R. Moldova este legată de mâini şi de picioare de Uniunea Europeană prin comerţ, de aceea nu are luxul de a urma fanteziile geopolitice ale oricărui actor politic, declară la Europa Liberă Nicu Popescu, analist principal la Institutul UE pentru Studii de Securitate. „Nici o economie nu poate întoarce spatele unei pieţe ce îi absoarbe 60 la sută din exporturi”, explică analistul. Nicu Popescu mai afirmă că problema lui Igor Dodon este că ceea ce scrie în programul electoral al partidului său nu este realizabil fără provocarea unei catastrofe economice la Chişinău.
Nicu Popescu: „Pentru partenerii europeni ai Republicii Moldova nu există nicio surpriză în ce constau preferințele de politică externă ale președintelui Dodon, dar, din nou, pentru toată lumea, inclusiv pentru președintele Dodon, dar și pentru diplomații europeni mai există și o altă evidență, și anume faptul că declarațiile politice ale Partidului Socialiștilor din Republica Moldova se bat cap în cap cu realitățile economice de care este constrânsă sau de care beneficiază Republica Moldova în condițiile în care aproximativ 60 la sută din comerțul extern al Republicii Moldova este cu Uniunea Europeană și de la un an la altul această cifră variază, dar ea este de aproximativ 10 la sută cu Rusia.
Și acest lucru de fapt drastic limitează marja de manevră economică a Republicii Moldova, pentru că orice atentat la Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană ar însemna un colaps economic imediat pentru Republica Moldova, ar însemna sute de mii de locuri de muncă pierdute și de fapt ar însemna chiar riscul unor mari tulburări nu doar în economia Republicii Moldova, dar și în plan social și politic. Și prin urmare, procesele dependente comerciale și economice de fapt limitează marja de manevră a oricăror actori politici de la Chișinău, inclusiv a celor care își doresc o realiniere a Republicii Moldova la un parteneriat mai apropiat cu Rusia.”
Europa Liberă: Să fi înțeles dl Dodon asta și de aceea a zis în întrevederile pe care le-a avut că nu se va atinge de Acordul de Asociere?
Nicu Popescu: „Bun, acum și toți actorii politici din Moldova sunt în campanie electorală, deci toată lumea ia cu o anumită doză de scepticism intensitatea declarațiilor care vin de la Chișinău de pe întreg spectrul politic. Și în acest sens toți știu că poziționările lui Igor Dodon sunt unele în campanie, iar acțiunile sale ulterioare pot fi foarte diferite, or acest lucru de fapt se înscrie în comportamentul politic al majorității actorilor politici de la Chișinău. Deci, problema pentru Igor Dodon este că ceea ce scrie în programul partidului său nu este realizabil fără provocarea unei catastrofe economice la Chișinău. Acum să ne imaginăm că relația economică cu Federația Rusă va fi relansată în următorii ani, dar și în cel mai bun caz pentru relațiile economice moldo-ruse Rusia poate urca de la 10% ale comerțului exterior la 17%, la 20%, dar în niciun caz Rusia nu poate urca până la 30 la sută din comerțul extern al Republicii Moldova, pentru că nimeni nu poate tripla comerțul în câțiva ani cu geografia pe care o au Republicii Moldova și Rusia una față de alta - fără a fi vecine, fără a avea acces pe calea mării și fiind separate de Ucraina.
Orice apropiere de Rusia nu poate fi făcută decât cu acordul implicit al Ucrainei...
