturi nerealizate, a unei marginalizări, iar acum COVID-ul a pus o presiune și mai mare asupra lor. Vreau doar să vă dau câteva exemple ca să nu vorbesc așa, doar declarativ. Imaginați-vă familii care își duceau copiii la grădiniță și la școală și singurul părinte sau chiar amândoi părinți mergeau să muncească, fie munceau cu ziua în sat, fie mergeau la o seră, la o fabrică sau în construcție în satul lor sau într-un sat vecin. Acum, acești părinți sau singurul părinte, este situația și mai dificilă, nu mai poate să meargă la muncă din câteva considerente: unu – trebuie să rămână un adult cu copiii care sunt acasă; doi – locurile de muncă care sunt oprite, deci, întreprinderi care nu mai funcționează; trei – transportul public, în cazul în care trebuie să se deplaseze în altă localitate, nu mai funcționează, nu mai merge.

Vorbim despre copiii care uneori acasă nu au electricitate...

Iar dacă vorbim despre o mamă solitară, și așa cazuri sunt foarte multe, și noi chiar acum avem cazuri în vizor, o mămică cu cinci copii între nouă luni și 11 ani, singură, care, bineînțeles, nu poate să muncească, chiar dacă și-ar dori, nu poate să lase copiii singuri acasă. Aceste familii care nu au nicio rezervă, nici de bani, nici de produse alimentare, deci, efectiv nimic, trebuie acum să facă față provocărilor sociale de distanțare, de izolare, de frică, de anxietate, problemelor fizice sau fiziologice, să zic așa, produse igienice, lipsa apei curente și situației educaționale, pentru că copiii nu au acces la educație. Vorbim despre copiii care uneori acasă nu au electricitate, nemaivorbind de un calculator sau laptop.”

Europa Liberă: Computer conectat la internet...

Liliana Rotaru: „Exact! Sau un telefon performant sau, dacă vorbim despre un telefon într-o familie unde sunt din cei cinci copii de care vă ziceam, trei de vârstă școlară, este clar că nu pot să urmărească și nici cadrele didactice nu pot să stea la telefon individual cu acești copii pe rând. Deci sunt copii care vor pierde educațional, emoțional, social și bănuiesc că în unele familii va fi și situație de lipsă de mâncare, de produse alimentare pentru copii. Colegii mei, să știți că au vorbit cu circa 160 de familii în ultimele săptămâni și noi menținem contactul cu unele familii săptămânal, unele familii, anume mă refer la familiile care se descurcă cel mai greu, mamele solitare, familii cu copii cu dizabilități și cu două săptămâni în urmă o familie ne-a spus că au rămas în casă cu un kilogram de orez, cel mai mic copil având cinci luni și nefiind fetița alăptată de mamă. E vorba de lipsuri elementare, nu e vorba de…”

Europa Liberă: Confort sau…

Liliana Rotaru: „Nu e vorba de lux, de confort, nu e vorba că am pierdut pe o foaie de odihnă sau ni s-au schimbat planurile, sau nu mai sărbătorim o zi de naștere sau nunta, cum a fost planificat, e vorba de supraviețuire, e vorba de lucruri elementare: apă, săpun, detergent, o carte, o încălțăminte.

Nu e vorba de lux, de confort...

Pentru familiile de la țară mai este o chestiune foarte importantă: oamenii trebuie să-și pună în pământ, trebuie să planteze, să sădească, să-și cumpere sau să scoată pui, rațe, pentru că asta îi va ține pe copii sătui tot restul anului.”

Europa Liberă: Dna Liliana Rotaru, probabil acum e cazul când cei din jur au mai mult ca niciodată nevoie de solidaritatea celor apropiați. Ce pot face cei din preajmă, vecinii, sătenii?

Liliana Rotaru: „Da, pot face multe lucruri și să știți că am și văzut niște exemple foarte frumoase, cum ați spus și Dvs., vecinii, dacă știu că este o mamă singură cu câțiva copii, trebuie să-și pună întrebarea și dacă are telefon sau pot să o strige la gard, păstrând distanța, să se asigure că are ce mânca, să se asigure că telefonează primarul sau asistentul social, dacă această mamă poate nu are telefon, să se asigure dacă are niște rezerve: făină, ulei, cartofi, îi dă acestei mame, îi dă gratis sau cu împrumut, dacă, mă rog, că s-ar putea și vecinii să nu se descurce mult mai bine, dar să se asigure că această familie sau această mamă cu copiii au ce mânca și au un pic de bani ca să-și cumpere materialele acestea igienice de primă necesitate.

