Linkuri accesibilitate

Nata Scobioală: „Eu vreau, în primul rând, noi, oamenii, să ne schimbăm, pentru că totul începe de la noi”


Nata Scobioală

Nata Scobioală este o activistă civică, membră a Platformei pentru Egalitate de Gen. Din disperare că tinerii nu-și văd viitorul acasă a plecat peste hotare. Dar a revenit. Întrebată de ce a luat decizia de a se întoarce, în condițiile în care tot mai mulți moldoveni aleg calea străinătății, ea a răspuns: "Chiar dacă în Moldova este haos în multe domenii, totuși, ca acasă nu este nicăieri".

Interviu cu Nata Scobioală
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:10:59 0:00
Link direct



Nata Scobioală: „Pentru mine a fost, în primul rând, o experiență de viață, în al doilea rând, am vrut să fiu și eu în pielea oamenilor care pleacă. Unde am fost eu, în Portugalia, antreprenorilor le place să angajeze moldoveni, pentru că ei lucrează mult, lucrează foarte bine și calitativ, dar la cele mai grele munci, pentru că ai lor de pe loc nu vor să lucreze acolo, întrucât e o muncă grea. Eu am stat puțin, am stat aproape trei luni, dar îmi era foarte dor de casă și am spus că oricât de frumoase sunt țările în altă parte, dar mie îmi era dor de casă. Și primul lucru pe care l-am făcut când am coborât din avion, am luat autocarul și am venit acasă. Și-mi era dor de tata, îmi era dor de sat, dar sunt pustii satele, îi trist, îmi pare rău de ceea ce se întâmplă prin sate.”

Europa Liberă: De ce rămân depopulate localitățile?

Nata Scobioală: „Nu sunt locuri de muncă prin sate. Tinerii pleacă, pentru că chiar nu au unde lucra, nu-i nimic în sat, nu există nici viitor, au rămas numai bătrânii care o duc de pe o zi pe alta, cu pensiile lor mizere...”


Europa Liberă: Și toți vorbesc despre o lipsă a perspectivei. Dar de ce nu rămân acești tineri, că este în puterile lor să schimbe situația?

Nata Scobioală: „Dar ce să facă tinerii aici? Ei nu văd niciun viitor. Eu, de exemplu, nu-mi văd viitorul aici, deja atâția ani am lucrat și n-am putut să-mi cumpăr o casă a mea, dar lucrez de foarte mulți ani și plătesc impozite. Lucrez ca un om care-i responsabil de țara în care trăiește, dar n-am putut o casă să-mi cumpăr, nu pot să-mi fac un viitor, nu pot, în primul rând, o afacere să-mi deschid. De exemplu, m-am interesat în Portugalia, îi foarte ușor un tânăr să-și deschidă propria afacere, nu are atât de multă birocrație, nu-i trebuie atâtea documente, acolo-i foarte ușor și foarte mulți moldoveni și-au deschis propriile afaceri: magazine, firme de construcții etc. Aici, în Republica Moldova, nu poți. Cel puțin, celor care au încercat dintre prietenii mei pe care îi știu li s-au pus bețe în roate ori au venit acei mai mari cu businessurile lor și i-au „înghițit”. Deci, cumva eu îi înțeleg pe tinerii care pleacă, chiar dacă peste hotare le este cu mult mai greu.”

Europa Liberă: Și atunci, ideea că foarte puțini din cei plecați vor reveni la baștină e una realistă, pentru că încă se mai contează pe forța lor, pe inteligența lor, pe experiența pe care au acumulat-o în țara în care și-au găsit rostul?

N-am auzit din cei care au plecat tineri să revină


Nata Scobioală: „Eu cred că foarte puțini vor reveni. De fapt, nu știu dacă mai revine cineva. Eu n-am auzit din cei care au plecat tineri să revină, poate din cei care-s trecuți peste 50 de ani pot să mai revină, dar din ăștia tineri nu cred că se mai întorc, pentru că ei acolo deja se integrează, încep a vedea viața altfel...”