Un al doilea element care limitează dramatic opțiunile de politică externă ale președintelui Dodon este factorul ucrainean, or orice apropiere de Rusia nu poate fi făcută decât cu acordul implicit al Ucrainei, pentru că toate acele mere, struguri, cireșe, care circulă, potențial ar putea fi exportate sau sunt exportate din Republica Moldova spre Rusia trec prin Ucraina, și Ucraina poate în orice moment să sugrume această creștere de exporturi. Deci, paradoxul și constrângerea căreia trebuie să-i facă față forțele por-ruse de la Chișinău este că dacă ele doresc să fie pro-ruse, ele în același timp trebuie să țină Kievul cât de cât neutru în această relație și, prin urmare, dacă vrei să curtezi Moscova, trebuie să curtezi în același timp și Kievul, pentru că Kievul de fapt are implicit un drept de veto asupra evoluției relațiilor moldo-ruse atunci când vorbim despre niște lucruri foarte concrete ca exportul unor bunuri pe calea ferată sau cu TIR-uri, sau cu camioane spre Federația Rusă.”
Europa Liberă: Și când vine un politician ca Igor Dodon și zice în inima Europei, ca să zic așa, că noi nu vrem nici cu unii, nici cu alții, nu vrem să prietenim cu unii împotriva celorlalți, cum este privit un astfel de actor? Dvs. ați folosit cuvântul „pro-rus”. Igor Dodon iubește să-și spună „pro-Moldova”, deci nu prea îi place această atribuire de „pro-rus”. Cum este privit totuși de acolo?
Nicu Popescu: „Nu este absolut nicio surpriză că președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, își dorește relații bune și cu Estul, și cu Vestul, pentru că, în fond, majoritatea forțelor politice de la Chișinău întotdeauna au spus acest lucru. Să ne aducem aminte, chiar și atunci când Alianța pentru Integrare Europeană a venit la guvernare în 2009, ei s-au mutat mult mai spre centru decât declarau partidele Liberal și Liberal Democrat la acea vreme că ar fi preferințele lor de politică externă. Pe timpuri, PLDM, care în programul partidului politic aveau aderarea la NATO ca prioritate de politică externă, nu a mai reprodus și a menținut această prioritate atunci când s-a aflat la guvernare. Deci, în cazul Republicii Moldova, practic, întotdeauna sau partidele, forțele zis pro-europene sau zis pro-ruse întotdeauna își moderau discursul politic și comportamentul politic atunci când veneau la guvernare – cei care au fost aleși pe o platformă pro-rusă deveneau mai puțin pro-ruși, ceva mai centriști, iar pro-europenii în momentul în care ei veneau la putere deveneau ceva mai puțin pro-NATO și ceva mai deschiși unui dialog cu Federația Rus.
Partidele întotdeauna își moderau discursul politic atunci când veneau la guvernare...
Deci, în sensul acesta, comportamentul lui Igor Dodon se înscrie perfect în modalitățile și în comportamentul, practic, tuturor liderilor politici care au guvernat Republica Moldova în ultimii aproape 30 de ani și acest lucru se face pentru că, în fond, populația asta vrea, populația nu vrea să fie pe o linie de clivaj între Est și Vest, populația vrea să beneficieze de relații decente atât cu Estul, cât și cu Vestul.”
Europa Liberă: Și în cazul lui Dodon chiar nu este nicio diferență? Uitați-vă, e politicianul care a fost mai mult de 10 ori la Moscova, s-a întâlnit cu dl Putin și, dimpotrivă, dincolo el spune că vrea și cu Estul, și cu Vestul, dar în fapte toată lumea înțelege că el vrea mai mult cu Estul.
Nicu Popescu: „Un alt fapt este că președintele Dodon nici nu este la fel de bine primit în Europa precum și-ar dori-o. Deci, această geografie dezechilibrată a președintelui Dodon ține și de faptul că el nu este întotdeauna un interlocutor foarte interesant pentru europeni, pentru că s-a mai întâmplat ca Igor Dodon să meargă în Occident, să facă anumite declarații politice, care de fapt vizau electoratul din Republica Moldova fără a merge pe rezolvarea pragmatică a unor probleme cu europenii și din această cauză mulți lideri europeni nu fac efortul de a răspunde la dorințele președintelui Igor Dodon de a se întâlni cu ei.
Cred că acest dezechilibru în geografia și frecvența vizitelor externe ale președintelui Dodon nu ține doar de o alegere a sa, ci și de faptul că el este mai des și mai ușor primit la Kremlin decât la Palatul Élisée în Franța sau decât în Marea Britanie, sau decât la Berlin.”
Europa Liberă: Dacă ne-am imagina că, după scrutinul parlamentar, socialiștii vor avea un cuvânt mai tare de spus în configurația politică ce va rezulta din acest scrutin, putem presupune ce se va întâmpla cu Acordul de Asociere? Vor vrea socialiștii chiar să realizeze reformele din Acordul de Asociere?
Nicu Popescu: „Adevărul e că aceste alegeri sunt cele mai imprevizibile alegeri pe care le-a avut vreodată Republica Moldova, pentru că totul depinde de alinierile și coalițiile create în Parlament după alegeri din cauza acestor deputați aleși pe uninominal, despre care practic nici nu are nimeni rețeaua necesară pentru a înțelege, a prezice sau a face sondajele necesare pentru a înțelege care sunt perspectivele concrete în fiecare circumscripție electorală pentru fiecare candidat politic. Deci, în sensul acesta, chiar nu putem prezice la această etapă care va fi acea majoritate care va controla Parlamentul Republicii Moldova, dar, din nou, cred că realitățile oricărei țări, inclusiv ale Republicii Moldova sunt determinate și influențate, dacă vreți, de două scene sau două fronturi, sau două câmpuri de bătălie.
Una ține de poziționările politice ale unor lideri: agitație, declarații, certuri, talk show-uri, programe electorale, care se schimbă de pe o zi pe alta sau de pe o săptămână pe alta și sunt, în fond, foarte volatile. Și în același timp, există o a doua scenă în care tendințele sunt foarte lente, dar ele sunt foarte structurale și greu reversibile. Or, asta ține de economia Republicii Moldova, dezvoltarea și gradul de educație democratică a populației, or aici, în Republica Moldova, prin faptul că, după cum spuneam, este legată de mâini și de picioare, foarte dependentă de Uniunea Europeană, nu cred că viitorii lideri ai Republicii Moldova au libertatea politică și economică de a face ce vor, indiferent de mandatul politic și de programul lor de partid cu care vor veni în acest Parlament, pentru că absolut nicio economie nu-și poate permite să se întoarcă cu spatele față de o piață care absoarbe 60 la sută din exporturi și de care depind sute de mii de oameni și de care depinde serviciul și venitul a sute de mii de oameni. Uitați-vă cât de complicat e procesul de divorț dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană, deci nici Marea Britanie nu-și poate permite să nu aibă un acord funcțional cu Uniunea Europeană.
Nu cred că viitorii lideri ai Republicii Moldova au libertatea politică și economică de a face ce vor...
Deci în sensul acesta și Moldova nu are luxul de a urma fanteziile geopolitice ale unui sau altui actor politic fără a lua în calcul și faptul că pur economic Republica Moldova nu poate face nimic care ar submina Acordul de Asociere, pentru că acest lucru ar duce la un colaps economic imediat în toată țara.”
Europa Liberă: Unii zic că aceste alegeri vor fi inclusiv despre răspunsul pe care îl va da viitoarea majoritate parlamentară la diverse scenarii de federalizare a Republicii Moldova după modelul rusesc. Împărtășiți neliniștea celor care privesc aceste lucruri cu îngrijorare?
Nicu Popescu: „Există acest risc că următoarea majoritate parlamentară va încerca să schimbe matematica și echilibrele de politică internă ale Republicii Moldova prin federalizare și o reintegrare pe hârtie cu regiunea transnistreană, or acest lucru, într-adevăr, ar arunca în aer întreg sistemul politic și toate aceste semi-echilibre care l-au determinat în ultimii aproape 30 de ani. Aceste riscuri există. În același timp, dacă revenim la preferințele populației, știm foarte bine că populația nu își dorește să facă unele concesii majore regiunii transnistrene. Toată lumea își dorește o reintegrare, dar o reintegrare în care Republica Moldova rămâne absolut dominantă asupra Transnistriei, or acest lucru nu este posibil, pentru că nici Rusia, nici Transnistria nu ar accepta un astfel de aranjament și aici din nou există, într-adevăr există, riscul unor mișcări spre federalizare, dar, în același timp, există și această contrapondere oferită atât de opoziția din Republica Moldova, cât și de opinia publică care, în fond, este foarte ostilă unor concesii fundamentale oferite Transnistriei.
Ca să o spunem în termeni foarte concreți, dacă Republica Moldova se reintegrează cu regiunea transnistreană, atunci este, practic, inevitabil că o parte de posturi foarte importante de stat vor fi oferite regiunii transnistrene, va fi nevoie de un referendum probabil, va fi nevoie de crearea eventuală a unei alte camere a Parlamentului. Deci, prin urmare, vorbim de alegeri noi, or, eu nu cred că aceste lucruri sunt fezabile, nu cred că opinia publică ar merge pe o reformatare atât de profundă a statului Republica Moldova, ca în urma acestei reformatări să aibă reprezentanți de la Tiraspol în funcțiile de conducere ale Republicii Moldova, spicheri de Parlament, prim-miniștri, viceprim-miniștri, inclusiv neînțelegerea limbii române... Deci, eu cred că acest risc a unei mișcări prea rapide în direcția reintegrării, fără un proces bine gândit și bine calculat, de fapt va duce din nou la tensiuni mai mari, nu doar în Republica Moldova, dar inclusiv la tensiuni cu regiunea transnistreană.”
Europa Liberă: Apropo de tensiuni, un ultim aspect pe care aș vrea să-l discutăm. Am văzut tot felul de avertismente din partea MAE-ului rus, din partea directorului Consiliului de Securitate, Patrușev, care ziceau despre posibile destabilizări după alegeri la Chișinău. Cum priviți aceste avertismente, ca să zic așa?
Nicu Popescu: „Problema diplomației ruse e că valoarea cuvintelor diplomației ruse din ultimii ani a scăzut foarte mult, s-a mers pe o vulgarizare a mesajelor diplomatice rusești, un grad de agresivitate mult mai înalt ca anterior și, în fond, parțial din această cauză majoritatea statelor iau mult mai puțin în serios diplomația rusă decât cuvintele mai rare, dar mai grele de acum zece ani care ieșeau din direcția ministerului rus.
Valoarea cuvintelor diplomației ruse din ultimii ani a scăzut foarte mult...
Deci, în sensul acesta, declarațiile acestea, da, ele fac parte dintr-un stil destul de agresiv, destul de agitat al diplomației; da, ele pot fi interpretate și ca un fel de amenințări, dar și ca un fel de antiamericanism de serviciu pe care Ministerul de Externe rus îl produce pe toate dosarele zilei. Deci, ei fac aceleași declarații astăzi și despre Venezuela, și despre Macedonia, și despre Grecia. Deci, zilnic Ministerul de Externe rus și factorii de decizie fac astfel de declarații în care peste tot și orice se întâmplă în lume este văzut prin prisma unor State Unite agresive și ostile. Deci, astfel de declarații Ministerul de Externe rus produce 10, 15, 20 pe zi, dar în momentul în care și Republica Moldova intră într-o perioadă electorală foarte delicată, evident că și Republica Moldova apare pe harta acestor declarații destul de agresive și neprietenoase ale Federației Ruse, dar, în fond, dacă ne uităm un pic în plan global, astfel de declarații sunt rezultatul zilnic al funcționării Departamentului de presă al Ministerului de Externe rus și nu este nimic pozitiv și nimic plăcut în aceste declarații, dar deja toată lumea s-a obișnuit și le ia cu o anumită doză de scepticism.”