La fel este important să ne gândim și la copii, ei preiau de la adulți și îngrijorarea, și frica, își pun întrebări care poate nu le adresează adulților, iar noi, ca adulți, trebuie să ne gândim, să le transmitem copiilor, pe de o parte, că sunt niște reguli care e bine să le respectăm tot timpul – să ne spălăm pe mâini, asta este important, dar acum este mai important ca altă dată să ne spălăm pe mâini, fără a-i înfricoșa, să ne asigurăm că își trăiesc copilăria, că, dacă suntem la țară sau la curte – să poată să iasă afară, să se poată juca cu frații și surorile, să poată să deseneze sau să citească, sau să urmărească un film preferat. Părinții trebuie să se preocupe și de acest lucru, noi asta le spunem familiilor și mamelor – să aibă grijă de copii nu doar ce le pun pe masă, dar ce le spun, cum îi mângâie, cum îi încurajează în această perioadă, cum le amintesc de acele reguli elementare prin care se protejează pe ei și pe alții. Să revenim un pic la comunitate, spuneam despre vecini, în afară de vecini, asistentul social ar trebui să cunoască familiile din sat, să-și dea seama ce familie nu se va descurca de una singură, cel puțin să-i întrebe cum se descurcă, să vadă dacă le ajung acei bani, să le ofere un ajutor în plus și dacă nu se descurcă nici localitatea, să apeleze la ONG-uri.

Anul care vine va fi unul foarte dificil pentru toată lumea...

Nu zic, nu sunt o baghetă fermecată nici ONG-urile și vreau să vă spun că anul care vine va fi unul foarte dificil pentru toată lumea, inclusiv pentru ONG-uri, pentru că și noi căutăm acești bani cu foarte multă abnegație și muncă. Poți să faci și zece propuneri de proiect și vei avea noroc dacă vei obține răspuns pozitiv la una sau două, dar anul acesta probabil și mai mult vor fi afectate ONG-urile care pot să ajute aceste familii. În cazul acesta este biserica, este comunitatea, este mediul de afaceri local, chiar dacă este vorba de o moară și acesta este un actor comunitar important care poate să ajute o familie. Încă o dată zic, să-i dea gratis sau să-i dea cu împrumut, să-i dea cu gândul că poate îi va lucra la toamnă câteva zile pentru acest sac cu făină, dar trebuie să ne asigurăm că nu pierdem niciun om în această luptă care ar cădea din cauza foametei sau din cauză că nu le-am dat o mână de ajutor la momentul potrivit.”

Europa Liberă: Dna Rotaru, dar ce se întâmplă cu familiile în care, de exemplu, părinții nu au cel mai exemplar comportament și copiii sunt cumva nevoiți să stea cu ei într-un spațiu închis?

Liliana Rotaru: „În cazul în care un copil sau un grup de copii este sau sunt într-un pericol iminent pentru sănătate și viață, copiii sunt scoși din familie în regim de urgență.”

Europa Liberă: Deci, indiferent de-i pandemie sau...

Liliana Rotaru: „Bineînțeles, fiindcă nu putem să riscăm cu sănătatea sau viața unui copil, dar întrebarea Dvs. are și o a doua jumătate. Și dacă-i scoatem, unde ducem acești copii? Pentru că aici este problema cea mai mare a sistemului nostru, încă de multe ori specialiștii fac legătura foarte scurtă – nu se descurcă familia, copilul nu a mâncat două zile sau e foarte murdar, sau are a treia pneumonie în luna asta, îl scoatem din familie, este clar că familia nu este bună. Și scurtătura este direct spre un centru de plasament sau o instituție rezidențială.

Și dacă-i scoatem, unde ducem acești copii?