Europa Liberă: Și adică rădăcinile se prind mai ușor acolo decât acasă?

Nata Scobioală: „Cred că da, din păcate.”

Europa Liberă: Viitorul Moldovei atunci cum se face? Cine îl face? De cine depinde?

Nata Scobioală: „Viitorul Moldovei depinde de tineri, dar tinerii pleacă, pentru că nimeni nu-i mai ține, adică nu că nimeni nu-i mai ține, toți politicienii sau nu știu cum să le mai spun care ne zic: „...veniți acasă, că noi vom face asta și asta...” Ei ne cheamă, dar ce-i oferă tânărului care vine? Nouă nu ne oferă nimeni nimic.”

Europa Liberă: Să vină tinerii ăștia și să-și aleagă clasa politică pe care o merită și atunci poate se vor intersecta interesele...

Tineretul s-a dezamăgit și nu mai merge la alegeri


Nata Scobioală: „Din păcate, foarte mulți s-au dezamăgit, pentru că au ales, au ales și până la urmă nu știu ce se întâmplă, dar tot nu ne mai schimbăm; în fiecare an îi alegem pe unii și aceiași, nu facem schimbări. Eu cred că tineretul s-a dezamăgit și nu mai merge la alegeri. Cât am fost plecată peste hotare, am încercat să discut cu moldovenii noștri care sunt plecați și de 20 de ani, și de 15 ani, și de doi-trei ani și mulți dintre ei spuneau că chiar nu mai merg la alegeri, pentru că ei s-au dezamăgit și nu mai cred în nimeni.”

Europa Liberă: Dar indiferența aceasta nu e ucigătoare?

Nata Scobioală: „Ba da. Și e trist. E trist, fiindcă mulți nici nu vor să mai audă de Moldova. De fiecare dată încerc să spun că „acolo te-ai născut, acolo îs părinții, acolo suntem noi, acolo îi țara noastră”, dar ei îmi spun: „Și ce să fac acolo?” Asta e.”

Europa Liberă: Nata Scobioală cum ar vrea să arate Republica Moldova peste 10 ani, peste 15 ani? Și iarăși, întrebarea sâcâitoare: de cine depinde ziua de mâine a statului?


Nata Scobioală: „Eu vreau, în primul rând, noi, oamenii, să ne schimbăm, pentru că totul începe de la noi. Nu putem să dăm vina că politicieni sunt așa, că aceia fură, că acolo fură, eu cred că totul începe de la schimbarea noastră, întrucât atunci când plecăm peste hotare, noi vedem acolo, înainte de toate, că se păstrează curățenia de pe străzi, de exemplu, cum se respectă oamenii, cum se comportă în transport etc. Și eu cred că noi tot ce vedem bun acolo trebuie să aducem acasă.”

Europa Liberă: Și cum se respectă legea, în primul rând...

Nata Scobioală: „În primul rând, da, legea; oamenii și legea se respectă. Și ar trebui tot ce vedem în altă parte să aducem acasă și să încercăm și pe ai noștri de aici, de pe loc, să-i schimbăm prin exemple bune. Nu știu cum la noi schimbarea asta se produce foarte, foarte încet, dar nu pot să zic că acasă este foarte rău. Nu-i rău acasă! Eu am venit acasă și mă simt atât de bine, că sunt acasă la mine și-s alături de oamenii dragi...”

Europa Liberă: Și te-a părăsit gândul că ai putea să te reîntorci în străinătate?

Nata Scobioală: „Nu! Eu cred că o să mă mai reîntorc, dar nu știu unde și cum. Poate chiar anul acesta. Eu aș putea trăi în Moldova. Și tot timpul asociez totul cu țara mea. Mie mi-e dor de Moldova, de tradițiile noastre; eu am stat atât de puțin acolo, dar atât de dor îmi era de oameni, de prieteni, de tot ce-i în Moldova, de satele moldovenești.”

Europa Liberă: De ce acolo se poate, iar aici nu?

Nata Scobioală: „E o întrebare foarte grea. Nu știu, parcă-s aceiași oameni și acolo și aici, doar că nu știu de ce lucrurile la ei merg într-un fel, iar la noi altfel. Nu știu, probabil așa au fost educați de mici, chiar nu pot să-mi explic de ce la noi se întâmplă altfel. În primul rând și noi, tinerii, suntem vinovați, pentru că lăsăm mâinile în jos și plecăm acolo unde-i mai ușor și încetăm să mai luptăm, dar părinții noștri, bătrânii, ei deja au făcut la timpul lor ce au avut de făcut. Acum ei așteaptă noi să-i ajutăm cumva, dar tinerii pleacă, nu mai vor să lupte, lasă mâinile în jos și încet-încet nu mai are cine să schimbe ceva în țara noastră.”

Europa Liberă: Discuțiile cele mai aprinse care se poartă în societatea moldavă sunt referitoare la politică și geopolitică. Lucrul acesta se întâmplă și în afara țării?

Ar trebui întâi și-ntâi să fim oameni


Nata Scobioală: „Nu, n-am auzit, nu există! Acolo, în primul rând, oamenii se respectă între ei, nu contează din ce țară ai venit; în al doilea rând, școala-i școală și lucru-i lucru sau la grădiniță aici dacă plătești bani, îți iau copilul la grădiniță, dacă nu dai bani, nu-i găsesc loc. Nu există acolo așa ceva! Cel puțin din ceea ce am văzut. Și acolo-i foarte strict cu legile, acolo se respectă legea și toți oamenii sunt egali. Politica nici nu are treabă, indiferent de funcție sau unde lucrezi sau nu lucrezi, nu are treabă. Nu știu, în Republica Moldova fiecare trage la partea lui: Rusia - încolo, România - încolo, adică Moldova îi la mijloc și nu știu cum toți trag ca în fabula „Racul, broasca și o știucă”. Fiecare trage în partea lui și ea rămâne nici încolo, nici încoace. Așa și noi, oamenii din Republica Moldova, ne-am împărțit: care-i cu Estul, care-i cu Vestul, care-i încolo și care-i încoace, cumva nu suntem uniți și de asta nici nu mergem înainte, pentru că noi între noi ne „mâncăm”. Cum s-ar spune, eu mă cert cu tine și tu te cerți cu mine și nu încercăm să ne unim toți și să zicem: „Haideți, măi oameni buni, să facem ceva să salvăm țara cumva, să mergem toți într-o parte, să nu ne uităm că eu îs cu România, eu îs unionist, eu nu-s unionist, eu sunt nu știu cum”. Ar trebui întâi și-ntâi să fim oameni, să fim uniți și să avem toți o viziune, să ne unim într-o forță și să salvăm cumva, să facem ceva pentru țara asta a noastră, pentru că ea, în primul rând e foarte frumoasă, în al doilea rând e foarte bogată și-i foarte verde, dar n-are cine s-o îngrijească.”

Europa Liberă: În toamnă vor fi alegeri prezidențiale. Care e miza acestui scrutin? Cine ar merita să fie în fruntea Republicii Moldova, ca poate încetul cu încetul totuși de la acest agent al schimbării să se schimbe situația?

Nata Scobioală: „O persoană în primul rând care să nu tragă la un anumit curent, adică eu îs numai cu ăștia și pe ăștilalți îi dăm afară, o persoană care să se gândească chiar la cetățenii Republicii Moldova, să facă prietenie și legătură cu orice stat și cu orice președinte sau cum se spune, adică și cu românii, și cu rușii, și cu ucrainenii, și cu alții și să aducă experiență din alte țări, pentru că se poate foarte ușor să vezi cum fac alții și să încerci să implementezi și la tine în țară. Și care să se gândească la noi, pentru că noi, ceea ce avem acum..., președintele nostru pe care îl avem acum – o spun așa, cu mâna pe inimă – nu se gândește la cetățeni. El cred că se gândește la propria lui persoană, își face propriile plăceri și uită de oameni.”

Europa Liberă: Dar liderul acesta național trebuie să apară, el trebuie să fie promovat de cetățeni? Un cârmaci adevărat, cum se identifică?

Nata Scobioală: „Iată asta-i mai greu. Dar nu știu, noi îl avem? Acum să spun un nume, eu, sincer, nu am un nume. Să luăm exemplul Ucrainei, nu-i departe. Deci, practic, ni se părea o glumă, dar totuși, ce președinte au ei acum? Și mie mi se pare foarte fain, sincer. De ce n-am putea și noi?....”

Europa Liberă: Din diaspora ar putea să fie găsită o persoană?

Nata Scobioală: „Da! Eu cred că s-ar putea din diasporă de găsit o persoană. Persoana care-i plecată în străinătate cred că știe problemele din Republica Moldova și eu cred că, da, din diasporă ar fi. Ar fi o idee foarte bună chiar. Dar... e foarte greu, nu știu, cu alegerile care vin, chiar nu știu. Mă tem să nu rămânem pe loc iarăși, dar eu vreau să mergem înainte. Eu tare vreau să ne schimbăm și eu cred că dacă s-ar schimba ceva, ar veni acasă, ar mai veni acasă.”

Europa Liberă: Dar când vorbești despre mersul acesta înainte, la ce te duce gândul, întâi și-ntâi?

Nata Scobioală: „Gândul mă duce, înainte de toate, la o Moldovă fără corupție, o Moldovă fără cumătrism, că tare oriunde te întorci vezi numai cumătrismul acesta; o Moldovă în care cetățenii să se simtă liberi și să nu le fie frică să spună, să fie deschiși; bunăoară, președintele, parlamentarii să poată discuta cu cetățenii, să existe linia asta de discuții sau cum se spune...”

Europa Liberă: ...interacțiune.

Nata Scobioală: „Da. Să avem transparență, să fie legătura asta dintre cetățean și politician și atunci când politicienii au să vadă problemele reale, adică ei le știu cumva, dar se fac că nu le cunosc... Dacă ar exista legătura asta, ar fi altceva. În primul rând, fără corupție. Doamne, eu unde mă întorc, văd corupție la noi. Cu toate că se spune că luptăm cu corupția, eu nu văd asta, nu văd, pentru că ea este, este și asta ne oprește de multe ori pe loc și suntem cam în mlaștină și cam până la gât și încetișor încercăm noi să ieșim așa, la suprafață, dar oricum ne înglodăm. Și nu știu a cui e vina. Cred că și a noastră, a cetățenilor, fiindcă, așa cum am mai spus, noi trebuie să ne schimbăm, să începem de la noi și să nu mai dăm mită. Am văzut ceva, dacă cere cineva bani sau altceva, să nu ne fie frică să vorbim, pentru că dacă au să vorbească toți, nimeni n-o să facă nimic, dar dacă numai unul vorbește, iar ceilalți tac – asta e. Dar la noi există și multă frică. Eu știu, deoarece am făcut activism și eu știu ce înseamnă când ești amenințat, știu ce înseamnă când ți se vorbește urât și ție îți este frică. De ce nu mai fac atât de mult activism? Pentru că am primit și eu anumite amenințări și am spus că îmi e frică pentru mine, pentru că știu că unii oamenii știu ce se întâmplă, dar n-au să mă apere, deoarece le este frică și lor. Și nu cred că-i OK într-o țară atât de mică precum Moldova. Și Moldova nu e săracă, Moldova-i foarte bogată ca țară.”

Europa Liberă: Dar cu ce compari Republica Moldova? Cu ce o asemeni?

Nata Scobioală: „Cu un copil abandonat, așa, la un orfelinat cumva și unde vin toți câte olecuțică și-i dau o bombonică, îi mai dau de sărbători o cutie de ciocolate. Eu o văd ca pe un copil care are nevoie de îngriji, are nevoie de iubire; ca pe un copil abandonat îmi văd țara...”

XS
SM
MD
LG