Linkuri accesibilitate

NATO și regimul internațional al Mării Negre


Steagul SUA, soldați italieni lângă un elicopter în portul românesc Constanța. 13 martie 2015

Ca dimensiuni, Constanța este principalul port de la Marea Neagră, nici Turcia, nici Rusia neavând un port de asemenea dimensiuni cum are România.

NATO și regimul internațional al Mării Negre
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:01 0:00
Link direct


Rusia a folosit recent o retorică ambiguă în privința prezenței în Marea Neagră a unor nave de război americane, care sosiseră în apele teritoriale ale unor țări partenere în NATO cu SUA: România, Bulgaria sau Turcia.

SUA au anunțat că vor continua să trimită periodic în Marea Neagră distrugătoare purtătoare de armament antibalistic, chiar dacă sistemul antirachetă de la Deveselu este deja total operaţional.

Dintre țările riverane ale Mării Negre, România, Bulgaria și Turcia sunt membri în NATO, în vreme ce Georgia și Ucraina sunt asociate cu NATO.

Marea Neagră are o situație juridică specială, încă de acum un secol, de la sfârșitul războiului care a dus la prăbușirea Imperiului Otoman. Situația este specială în primul rând prin aceea că intrarea navală în Marea Neagră se face prin îngustul pasaj al Dardanelelor și Bosforului, traversând Istanbulul.

Potrivit convenției de la Montreux, un tratat din 1936 privind trecerea navelor militare prin Bosfor și Dardanele, puterile neriverane, precum Statele Unite și celelalte țări din NATO, trebuie să notifice Turcia când navele lor trec prin acele strâmtori care leagă Marea Egee și Mediterana de Marea Neagră. Conform tratatului, țările care nu sunt riverane la Marea Neagră trebuie să-i anunțe pe turci de trecerea navelor cu cel puțin 15 zile înainte.

În conformitate cu prevederile acelei convenţii de la Montreux, navele ţărilor neriverane nu pot rămâne în Marea Neagră mai mult de 21 de zile.

Asta înseamnă doar că navele SUA și NATO trebuie să asigure o rotație, altfel zis: la fiecare trei săptămâni, navele militare occidentale trebuie să părăsească apele Mării Negre, fiind înlocuite imediat de altele care urcă prin strâmtoarea Bosforului.

Rusia, la rândul său, ocupând, prin anexarea Crimeei, o parte suplimentară a litoralului de nord al Marii Negre, posedă acum cea mai mare parte a litoralului, însă nu dispune de infrastructurile necesare pentru a fi cea mai mare putere militară a bazinului.

Principalul port rusesc la Marea Neagră rămâne Sevastopol în Crimeea, pentru care Moscova plătea chirie Ucrainei până în 2014. Ca dimensiuni, însă, Constanța este principalul port de la Marea Neagră, nici Turcia, nici Rusia neavând un port de asemenea dimensiuni cum are România.

În urma construirii podului de la Kerci, care leagă terestru Crimeea de Rusia continentală, Moscova a transformat practic mărunta mare de Azov în lac rusesc și a închis debușeul maritim al portului ucrainean Mariupol. Podul, inaugurat de Rusia în mai 2018, uneşte această peninsulă de Rusia continentală, iar Rusia a construit acest pod astfel încât traversarea strâmtorii Kerci să se poată realiza numai printr-o porţiune îngustă, care poate fi uşor blocată de o singură navă.

În luna noiembrie, Moscova a reţinut trei nave militare ucrainene şi echipajele acestora în Strâmtoarea Kerci, incident care a alimentat tensiunile existente deja între cele două ţări. Marinarii ucraineni sunt încă în Rusia, în așteptarea procesului.

Rămâne însă un fapt acela că Rusia nu are niciun fel de justificare juridică internațională să protesteze față de prezența unor nave militare ale NATO în apele internaționale ale Mării Negre, câtă vreme acestea aruncă ancora în apele teritoriale ale unor țări NATO (Turcia, Bulgaria, România) și rămân un maximum de 21 de zile, așa cum prevede convenția de la Montreux.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG