Natalia (31 de ani) are o deficiență de auz din naștere. Cu ajutorul unui aparat auditiv, poate desluși sunetele în proporție de 50%. Femeia are trei copii, cu vârste de 12, 4 și 3 ani, și primește o pensie de 1.800 de lei (circa 95 de euro) pentru gradul accentuat de dizabilitate. Acești bani nu-i ajung pentru întreținere, așa că, după ce a ieșit din concediul de îngrijire a ultimului copil, a încercat să-și găsească un loc de muncă, însă fără succes.
„În luna iulie, am văzut un anunț că grădinița nr. 3 din Chișinău caută ajutor de educator. M-am bucurat foarte mult, pentru că, înainte de concediul de maternitate, am lucrat 2 ani ca ajutor de educator și știam că mă voi descurca. Copiii mă adorau și părinții, la fel. Am fost invitată pe 16 iulie și am discutat cu directoarea despre postul de muncă și dacă mă poate accepta așa cum sunt”, povestește Natalia.
Directoarea grădiniței i-ar fi promis că o va angaja și i-a spus să aducă certificatul medical necesar, dar, la scurt timp, a anunțat-o printr-un mesaj că nu o poate lua la lucru din cauza dizabilității.
„La început, doamna directoare a fost de acord și chiar mi-a zis să-mi înscriu și copilul la grădiniță. A doua zi, am mers după certificat. Am trecut câțiva specialiști, îmi rămăseseră doi medici. Ajung la stația de troleibuz, cu copilul în brațe și primesc un mesaj de la doamna directoare: «Nu vă putem angaja. Asistenta medicală consideră că nu veți putea comunica cu copiii»”, menționează femeia.
- Te-ar putea interesa și: Taximetrist în scaun cu rotile: „Când am urcat la volan, îmi sărea inima din piept”
Directoarea interimară a grădiniței nr. 3, Olga Ciobanu, a spus Europei Libere că postul de ajutor de educator nu putea fi ocupat de o persoană care nu aude. Asta deși Natalia folosește un aparat auditiv, datorită căruia poate auzi și vorbi.
„Prima dată a venit singură, am vorbit față în față. Mi s-a părut că vorbește cam greu, dar am zis că va fi bine. A doua zi, a venit cu copilul. Și eu, și asistenta medicală am văzut cum comunică cu copilul. Au fost niște momente care ne-au pus în gardă: copilul spunea ceva, ea nu înțelegea ce spune. Era vorba de postul de ajutor de educator la creșă, unde copiii au nevoie să-i înțelegi, să-i auzi. Dacă era vorba despre o altă funcție, care nu necesită comunicarea cu copiii, să zicem la bucătărie, nu ar fi fost nicio problemă”, s-a justificat Olga Ciobanu.
Natalia nu s-a plâns nicăieri pentru că a fost respinsă. A încercat doar să-și recupereze cheltuielile pentru controlul medical, dar nu a reușit. „Nu vreau să fac rău nimănui. Vreau doar să fiu angajată fără probleme”, spune femeia.
Ce spune legea despre angajarea persoanelor cu dizabilități
„În primul rând, articolul 27 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități prevede principiul egalității, mai exact încadrarea la locul de muncă a persoanelor cu dizabilități în condiții de egalitate cu toate persoanele, iar statul este obligat să pună în practică articolele din convenție”, spune juristul Centrului pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Radu Bobeică.
Constituția R. Moldova spune că persoanele cu dizabilități beneficiază de protecție specială din partea întregii societăți, iar legislația națională prevede că, dacă angajatorul are 20 sau mai mulți angajați, cel puțin 5% din aceștia ar trebui să fie cu dizabilități.
Persoanele cu nevoi speciale care sunt discriminate la angajare își pot apăra drepturile cu ajutorul unui avocat plătit de stat. Pentru început, ar trebui să depună o plângere la Inspectoratul de Stat al Muncii.
„Dacă o persoană are grad de dizabilitate sever sau accentuat, atunci ea se poate adresa Consiliului Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat pentru a beneficia de serviciile unui avocat achitat de stat. Astfel, persoana e reprezentată în fața autorităților de acest avocat, inclusiv în instanța de judecată, pentru a-și apăra drepturile care i-au fost încălcate”, explică juristul Radu Bobeică.
Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în anul 2022, în R. Moldova erau 168.000 de persoane cu dizabilități, dintre care doar 14% angajate în câmpul muncii. Asta în timp ce rata de ocupare a persoanelor fără dizabilități a fost de 43,1%.