Or, legislația, pe care n-a anulat-o nimeni în perioada asta, ne spune foarte clar să căutăm mai întâi o soluție de tip familial: la rude, la bunici sau la persoane neînrudite, dar din comunitate și pe care copiii le cunosc. În țara noastră este tradițional statutul sau institutul, dacă doriți, de nași de botez. Deci, chiar dacă nu sunt rude sau o vecină, un vecin care i-a văzut pe acești copii crescând și copiii îi cunosc foarte bine. E mai mult de lucru, e mai multă muncă, bineînțeles, dar dacă ne conducem doar de interesul copilului și nu de simplitatea, și nu de confortul nostru ca specialiști, atunci vom căuta mai întâi de toate protecția familială. Vreau doar să menționez, imaginați-vă că niște copii sunt scoși din familie, noi ca adulți ne dăm seama că părinții nu s-au descurcat, că poate nu sunt potriviți la moment să fie responsabili ca părinți, dar pentru copii aceștia sunt unicii părinți pe care ei îi iubesc așa cum sunt. Noi îi scoatem din familie cu gândul că le facem un lucru mai bun, că facem, de fapt, un bine și-i ducem din localitatea lor de baștină într-o instituție, de obicei o infrastructură mare, o fostă grădiniță, școală ș.a.m.d. cu toate persoanele străine. Dacă copiii sunt de diferite vârste, vor fi separați pe grupe, mai rău poate fi, dacă sunt chiar de vârstă școlară și preșcolară, vor fi chiar separați pe instituții. Calculați acum cât pierde acest copil și efectele acestea se acumulează în timp. Cu cât mai mult acești copii stau departe de familia lor sau de alt mediu familial, repet, nu insist și nu vreau copilul să rămână într-un mediu abuziv, dar trebuie să căutăm în acea comunitate sau între rudele copilului o formă optimă de protecție.

Și noi am avut chiar săptămâna trecută un exemplu foarte bun într-un raion din centrul republicii, unde oamenii s-au adunat, Comisia protecția copilului s-a adunat online, au luat o decizie foarte bună, un bebeluș de câteva luni a fost abandonat de mama lui și dacă s-ar fi gândit specialiștii doar la confortul lor ar fi trimis copilul direct la un centru de plasament, ei s-au gândit la binele acestui copil și copilul a fost plasat într-o instituție de tip familial, într-o casă de tip familie. A fost o muncă mai grea, a fost un efort a cel puțin opt sau zece oameni, dar a meritat, pentru că acum acest copil zi și noapte are alături un adult căruia îi pasă de el, care îl îngrijește, care nu se schimbă, nu vine în ture, nu pleacă în ture, nu-l hrănește la oră, dar răspunde nevoilor atunci când îi trebuie copilului. Și asta e extraordinar! Asta trebuie să nu uităm pe timp de pandemie că, pe lângă sănătate, și nevoile sociale sunt la fel de importante.”

Europa Liberă: Și spre final, dna Rotaru, vreau să ne referim la campania „Rostul Postului”, care a fost lansată în ajunul sărbătorilor de Paști. Probabil acum mai mult ca niciodată este rostul acestei campanii?

Liliana Rotaru: „Da, acum este mai mult ca niciodată nevoie de acest ajutor. Știu că în primele săptămâni campania s-a pornit foarte bine, dar în ultimele două-trei un pic s-a încetinit și cred că luni probabil aveam un pic peste 28 de mii de lei colectați prin campania „Rostul Postului”.

Acum este mai mult ca niciodată nevoie de acest ajutor...

Îi înțeleg pe oameni că se gândesc la ziua de mâine, se gândesc dacă vor avea salariul pe care îl au, dar noi nu vorbim despre sume enorme de bani, vorbim despre 15-20 de lei, nu știu, despre 30 de lei, bani pe care probabil într-o săptămână i-am fi dat pe microbuz, cel puțin. Acum, fiind acasă, cu siguranță putem să renunțăm la acești 20-30 de lei, gândindu-ne că pentru o familie ar putea să însemne pâinea pentru o săptămână, ca exemplu, ar putea să însemne o carte pentru 3-4 copii, ar putea să însemne un pui pe care să-l crească și care să le aducă ouă și de mâncare pe parcursul întregului an. Deci, de la fiecare câte o picătură, nu este nevoie de mult, dar este nevoie de mulți. Asta aș vrea să le transmit tuturor și să-i încurajez pe oameni, pentru că mai avem vreo 10 zile până la Paște și poate este cel mai important timp acum să facem acest lucru de bine pentru alții.”

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG