„Oameni care inspiră” – așa este intitulată expoziția de fotografii, cu participarea persoanelor cu nevoie speciale. E o campanie lansată de ONG-uri de profil, prin care vor să scoată în evidență poveștile de succes ale persoanelor cu dizabilități din diverse domenii – de la sport, până la afaceri. Pozele vor fi afișate în holul Aeroportului Internațional de la Chișinău timp de două săptămâni, datorită sprijinului financiar al unei organizații de dezvoltare suedeze. Care sunt perspectivele persoanelor cu dizabilități din Republica Moldova? Relatează Natalia Sergheev.
„Viața nu are limite și nu are prejudecăți” – este unul dintre moto-urile Ludmilei Iachim. De la 13 ani este în cărucior, dar spune că asta nu a împiedicat-o să-și atingă scopurile. Ludmila este una dintre cele mai vocale activiste în domeniul apărării drepturilor omului, în calitatea sa de coordonatoare de proiecte la asociația „Motivație” – ONG care e preocupat de îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități.
„Ca atare nu mă consider o femeie de succes, dar dacă oamenii te privesc sau îți spun în față că „noi putem să învățăm de la tine” cred că este ceva în spate.”
Vineri, fotografia Ludmilei Iachim, însoțită de motto-ul după care se ghidează, a fost afișată pe holurile Aeroportului Internațional Chișinău. Alături, sunt pozele altor opt persoane, care fac parte din proiectul „Oameni care inspiră” – despre persoane cu nevoi speciale care au obținut succese în domeniile lor de activitate.
„Vrem șanse egale și drepturi egale ca fiecare cetățean. Nu trebuie să ne vadă ca ceva deosebit. Ori ne vede cu milă majoritatea, ori „wow, face ceva extraordinar”. Dar de fapt ne adaptăm la necesitățile și viața pe care o avem în R. Moldova.”
Expoziția de fotografii de la Aeroport poate fi vizitată până în 17 mai. Organizatorii spun că scopul lor e ca publicul și autoritățile să recunoască valoarea și abilitățile fiecărei persoane.
Locația – care, de altfel, este îndepărtată de centrul Chișinăului – nu a fost aleasă cu ușurință. Organizatorii afirmă că alte spații și instituții publice au refuzat să găzduiască expoziția, menită să promoveze toleranța față de persoanele cu nevoi speciale din societate.
Vineri, la lansarea expoziției fotografice, am întâlnit-o și pe Victoria Boțan. Când am întrebat-o despre istoria ei de succes, ea a spus că și-a îndeplinit visul – a urmat studii în jurnalism și lucrează în domeniul comunicării. Tânăra a dat de înțeles că în Republica Moldova persoanele cu dizabilități refuză să-și plângă de milă.
„Eu cred că persoanele cu dizabilități muncesc nu pentru a dovedi sau a demonstra ceva. Ei muncesc pentru că au nevoie și ei, în rând cu toți cetățenii, de un loc de muncă, pentru a-și asigura familia, pentru a crea propria familie, a fi un om împlinit pur și simplu și a trăi această viață fericit, integrat în societate. Indiferent că poate apar unele priviri, neînțelegeri… Da, într-adevăr, ne confruntăm cu o anumită reticență, dar totul depinde de combaterea stereotipurilor, de cât de mult comunicăm și dăruim și noi comunității.”
Reticența despre care vorbește Victoria este documentată și de sociologi. Persoanele cu dizabilități trebuie să facă față lipsei de accesibilitate la servicii și instituții publice, instituționalizării și lipsei serviciilor de sprijin în comunitate, abuzurilor continue în spitalele de psihiatrie, stigmatizării și atitudinilor discriminatorii în societate, se arată într-un raport al Națiunilor Unite, publicat în 2016.
Activistul civic Vlad Andreev, în vârstă de 26 de ani, spune că în pofida acestor statistici, există perspective. Din punct de vedere medical, afecțiunea aparatului său locomotor e definită ca paralizie cerebrală infantilă. Totuși, Vlad nu consideră că are vreo dizabilitate și spune că e o persoană „cu abilități speciale”. Care anume? De a combate stereotipurile.
„Și societatea, și autoritățile sunt componentele principale care stau la baza dezvoltării acestor persoane, însă factorul decisiv este persoana în cauză, care are abilitate specială, pentru că ea își definește cel mai corect și cel mai bine parcursul său în viață. Noi, persoanele cu abilități speciale, întotdeauna trebuie să fim foarte active, ca să demonstrăm că noi suntem o parte a societății și merităm un viitor mai bun.”
Autoritățile au luat o serie de măsuri ca să asigure „viitorul mai bun” la care speră Vlad. Sunt demne de menționat trei politici de stat. Și anume, Programul național de incluziune socială din 2017-2022, Strategia națională de ocupare a forței de muncă, în care se regăsesc acțiuni cu privire la angajarea persoanelor cu dizabilități, și Programul național cu privire la dezvoltarea educației incluzive în Moldova. Totuși, experții spun că mai este nevoie de conlucrare interinstituțională mai strânsă, astfel încât mâna dreaptă să știe ce face mâna stângă. În caz contrar, guvernanții riscă să nu se încadreze în termenii propuși, iar problemele persoanelor cu nevoi speciale să rămână nerezolvate.
